De azi pana vineri (11 iunie) , statia de metrou Unirii 1 e gazda unei expozitii de fotografie cu tema Bucuresti. Pozele expuse pe coloanele de la peron transformate in fotocopacii constituie baza unor foarte viitoare expozitii ale Bucurestiului de altadata (pentru atunci cand inceputul secolului 21 va fi ceva inconjurat de o aura melancolico-misterioso-fascinanta). Intr-un numar de ordinul miilor (daca nu au mai zburat metrourile din ele), pozele au fost stranse si expuse sub coordonarea celor de la orasul.ro si vor ajunge, de saptamana viitoare, in proprietatea Muzeului Municipiului Bucuresti. Sunt atat de multe fotografii (unele chiar frumoase) incat am reusit sa imi localizez doar jumatate din cele 15 contributii (una dintre ele in poza mai jos).

P.S.: tot de la metrou, tot frumos: FlorinAlexandra pe albmurdar.

Popularity: 15%

Stateam azi si ma uitam pe geam sa vad cum scade valoarea apartamentului parintesc. La poalele sale, la mare colt de intersectie, fix peste drum de gura de metrou, liceul colegiul Sincai si parcul Tineretului, loc cu vad ca-n povesti, a rasarit brusc si indecent o shawormerie cu rezonante kosher – Jerusalems Shaworma (sic). Si daca alaltaieri inca mai lucrau de zor la baraca unde se intampla minunatiile culinare, astazi a fost marea deschidere – totul gratis! Da, pe vreme de criza, mancare pe degeaba! Dupa doua ore si ceva de promotie, cam 80 de fomisti potentiali clienti asteptau afara, in soare, plus cine stie cati care trecusera de bodyguarzi si patrunsesera in incinta, dupa un timp de asteptare estimat la o ora si jumatate. Intrebarea mea este, considerand aceste date ale problemei, si ca o shaworma acceptabila (nu neaparat de la exclusivistii de la Dristor, shaworma de fite, pentru cine nu stie) este, probabil, mai ieftina de 2 euro, daca romanul nu se descurca sa produca mai mult de 1 euro pe ora astfel incat sa isi permita sa munceasca cele doua ore de asteptare si sa isi ia shaworma probabil mai buna, sa ii mai ramana ceva marunt, si fara sa stea in soare? A, nu mentalitatea… si apoi aceeasi discutie ca aici.

P.S.: asta a fost deja, te rog eu nu te duce la astia maine sa le ceri shaworma gratis ca ai vazut la mine pe blog, ca eu trebuie sa trec pe acolo de fiecare data cand merg in oras, si chiar nu m-as pune cu uniformisti cu shaworma la ghiozdan.

Popularity: 11%

Sunt acasa de o saptamana, si a fost o saptamana mondena, cu Offline 2.0 (sunt si ceva poze de-ale mele pe-acolo), lecturi urbane (sunt si ceva poze de-ale mele pe-acolo), recitiri (fara poze, ploua si nu am vrut sa fac baie camerei), plimbari prin parcuri si chillout din greu. Am avut parte in sfarsit de res-/transpirat din greu de la caldura, de trezit la ore lejere si de lene la toate orele. Reintalnirea cu mioriticii m-a tinut atat de ocupat incat n-am mai dat pe la pagina de administrare a blogului. Nu ca ar fi ceva neobisnuit in asta, dar e un obicei tare prost pe care il deplang. Il deplang pentru ca asta e solutia nationala la orice problema.

Am participat (mai mult asistat) la o discutie in care, pe scurt, Citeste pe de-a-ntregul

Popularity: 16%

Remarc ca articolele de aici din ultimele luni sunt rodul coproductiei dintre lene (a se citi procrastinare crasa) si coincidenta. Ca sa ramanem in aceasta nota deosebit de lucrativa, total intamplator aparut pe prima pagina din facebook ar fi subiectul marketingului care te face mai frumos, mai destept, mai amuzant si mai gustos. Am aterizat, via @alinacst si respectiv @yozness, pe paginile a doi oameni pe care ii admiram tacit si pe a caror munca sper sa o pot evalua live vara asta. Sergiu Floroaia spune ca marketingul te face mai amuzant, intrand in detalii de psihologia grupului pe care un manager (marketer) bun trebuie sa il aduca in valuri in fata scenei pe care se face stand-up. Copolovici spune ca faptul ca dreptatea este intotdeauna de partea clientului si ca restaurantele pot fi mai mult decat un loc unde se mananca face parte din conceptul de marketing – nici produsele de calitate si personalizate nu se marketeaza singure, dar calitatea si intimitatea sunt importante pentru succes.

Poate ca aceste aspecte scapa definitiei traditionale a marketingului. Poate ca unele din ele lipsesc unor cariere intregi de marketeri. Dar de multe ori sunt in viata unor persoane care nu au auzit de Kotler si care isi ghideaza succesul dupa instinct. Pentru ca, extrapoland, marketing-ul este intru toate.

Popularity: 12%

Astazi sunt scurt (mai bine decat deloc). Am de scris o treime dintr-un eseu despre sustinerea educatiei si despre cat de mult trebuie rasplatite varfurile versus cat de mult trebuie sustinuti cei care sunt foarte buni, dar nu si-ar permite educatie de calitate. Probabil unul din argumentele pe care le voi aduce in discutie pentru a sustine ideea ca oricine care merita sa mearga la o facultate foarte buna trebuie sa o poata face indiferent de situatia materiala este teoria lui Malcolm Gladwell care sustine ca unul din cele mai importante criterii pentru succes intr-un domeniu este repetitia si antrenamentul – 10.000 de ore pana la varsta de 20 de ani (asta ar insemna ca cine se decide sa devina un geniu incepand cu varsta de 4 ani ar trebui sa se antreneze cinci zile pe saptamana cate 2 ore jumate pana la 20 de ani). Si totusi, exista instante in care talentul pre-existent (pentru copiii nascuti talentati/genii) poate accelera procesul. Intamplator am vazut azi doua clipuri care arata piticuti cu talente mari de la varste mici. Sunt curios care dintre cele doua situatii ti se pare mai emanatoare de talent.

P.S.: foarte interesant embeddingul trilulilu, nu te lasa sa vezi clipul daca pagina nu contine un link inapoi catre ei.

Popularity: 14%

Dimineata zilei de azi m-a prins in nordul Germaniei, intr-o cladire a unei foste baze militare americane, fix in fata unui zimbabwean, la cursul unui profesor olandez care si-a terminat studiile in Italia si care e casatorit cu o singaporeza. Dupa testul saptamanal, discutia aluneca foarte repede catre o fosta prietena indoneziana a profesorului, prietena a carui tata, un sus-pus guvernamental, este subiectul unei anecdote ilustrative pentru o societate corupta. De asemenea, profesorul, o persoana experimentata in ale societatilor nefunctionale, isi aminteste cu oarecare afectiune de vizita sa in Rwanda, care l-a facut sa isi dea seama ca sistemul corupt favorizeaza foarte tare politistii platiti precar (de ordinul a 25 de euro pe luna), dar care stau destul de bine in societate din cauza ca nu vor fi niciodata verificati. Una dintre concluziile cursului despre fatalism/anomie a fost ca este mai greu sa te imbogatesti prin a oferi bunuri si servicii contra cost decat prin a fura – teza ilustrata cu povestea vietii varului sau (ne-a asigurat ca nu impart numele de familie), care este bancher la CitiBank in Angola, pozitie din care a reusit sa faca o suta de milioane de dolari – cu profit, in zilele bune, de 7 cifre.

Explicatia care s-ar potrivi oricaruia dintre cele trei personaje, indonezianului, rwandezului si olandezului exportat in Angola ar fi ca “daca nu fac eu asta, ar fi altcineva”. Ar fi altcineva care sa se lase corupt de putere sau de cunostiinte financiare specifice. Si situatia este fara scapare pana cand controalele impotriva coruptiei sau evaziunii fiscale sunt imputernicite de amenintari cu substanta. Pentru rwandez, riscul de a pierde o slujba care iti pune in buzunar 300 de Euro dupa un an intreg este mic in comparatie cu spagile inerente. Pentru indonezian, a avea un presedinte (Suharto) care sa fure 14 miliarde de dolari dintr-o tara si-asa saraca este un semn ca totul este permis. Pentru olandez, itele incurcate ale firelor bancare ce se plimba intre Africa, Elvetia, Singapore si Caraibe formeaza o plasa de siguranta stabila care sa il apere de Garda Financiara.

Morala ar fi ca nu suntem chiar atat de rupti de realitate – Diana a remarcat ca toate povestile astea, precum si multe alte detalii ii amintesc atat de mult de Romania incat este trist. Dar ce facem cu atata morala gratis?

P.S.: In acelasi spirit, se poate spune aici ca manelele sunt o manifestare a micro- si macro-societatilor fataliste. Adica pentru cei care se identifica astfel este doar o iluzie ca piranda lor e cea mai tare si ca au sute de dusmani, si ca au doar nevoie de dovezi de incredre, motive de cooperare chiar si in conditii de castiguri relative disproportionate, si in general conditii financiare mai bune via contract social pentru a iesi din spirala coruptiei si subculturii.

Popularity: 12%