Twitter este una dintre cele mai greu de definit inventii simple din istoria omenirii. Din cauza aceasta, probabil, dar si prin prisma investitiilor psihologice* pe care le propune, serviciul nu a prezentat inca vreo platforma de monetizare si de recuperare a celor 155 de milioane de dolari despre care se stie ca au fost deja investiti. Considerata de multi un rival pentru Twitter, reteaua sociala Facebook ar putea veni cu un raspuns neasteptat la intrebarile guruilor social media. Twitter ar trebui sa astepte, si sa se astepte la ce e mai rau, pentru a-si putea strange profitul.

Afirmatia de mai sus nu are niciun sens pana nu afli ca Facebook ar trebui sa primeasca doua miliarde de dolari de la spammerii impotriva carora a castigat deja procese. Printre cei care au fost pedepsiti nu doar cu suspendarea conturilor de Facebook, dar si cu plata unor sume astronomice de catre instante judecatoresti din State se numara Adam Guerbuez si Sanford Wallace. De banii acestia, Zuckerberg si ai sai ar putea sa cumpere SUV-uri pentru nici mai mult nici mai putin decat o treime din utilizatorii romani ai platformei. Pentru Twitter, banii ar insemna o rata a profitului de 1000%!

Sigur, cei doi si multi altii in situatii similare vor fi declarati insolvabili, dar asta nu inseamna ca cel mai tanar din topul celor mai bogati americani nu va pune mana pe niste sume frumoase, profitand de neatentia utilizatorilor mai putin potenti si lipsa de scrupule a unor agenti de marketing. Twitter are o audienta nu foarte diferita si poate deveni oricand o piata de desfacere pentru alde Tantrum Verde sau leucoplast cu puteri magice.

*Investitiile psihologice pe care participantii la interactiune le fac nu sunt direct legate de amanarea monetizarii, ci de expansiunea retelei si fidelizarea membrilor. Twitter lasa carligul in apa mai mult decat ceilalti pescari.

Sursa foto.

Popularity: 7%

Sa facem o calatorie in timp, inapoi in secolul X. Pe teritoriul Romaniei de astazi exista o dezorganizare administrativa profunda, cu putine centre de “putere” locala. Se stiu relativ putine despre cum se traia in perioada respectiva in zona est-europeana. Pentru cealalta parte a continentului, in schimb, exista destul de multe scrieri care sa ateste ca, de exemplu, teritoriul Frantei era impartit intr-un mod documentat intre diverse vite nobile, majoritatea de sorginte franca. Increngaturile ierarhice nu erau foarte clare, insa includeau cativa duci si conti mai influenti, si ceva mosteniri ciudate in cadrul Sfantului Imperiu Roman si ordine din partea Scaunului Papal. Totusi, nu tot teritoriul de astazi al Frantei era sub stapanirea vorbitorilor de limba franceza (situatia persista si astazi, in unele locuri – totusi, un nivel acceptabil al raspandirii francezei standard a fost atins in secolul XIX) sau in subordinea Parisului. Prima trecere catre status-quo-ul prezentului s-a facut catre sfarsitul secolului al X-lea, cand conducatorii regionali ai vasalitatilor l-au ales drept conducator al tuturor francezilor pe regele Lidle Franke/Pays de France (astazi Île-de-France), pe succesorul lui Louis al V-lea cel Lenes. Hugh Capet este primul dintre Capetienii care au condus Franta pentru aproape un mileniu, insa cei care l-au ales atunci nu si-ar fi inchipuit asta. Capet a fost ales numai pentru ca era cel mai usor de manipulat dintre posibilii conducatori, o marioneta in mana alde ducelui de Normandia sau ducelui de Burgundia. Totusi, puterea s-a acumulat in mainile Capetienilor si verilor lor Robertienii, demonstrand ca puterea se construieste, nu se castiga.

O asemenea istorie a inceput si la noi, in Romania, acum 20 de ani. Povestea alegerii conducatorului noii entitati statale este povestea unei iluzii. Iluzia ca puterea apartine unui regent, la francezi, sau poporului, la noi. Capetienilor le-a luat sute de ani sa isi afirme puterea, dar au avansat, putin cate putin, cu aproape fiecare rege pe care l-au avut. Au inceput prin a fi manipulati, dar au reusit sa isi extinda influenta. Noi insa cedam din ce in ce mai multa influenta. In Romania, cam 80% din populatie are drept de vot. Din acestia, probabil ca 45% si-l vor exercita, iar in turul doi invingatorul va aduna, sa zicem, 55% din sufragii. Asta inseamna ca 4 milioane de romani decid cine ne este presedinte, in timp ce 9 milioane decid sa nu decida deloc! Cu alte cuvinte, cei care nu se duc la vot ar putea alege lejer doi presedinti.

Pai cum, ca tot dintre nemernicii aia trebuie sa aleg, vei zice. Foarte adevarat, dar asta arata ca problema nu exista in randurile politicului, ci in randurile socialului. In randurile celor care stiu ca singura schimbare pe care o pot face este sa strige “Jos Asta, sus Al’laltu’!” In randurile celor care stiu ca vocea lor inseamna doar statistica din ziua votului, la care mai degraba ar zice absent decat prezent. In randurile celor care stiu ca doar in anii electorali se pot astepta la ceva imbunatatiri (sigur, daca nu au programat americanii vreo criza in simultan). Mi se pare ciudat ca atatia oameni asteapta alegerile ca pe ceva decisiv, urmarind cu interes luptele, sondajele si rezultatele, dar spun ca daca voteaza, nu sunt mai mult decat o statistica.

In lumina destulor studii precum acesta, cu cat o tara este mai avansata din punct de vedere politic, cu atat este mai probabil ca populatia sa fie mai nemultumita de performantele guvernatorilor. Totusi, nu este vorba de nemultumirea intrinseca sau de masurarea acesteia, ci de actiunile societatilor avansate atunci cand vor altceva de la guvernele lor. Ei nu asteapta alegeri sau perioade electorale, ei actioneaza atunci oricand e cazul, prin scrisori, petitii, boicoturi, proteste mai mult sau mai putin colective. Ce e cel mai important, doctrina partidelor lor nu este ciolanul, si asta nu neaparat pentru ca au politicieni de calitate superioara, ci pentru ca isi creeaza partide cu idealurile de care e nevoie. In Germania, de exemplu, Verzii primesc un procent mai mare de voturi decat PRM-ul si UDMR-ul la un loc (cam singurele partide care mai propun programe previzibile la noi), si ofera o alternativa reala.

O alternativa reala. Asa cum cativa tineri au inceput sa incerce, dar miscarea lor a murit speranta. Asa cum fiecare din noi spera. O alternativa reala nu trebuie sa vina de la sistemul politic cu care suntem obisnuiti si pe care il injuram de atatea milenii, ci trebuie sa vina de la noi, din societate. Dar daca stim doar sa ne plangem, sa aratam cu degetul (adica asa cum fac eu acum), nu vom ajunge departe. Poate doar individual, si cu precadere daca plecam din tara.

Degeaba ai asteptari daca nu sanctionezi cand nu esti satisfacut. Pentru ca esti doar o statistica. Si nu doar in sondaje sau rezultatele de la urne, ci si in ochii politicienilor. Pana cand organizam o alternativa reala, vom fi tot “aia a caror viata nu avem de ce sa o imbunatatim, ca s-asa nu merg la vot”. Nu?

Popularity: 7%

Tocmai am primit un e-mail prin care sunt rugat sa raspandesc o metoda prin care se incearca sa se raspunda la intrebarea din titlu. Metoda include un chestionar conceput pentru studentii romani care sunt la facultate in Romania. Din cate imi dau seama, comparatia include cel putin studenti nemti si chinezi, dar inca nu am apucat sa raspund mesajului, sa cer mai multe detalii. Totusi, proiectul mi se pare destul de interesant incat sa il transmit mai departe aici si sa cer ajutorul cititorilor pentru a completa sondajul.

Marieke este doctoranda la Jacobs University, iar azi am reusit sa petrec 20 de minute cu una dintre coordonatori proiectului dansei, discutand despre educatie intr-un context multicultural. Pentru ca ma intereseaza subiectul, va rog sa o ajutati sa isi culeaga datele pentru studiu.

Buna,

În viaţa unui student învăţătura ocupă un loc important. Cu toţii
încercăm să învăţăm cât de „bine“ putem. Dar ce înseamnă de fapt „a
învăţa bine“? Această întrebare stă la baza unui proiect de cercetare
internaţional susţinut la Jacobs University. Aş fi foarte recunoscătoare
dacă ai dori să participi la acest (scurt) studiu, răspunzând la câteva
întrebări legate de ce înseamnă studiul pentru tine. Completarea
chestionarului nu va dura mai mult de 15 minute la:
http://www.unipark.de/uc/Rlearningsurvey/

Aş dori să îţi mulţumesc anticipat pentru timpul acordat!

Pentru alte întrebări, mă poţi contacta (în engleză sau germană) la:
m.vanegmond@jacobs-university.de

Thanks!

Marieke van Egmond

P.S.: Voi incerca sa obtin macar o parte din concluziile Mariekei in urma acestor cautari, sunt convins ca vor arata foarte interesant.

Buna,

În viaţa unui student învăţătura ocupă un loc important. Cu toţii
încercăm să învăţăm cât de „bine“ putem. Dar ce înseamnă de fapt „a
învăţa bine“? Această întrebare stă la baza unui proiect de cercetare
internaţional susţinut la Jacobs University. Aş fi foarte recunoscătoare
dacă ai dori să participi la acest (scurt) studiu, răspunzând la câteva
întrebări legate de ce înseamnă studiul pentru tine. Completarea
chestionarului nu va dura mai mult de 15 minute la:
http://www.unipark.de/uc/Rlearningsurvey/

Aş dori să îţi mulţumesc anticipat pentru timpul acordat!

Pentru alte întrebări, mă poţi contacta (in English or German) la:
m.vanegmond@jacobs-university.de <mailto:m.vanegmond@jacobs-university.de>

Thanks!

Marieke van Egmond

Popularity: 31%

Ar fi superfluu sa incep sa fac comparatii intre politicile economice si financiare ale Romaniei si Germaniei, insa nu pot sa nu ma gandesc ce ii motiveaza pe germani sa fie, ei bine, nemti. Cum isi fac ei treaba cu precizie inumana, fara scrupule, fara remuscari si, mai ales, fara gres*.

As putea face comparatie intre portarii nostri si portarii lor. Imi aduc aminte de tipul ala mic, mereu cu fes pe cap, care bantuia in jurul intrarii profesorilor, in liceu. El avea putere decizionala asupra ta, mai ales daca nu aveai carnetul, legitimatia sau mai stiu eu ce substitut de matricola ne mai dadeau. El iti spunea pe unde sa mergi, si era de neclintit. Dar, pe langa asta, facea cumparaturi pentru persoanele “alese” sau spala cu abnegatie masina directoarei, ori de cate ori era cazul. Chestiuni in mod sigur neincluse in contractul de munca.

Portarii lor nu emana amatorism. Stiu exact ce au de facut, si nu fac altceva, oricat de mult ar friza logica. Patruleaza la fel tot timpul, sting la fel lumina in locurile comune pe timp de noapte, chiar daca esti sau nu acolo. Daca ai vreo problema, te pot ajuta. Nu trebuie sa fii profesor ca sa iti cheme un taxi sau ca sa vina sa vada ce fel de griji in ceea ce priveste securitatea ai avea. Portarii lor au asigurat paza la White Sensation-ul nostru la costum. Costum alb, cu pantaloni si cravata la fel de albe.

Cata glorie sa existe in aceasta ocupatie (ca nu mi-ar placea sa ii spun meserie) de portar incat sa te asortezi evenimentului pe care, in fapt, il pazesti? Cata demnitate sa infofolesti in jurul braului incat sa fii o umbra mai consistenta in spatele pericolelor inerente unei societati? Nu mai conteaza, cand esti platit asa cum trebuie. Va rog sa urmariti in imaginea alaturata ce am cumparat din banii pentru 6 ore de serviciu deloc pretentios din punct de vedere intelectual. Cu salariul pe care il primeam asta vara in acelasi interval de timp, ma indoiesc ca as fi putut achizitiona macar rotile de la skateboard. De ce exista diferenta asta?

*N.B.: fireste, sunt si aici persoane care ar putea sa fie mai eficiente, informative sau flexibile, dar probabil ca toti sunt imigranti care inca nu au apucat sa se acomodeze cu sistemul.

P.S.: Pe cand ma intorceam intr-o dimineata de sambata din oras, la ora 7, in cladirea administrativa lumea era deja la cafeluta. Sambata. La 7 dimineata.

Popularity: 9%

Pentru ca maine dimineata va trebui sa sustin un partial relativ complicat, si pentru ca experientele cu examenele la cursurile premergatoare acestuia nu au fost cele mai placute, am decis sa abordez o strategie diferita pentru last-minute cramming. Daca pana acum noptile albe nu m-au ajutat prea tare, va prezint conceptul de noapte gri. Prin urmare, nu voi petrece toata noaptea studiind, ci voi dedica urmatoarele doua cicluri de cate 5 ore unui program ce include, in ordine:

• 1 ora somn
• 10 minute internet
• 1 ora 55 studiu
• 10 minute internet
• 1 ora 55 studiu

Sunt curios daca o sa reusesc sa ma tin de program si daca o sa imi fie de folos cele aproape 8 ore de studiu. Oricum, am o sticla mare de energizant, pentru situatii de urgenta.

Vom actualiza acest articol cu rezultatele preliminare si concluziile. Daca este o metoda de succes, o voi folosi/populariza in continuare. Foarte curand somn.

Update 1: Am fost salvat de la vreo doua-trei ore de lucru de o colega care a vrut sa isi upgradeze karma si a trimis la persoane alese fisa cu teoria si formulele esentiale, asa ca am inlocuit al doilea ciclu cu somn. Concluzia ar fi ca o noapte gri nu trebuie incercata decat daca esti convins ca te poti scula de cum suna alarma (este pentru oameni tari).

Examenul in sine a decurs bine, sper sa iau 2.

Update 2: Ziua de astazi (2 noiembrie) a fost incarcata din punctul de vedere al aplicabilitatii teoriei noapte gri. In primul rand, am repetat strategia pentru un examen de microeconomie, la care m-am descurcat chiar mai bine decat la precedentul (da, a fost substantial mai putin complicat), si am primit raspunsurile la examenul in onoarea caruia am scris acest articol. Nota a fost 2.33 (75-80%), deci un pic mai slab decat ma asteptam. Totusi, rezultatul a fost mai bun decat cel de la rezultatul examenului omolog din semestrul de primavara, pentru pregatirea caruia am investit de cel putin doua-trei ori mai mult timp, dar inaintea caruia nu am dormit chiar deloc. Metoda sta in picioare, momentan.

Popularity: 11%

Cea mai noua si importanta veste din social media este stadiul avansat al discutiilor trilaterale intre Twitter, Microsoft si Facebook, in urma carora se pare ca Bing va incepe sa integreze streamurile Facebook si Twitter. Ramane de vazut cum se va concretiza aceasta alianta, ce cuvant are Google de spus in acest targ, mai ales ca vor avea acces direct la mai putine informatii decat rivalii din Seattle, si daca aceasta cooperare inseamna o alunecare spre panta monetizarii retelei sociale de networking de informare Twitter.

Raspunsul sta, se pare, in mainile participantilor de seama de la Web 2.0 Summit.

Update: Este evident ca zvonurile despre Twitter si Microsoft nu se refereau la discutiile dintre cele doua companii, ci la un targ deja incheiat: Bing.com/Twitter este deja in varianta Beta si stie mai mult decat cautarea in timp real printre tweeturi. Cel putin pe hartie, pentru ca in rest arata dupa cum se vede.

Update 2: Google anunta ca si ei vor avea o parte importanta din placinta Twitter. Probabil twitter.google.com se va lansa in aceeasi perioada in care Microsoft aduc pe scena bing.com/facebook, dar probabil ca lor le va merge din prima. Pana atunci, noi ne vom bucura de o balenuta twitter iesita din matca, dand peste cap si pasaricile de la bing si google.

Update 3: casigatorul zilei pare a fi, in cele din urma, tot Google, care anunta un parteneriat cu Apple si Amazon, printre altii. Cu aceasta miscare, Google isi defineste pozitia pe piata muzicii online, ca intermediar, dar fara profituri directe. Acum, miscarile lui Microsoft nu mai sunt asa stralucitoare. Cautarea prin Twitter nu este inca functionala peste tot, iar parteneriatul cu Facebook nu este deloc o surpriza, avand in vedere contributiile baietilor din Seattle la buzunarele lui Zuckerberg.

Popularity: 9%