Una dintre pietrele de incercare ale sociologiei este disecarea culturii si explicarea diferentelor culturale pe baza diverselor componente. Hofstede este de parere ca o cultura nu poate fi luata ca atare, dar poate fi privita ca o ceapa, cu mai multe straturi conceptuale, de sine statatoare, dar interdependente. Unul dintre aceste straturi este muzica pe care o ascultam, sau, dupa cum dovedeste Bryson, muzica pe care nu o ascultam.

Majoritatea studiilor facute in legatura cu gusturile si cultura consumabila sugereaza ca exista un spectru al pretentiilor pe care fiecare tip il emite. Daca celebrul Bourdieu ar spune ca nivelul culturii consumate (inclusiv al muzicii) este subordonat clasei sociale, si ca ar fi de bon ton sa asculti numai opera, cercetatorii mai tineri intorc piramida si dovedesc ca toleranta este o masura a ceea ce am numi o cultura vasta. Cu alte cuvinte, Bryson (op.cit.) a ajuns la concluzia ca o educatie mai inalta, precum si o ocupatie mai prestigioasa sunt indicatori pentru nivelul de toleranta fata de muzica considerata inferioara, dar si de fanii acesteia. In plus, tinerii si femeile par sa fie mai deschisi decat cei varstnici sau, respectiv, barbatii. Asadar, o proaspata absolventa de facultate este cel mai probabil cea mai admirabila persoana pentru oamenii de culte de pretutindeni.

In Romania, aceasta s-ar traduce prin aceea ca disputa clasica dintre “roacari” si “manelari” este egala, pentru ca ambele subculturi investesc, probabil, aceeasi energie in a displace tot ce nu ii reprezinta in mod direct. De asemenea, cei care spun ca singura muzica pe care o pot suporta este muzica clasica sunt aproximativ la fel de saraci in capital cultural, au pretentii mai mari, dar probabil mai putin veritabile, aratand snobism. Dupa cum spune o vorba veche, nu ar exista lumina daca nu ar fi intuneric – daca nu esti deschis la toate tipurile de muzica, nu vei putea sa intelegi toate fineturile.

Studii empirice de genul acesta nu doar ca aduc alta perspectiva asupra clasificarilor dintre tipurile recomandate de gusturi, dar sunt piese constituente la baza intelegerii a ce inseamna cultura, si cat de importante sunt capitalul cultural, multiculturalitatea si deschiderea.

Deci, ce asculti?

Sursa foto.

Popularity: 11%

Am vazut, recent, cum Youtube sarbatorea 1 miliard de vizionari pe zi*, iar in urma cu cateva ore, Twitter a schimbat prefixul, afisand tweet-ul cu numarul 5 miliarde. Daca de la primul tweet al lui Dorsey, in martie 2006, s-au postat 5 miliarde de mesaje intr-un ritm de 44 de update-uri pe secunda, la inceput de octombrie 2009, Youtube a deschis 11.500 in fiecare secunda. Presupunand ca durata medie a unui clip pe Youtube este de 3 minute (comScore sugereaza ca ar fi mai mult), asta inseamna ca, in orice moment, rulau peste doua milioane de filmulete prin serverele din Mountain View.

Nu am reusit sa gasesc o statistica mai clara a numarului de video-uri hostate de Youtube, dar cel mai probabil numarul are cel putin 9 cifre.

*cifra cu care se lauda Youtube mi se pare un pic trasa de par, avand in vedere ca, pentru luna august 2009, comScore raporta ca Youtube nu atinsese inca numarul de 10 miliarde de afisari pe luna. Asta ar insemna ca, probabil, numarul de vizionari din cea mai prolifica zi a lui august s-a dublat pentru a ajunge la un miliard intr-o singura zi, doua luni mai tarziu.

Sursa foto. Via mashable.

P.S.: se vede ca Twitter s-a facut mare, azi mi-au aratat de doua ori balenuta.

Popularity: 9%

Sa ne imaginam ca Romania este o persoana. Un tanar, pentru ca existam pe harta Europei de nici 20 de ani. Tocmai a iesit din adolescenta. Visul lui dintotdeauna este de a fi mare. Sa ne imaginam ca acest tanar are un CV, pregateste o scrisoare de intentie si se prezinta la un interviu, pentru ca vrea sa ajunga cineva. Cum ar arata CV-ul lui?

Detalii personale

Nume: Romania

Adresa: In Centrul Europei. Nu in Europa de Est.

Numere de telefon: +40 800 800 222

Adresa de e-mail: N/A

Varsta: 19

Inaltime: 2.544 m

Masa: ~21.000.000 locuitori, din care mai mult de 50% grasime (nu voteaza)

Educatie

Am avut o pruncie agitata, in care am fost intarcat la doar 6 luni, dar am ramas agatat de doica pana la varsta scolara. Scoala a fost putin diferita de cei 7 ani de acasa, dar se pare ca nu prea mi-a priit. Dupa ce am facut primele patru clase, m-am intors la educatia de acasa, la doica, si am continuat sa cresc, dar si sa visez. La doar 14 ani am fost luat in armata, la marina, timp in care am reusit sa termin ciclul secundar de educatie, pentru ca la 17 ani batuti pe muchie sa fiu acceptat in liceu. Desi inca sunt la coada clasei, nu sunt foarte ingrijorat – simplul fapt ca sunt la liceu inseamna asigurarea unei cariere.

Experienta in campul muncii

Avand in vedere ca sunt inca tanar si pe bancile scolii, nu am vrut sa imi periclitez educatia umplandu-mi timpul cu rezolvarea problemelor care tin de sistemul capitalist in prin care m-am nascut. Totusi, am facut cateva internship-uri in Kosovo, Angola, Afganistan, Irak, Bosnia-Herzegovina. Am executat schimburi de experienta unilaterale cu Filipinele si China.

Abilitati

Rezolv probleme in functie de termenul limita (preferabil in anii bisecti). Sunt foarte capabil in a ma certa cu vecinii, mai ales cei din nord-est si sud-vest. Am o relatie speciala cu toate proiectele pe care mi le asum, in sensul ca imi plac atat de mult incat le fac de mai multe ori. Pentru ca Desi am facut armata la marina, nu stiu sa inot (flota-bilitate zero).

Limbi straine: maghiara, rromanes, engleza cand sunt optimist, rusa cand sunt pesimist.

Interese

Ma intereseaza pozitia de sef al clasei in liceu, si mai ales administrarea fondului clasei.

Referinte

Cele mai bune referinte le am de la bunii mei amici Italia, Spania si Franta. Colega de banca, Bulgaria, este multumita de mine, pentru ca trag clasa destul de in jos incat sa nu ii mai fie rusine.

Sursa foto.

Popularity: 62%

In afara de obisnuitele episoade din Family Guy, saptamana trecuta mi-am omorat doua nopti cu Rush Hour 3 si, respectiv, The Proposal. Desigur, The Proposal nu a fost ideea mea.

Intrucat sunt americane, cele doua filme sunt absolut identice in structura (da, stiu, sofism. Dar se aplica). Pentru toti cei patru protagonisti, ziua intai incepe cu aceeasi rutina: Tucker hartuieste gagici, Chan umbla cu ai lui chinezi, Reynolds (tipul din Proposal) intarzie la munca, iar Bullock e scorpie. Apoi, trecutul si originile se intorc sa ii bantuie pe Chan si Bullock, care ii trag pe Tucker si Reynolds dupa ei. Cate un angajament de caciula este luat, apoi ambele cupluri iau avionul pentru a salva niste familii si a rezolva incurcatura cat mai repede. Actiunea este de-a dreptul trepidanta in ambele filme, Bullock se lupta cu natura, iar Chan cu verisorii lui dragi. Protagonistii sunt pusi in fata cate unei alternative moral-pragmatice, pe care o rezolva tot Hollywoodiceste, cu happy end, by having the cake and eating it too (ca-n romana maximele sunt mai pesimiste).

Dintre cele doua filme, mi-a placut cel in care disputele dintre rudele cele mai apropiate de sex masculin au fost saliente, dar s-au rezolvat la sfarsit, in care mai toate glumele erau rasuflate, in care momentele de real paroxism sunt foarte putin probabile in realitate, in care o persoana de sex feminin foarte apropiata de unul din protagonisti este la un pas de moarte (la inaltime) si in care latura sexuala este evidentiata mai degraba prin frustrarile celor implicati.

Surse foto: 1, 2 si 5 minute de photoshop.

Popularity: 10%

De bine: peste 6 saptamani, vom vota pentru a avea schimbare. Incerc sa vad aceste alegeri asa cum au vazut americanii alegerile lor prezidentiale anul trecut, cand stiau ca sunt ultimele luni cu Dubluveu la carma, cand aveau in fata pe Mesia cel pacifist si pe bunicutul veteran, cu placute de metal in cap dar alminteri tare priceput. Ce frumos, ne asteapta si noi schimbarea!

De rau: Asa cum credinta populara i-a asteptat pe americani tot secolul trecut, asa asteptam noi, astia existenti, de acum, o icoana pop (alta decat EBA) sa ne conduca spre Europa, cu tot ce inseamna asta din punctul de vedere al inteligentei sociale (si nu ma refer la a fi jmecher). Din pacate, n-avem, si nici nu imi dau seama cum va fi posibil sa avem, vazand cum generatiile politice tinere deprind aceleasi apucaturi de-a dreptul ridzicole.

De bine: Imi dau seama ca deja curg mult prea multe rauri de cerneala si mult prea multi copaci din WoW sunt taiati pentru a face hartia virtuala pe care sunt scrise toate articolele si posturile pe bloguri. De aceea, prefer sa nu introduc ‘politic’ in lista de taguri de aici, si sa incerc sa evit astfel de discutii. Pentru sanatatea mea, sa traiesc bine.

Sursa foto.

Popularity: 8%

Desi sunt destul de multumit de nivelul meu de germana, mai tot timpul am intampinat (mici) probleme de comunicare cu reprezenantii tarii mele gazda. De aceea, astazi, la 5 dimineata, nu am fost foarte entuziasmat la gandul de a comanda un taxi si apoi de a produce jumatate de ora de conversatie de nivel de taximetrist de noapte, dar in a treia mea limba.

Am fost foarte surprins sa aflu ca, pe langa ca a sarit foarte repede sa ma ajute sa ii raspandesc hardabaia in portbagaj si pe bancheta din spate, tipul ar putea face de rusine jumatate din studentii de la o universitate cu predare in limba engleza (adica Jacobs) cu felul in care vorbea limba lui Shakespeare. Astfel, am vorbit despre diferentele gramaticale intre limbile anglo-saxone, am aflat despre considerentele lingvistice si pedagogice datorita carora tari precum Olanda, Norvegia sau Danemarca sunt atat de potente in exprimarea fluenta in engleza, dar si despre metodele corecte de a aduce binecuvantarile unei limbi straine pustilor germani de pana in 15 ani (pentru ca, am uitat sa mentionez, cand nu este taximetrist de noapte, domnul nostru da meditatii la engleza copiilor de varsta gimnaziala si liceala). In plus, am discutat de considerentele socio-economice pentru care limba engleza primeaza in mediul business, academic si universitar din Elvetia, in dauna germanei, francezei sau italienei locale. Cu alte cuvinte, am discutat cu un taximetrist, pe o limba care nu este a lui, material pe care l-am revizuit in cadrul unuia din cursurile universitare de anul doi, si am aflat lucruri noi.

Un alt subiect pe care a digresat domnul nostru a fost capacitatea televizorului sau Internetului de a constitui unelte de invatare pentru copii si adolescenti. Dintre concluziile care mi s-au parut interesante, as cita (aproximativ): “Televizorul si Internetul ii fac pe cei prosti si mai prosti, si pe cei destepti cei mai destepti” si “Din toata informatia care este pe Internet, cel mult 5% este cu adevarat de folos pentru vreun scop sau pentru rezolvarea unei probleme. Trebuie doar sa stii unde si cum sa cauti“. Desigur, dupa aceasta paranteza si inainte de a ajunge la destinatie, a revenit la discutia initiala, cu o concluzie desteapta (pe care, spre rusinea mea, am uitat-o – am fost entuziasmat de discutie chiar si in conditiile lipsei unei incheieri).

Din pacate, din momentul in care am pus piciorul jos in autogara internationala din Bremen, nu a durat mult sa revin si la figurat cu picioarele pe pamant. Am intrat in vorba cu cativa romani (cel mai probabil muncitori necalificati) care asteptau sa se intoarca acasa, si care au fost foarte surprinsi sa afle ca nu sunt aici la munca, ci la universitate, si care erau foarte creativi in a inventa injuraturi si acuze nemtilor care “nu stiu sa vorbeasca”. Romanii nostri pareau foarte mandri ca stiu sa se inteleaga cu un alt om doar in romana, si ar fi militat cu bucurie ca nemtii sa invete romana pentru noi.

La felul cum se prezinta sistemele educationale in cele doua tari, este mult mai probabil sa li se indeplineasca lor dorinta decat sa ajungem noi, romanii, cu adevarat cetateni europeni. Asta in conditiile in care nici scolile lor nu sunt perfecte.

P.S.: am avut placerea de a face o scurta vizita sudului peninsulei Yutlanda (Danemarca) in primavara, cu un grup mixt de romani si germani. Ne-am inteles cu localnicii (danezi) in germana. Daca acestia corespund tiparului prezentat de soferul meu de dimineata, dar si de ceea ce vad eu pe internet in comunitatile lor locale, atunci pot spune cu usurinta ca un danez obisnuit nu are probleme in a vorbi cu nemti sau englezi pe limba lor. Nu mai spun de vecinii scandinavi.

Popularity: 11%