Chaucer (134?-1400). Shakespeare (1564-1616). Austen (1775-1817). Mari influentatori ai dezvoltarii limbii engleze, ar ramane muti (ar fi greu sa comenteze, totusi, morti fiind de sute de ani) sa afle ca pentru anul 2009, cuvantul cel mai proeminent al limbii in care au trait a fost Twitter. Cel putin asa au decis cei de la The Global Language Monitor, cei care anul trecut au constatat ca cel mai important cuvand din limba engleza ar fi change, sintagma propusa de Obama americanilor. Obama a ramas in top si anul acesta, la categoria nume, devansandu-l la mustata pe Michael Jackson, demonstrand ca negrul ramane noul negru.

(Daca nu stii ce este Twitter-ul si la ce foloseste, nu te speria, mai nimeni nu stie.)

Destul de sus a ramas si sufixul ubicuu (pe care l-ai vazut inca de cand ai introdus URL-ul sau ai apasat pe link) 2.0, fiind al saselea cuvant al anului. Google si-a tras partea leului, punctand de doua ori, prin cloud computing, si respectiv prin numele brandului, pe locul sapte in clasamentul cuvintelor primului deceniu al secolului.

Daca in 2002 cuvantul anului a fost misunderestimate, dublat de numele anului Dubya (in onoarea lui Bush jr.), se pare ca multe s-au schimbat de atunci. Google, Facebook si Twitter sunt la putere, iar Oxford Dictionary a nominalizat unfriend drept cuvantul anului. Cele mai multe neologisme “de grup” au ca radacina Twitter si Obama, iar unul dintre cele mai importante cuvinte din domeniul tehnologiei este hashtag, #-ul care marcheaza subiectele de discutie pe Twitter.

Daca ar fi tanar astazi, probabil ca Shakespeare ar lucra impreuna cu @idevelop la o poveste de dragoste in patru acte retele sociale intre un kenyan si hawaianca. George Orwell ar scrie tratate despre cum are Google prea mult acces in vietile noastre, iar Edgar Allan Poe ar avea cosmaruri cu un corb albastru inghitit de balene. Iar daca limba engleza ar avea SEO, eu as fi in capul listei spunand tweetobama!

Sursa foto.

Popularity: 26%

Nu de mult, gandul mi-ar fi fugit la cainii americani sau la plajele de la Marea Neagra din urma cu cativa ani, cand fiecare fir de nisip nu era branduit si ingradit de terenuri de fotbal pe plaja, atunci cand ma gandeam la frisbee. Totusi, aici sunt cativa oameni care sunt oricand gata sa izbucneasca in frisbee, intalnindu-se aproape in fiecare zi pe orice intindere mai larga de iarba, doar cu cateva discuri (acum, spre iarna, intrunirile sunt mai rare si mai putin spontane, din cauza programului strict al salilor de sport).

Ceea ce jucam se cheama de fapt Ultimate (Frisbee e marca inregistrata a manufacturierului de discuri Wham-O, iar majoritatea jocurilor oficiale se joaca cu discuri facute de alta companie). Jocul in sine este un fel de fotbal american, dar cu discul si fara contact. Se poate juca in echipe formate din oricati jucatori (regulile oficiale presupun 7 jucatori), in functie de spatiul disponibil. Regulile de baza sunt:

• un jucator nu are voie sa fuga cu discul in mana;
• un jucator nu are voie sa atinga orice adversar;
• puncte se inscriu prin completarea unei pase reusite, in conditiile in care primitorul este in terenul de tinta al adversarilor;
• o pasa se considera reusita daca discul nu atinge terenul inainte sau dupa primul contact cu primitorul, si daca primitorul se afla cu picioarele in interiorul terenului de joc sau in unul din cele doua terenuri de tinta.

Asa arata Ultimate disputat intre jucatori experimentati: Read the rest of this entry

Popularity: 91%

Buna ziua, si bine ati venit la prima lectie interactiva de electoreza. In urma acestei prime sedinte, veti sti ce inseamna electoreza, la ce este folosita, precum si primele notiuni de vocabular. Intregul curs va fi gratuit si disponibil pe toate caile media. Acesta e una din putinele lectii online disponibile in limba romana, iar majoritatea celorlalte sunt obligatorii si spontane.

Ce este?

Electoreza este un limbaj non-scriptic intrasocietal, cu folosinta ciclica. Unii teoreticieni* afirma ca electoreza este mai mult o stare sociala decat un instrument de comunicare. In general, electoreza este o limba bazata pe actiune si reactiune, impartind comunitatea lingvistica in doua: alergatori** si alegatori. Astfel, instantele de comunicare in electoreza au doua parti, definite dupa cum urmeaza:

1. actiune – situatia de comunicare in care alergatorii se adreseaza alegatorilor prin mesaje subliminale, amenintari, mititei, platforme program (invechit), dar si meta-limbaj, indeosebi aruncare de noroi.
2. reactiune – situatia de comunicare in care alegatorii preiau mesajul alergatorilor si il transforma in voturi entuziasmate (exemplu: “Il votez pe Vadim, este singurul in stare sa schimbe mafia, nemernicia si hotomanii!”) sau in voturi deznadajduite (exemplu: “Stampila-m-as pe voi!”) . O forma acceptata de reactiune este absenteismul electoral, de la care pensionarii se abtin cu o indarjire inexplicabila.

In mod normal, dupa faza de reactiune, ciclul se reia. Insa, in varianta romaneasca de electoreza, reactiunea este in mod normal urmata de inactiune.

De ce se foloseste?

Electoreza se pune in functiune acolo unde alte metode de comunicare dau gres, dand greutate unor momente irelevante decisive din viata unor societati, conform statisticilor si declaratiilor, democratice. Faptul ca electoreza este o limba incarcata de simboluri si interpretabila pana la cel mai inalt nivel o face mai potrivita pentru situatiile comunicative ivite spre sfarsitul ciclurilor electorale. In unele parti ale lumii, electoreza a fost inlocuita cu raporteza, o limba prin care se analizeaza date ale guvernarii si se fac planuri bazate pe fapte si obiective. Totusi, electoreza este mai populara din cauza ca este mai populara (!).

Nefolosirea electorezei este ilegala in Romania, iar luna urmatoare se implinesc 20 de ani de cand ultimul alergator de real succes a fost executat pentru ca a folosit alte metode in afara electorezei pentru a isi pastra puterea politica.

Notiuni de vocabular

Sondaj – s.n., barometru al unei opinii private facut public drept suma mai multor opinii private in schimbul unei sume mari de bani. Sondajul este un concept eterogen (adica generat in eter) care explica sperantele nerealiste ale alergatorilor.

Mariaj – s.n., intelegere politica prin care participantii jura, in principiu, sa intretina contacte sexuale doar cu membri extraconjugali ai societatii civile. Mariajul este o garantie (temporara) ca participantii nu o sa si-o traga unii altora pe la spate.

Trucaj – s.n., actiune politica legitima prin care categorii societale nefavorizate (exemplu: copiii) primesc ajutoare si cadouri (exemplu: pumni). Un sinonim pentru trucaj este “arma mogulica”.

Pasaj – s.n., metoda de capitalizare a proiectelor infrastructurale prin care termenele limita sunt mutate, din intamplare, la o saptamana inainte de alegeri. Nu toate proiectele trebuie sa fie neaparat pasaje pentru a putea fi definite de acest termen, chiar si tronsoane din autostrada Transilvania sunt acceptabile.

Note de subsol

*unii teoreticieni – adica io.

**alergator – termen barbarizat din englezescul “running for office”, sub auspiciile proverbului romanesc “lenesul mai mult alearga”.

P.S.: prin “lectie interactiva” inteleg ca trebuie sa contribui si matale, cititorule. Prin comentaj si raspandaj.

Popularity: 25%

Daca da, atunci e musai sa ii multumiti lui Hitler. Fanta s-a nascut in urma ruperii relatiilor economice dintre Statele Unite si Germania in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ceea ce a insemnat ca siropul cu reteta ultra-secreta din care se fabrica Coca-Cola nu a mai putut fi importat, ducand spre falimentul sucursalei nemtesti a companiei. Faliment care a fost evitat cu mare indemanare de strategii germani. Acestia au rezolvat problema prin inventarea si producerea unei noi bauturi sub egida Coca Cola.

Crearea retetei Fanta demonteaza mitul nemtilor lipsiti de imaginatie, dar il reconfirma pe cel al eficientei germane. Practic, au luat resturi cu care nu ar fi hranit nici macar animalele, precum zerul si tescovina (chestia care ramane dupa stoarcerea strugului cand se face must – se numeste asa pentru ca “utilajul” vinovat este teascul), au adaugat un pic de culoare, aroma si dioxid de carbon, au desenat o eticheta si au gandit o denumire (Fanta vine de la nemtescul “Fantasie”, fantazie) si au inceput sa faca bani. Desi bautura a aparut in 1940 si a avut o priza nebuneasca la publicul nemtesc (exista o reteta de prajitura cu Fanta in Germania – da, acest popor nu este gandit pentru bucatarie), a scos capul pe piata externa abia in anii ‘60, existand astazi in zeci de varietati peste tot in lume.

Eu n-am mai baut Fanta de cand i-am aflat povestea, din documentarul The Corporation, dar probabil o sa ma reapuc, mai ales ca am aflat ca este bautura preferata a Papei Benedict.

Heil Fantasie!

Sursa foto.

Popularity: 39%

Asa cum arata situatia acum, vom privi foarte curand la un Luceafar intors. O revolutie portocalie, autohtona, dar inrosita. Asa cum vad eu treburile, PSD-ul pleaca din pole-position in cursa catre fotoliul poleit cu aur, mai ales cu inaugurarea struto-camilei social-liberale. Ei si-au vandut premierul (apropo, stie cineva cine ar fi fost prim-ministribil din PSD?), iar Crin si-a vandut sufletul liberal, spunand ca PD-L nu este de dreapta, deci nu ii tradeaza impingandu-l pe Klaus spre poala lui Gepetto.

Avem un nou duel intre Nastase si Basescu, doar ca intre timp Base a renuntat la suvita si Nastase a mai slabit (edit: mi se sufla in casca cum ca de fapt nu Nastase, ci Geoana candideaza. Imi cer scuze pentru concluzia pripita, nu i-am putut deosebi dupa discurs si atitudine). Base a reusit sa ne deziluzioneze, pe deasupra, in timp ce PSD-ul a primit doar bucatele micute de ciolan.

Oricat de aproape m-as uita in trecut, viitorul tot sumbru mi se pare. Il vad pe Iliescu cu par, sau pe Iliescu cu par acoperit de casca de miner. Il vad pe Vacaroiu, dar nu foarte clar, ca eram cam mic pe vremea lui de glorie (dar nu-i nimic, ca nici el nu m-ar vedea prea clar). Ii vad pe Constantinescu si pe Ciorbea, pe pesedisti suflandu-l in sus, de la spate, pe la spate, pe Vadim, il vad pe Nastase. Imi aduc aminte de guvernarea PD-PNL. Imi aduc aminte de guvernarea PD-PSD. Imi aduc aminte de guvernarea PSD-PNL. Care n-a fost, dar pe care pot sa o vad aievea mult prea usor. Nu stiu daca are de a face cu videoclip-ul lui jeg, pe care l-am descoperit pe Twitter (imi pare rau, chiar nu mai stiu de la cine), dar chiar nu vad nicio schimbare la orizontul Romaniei. Romania inca e, si o sa mai fie, ca in visele lui Becali, ca soarele de pe cer. Dar noaptea.

Schimbare in Romania nu ar fi fost nici daca ar fi fost ales Remus Cernea sau Ninel sau Manole. Poate nici macar daca ar fi fost ales Vadim, nu stiu cat de mare este puterea de anihilare a Parlamentului vis-a-vis de un presedinte extremist. Dar cand fix aceleasi fete vor face fete-fete pe toate canalele puterii, ne vom aminti ca este un capitol la care batem, interminabil, pasul pe loc. Si totusi, noua generatie (nu partidul, oamenii adevarati), cei care in alte tari propulseaza partide verzi pe pereti parlamentari, unde sunt? Au votat toti cu Crin, care acum voteaza cu Geoana, care ar vota, precum in bancul cu #obabaiese, pe Iliescu, cancerul democratiei romanesti? Asteptati-va, deci, la un presedinte cel putin bilingv (da, asta chiar ne lipsea) – si, ocazional, pe la dezbateri, bigot, – intr-un sistem ideologic bisexual (ca altfel nu pot califica alianta electorala dintre PSD si PNL), cu parlament bicameral (normal, cade Basescu) si multe almanahe in biblioteca, care o sa traiasca bine. Desigur, la almanahe ma refer.

O tara avem, si p-aia o dam dracului. Oribil.

Popularity: 22%

M-am uitat la dezbaterea de vineri seara cu un zambet larg pe fata. Dar amar. In Romania, ti se spune sa votezi pentru ca asta e sansa ta, ca o data la 4 sau 5 ani sa zici ce ai pe suflet, sa ii pedepsesti pe cei care nu isi fac treaba cum trebuie, care fura, mint si se ascund in spatele unor imunitati neavenite. In tarile catre care ne uitam de jos, este un pic altfel. Asa zisele tari vestice, in care se traieste incontestabil mai bine, unde exista un nivel de trai documentat de cifre economice mai ridicat, gazduiesc un numar mult mai mare de cetateni nemultumiti. Si asta nu din cauza ca e natura lor sa fie mai mofturosi, ci pentru ca, spre deosebire de noi, nu e de natura lor sa zica “las-o, ba, ca merge-asa”. Pentru ei, votatul nu vine ca o obligatie, ci ca un drept – ei nu trebuie convinsi sa mearga sa voteze, ei o fac pentru ca vor ei. Totusi, absenteismul electoral este o problema la fel de mare.

Bun, avem urmatoarele date: vesticii sunt mai nemultumiti, desi o duc mai bine; vesticii isi exprima mai bine drepturile democratice, dar nu se duc in procentaje mai mari la vot; noi vrem sa fim precum vesticii (sau si mai si). Ce fac ei de nu ne iese noua? In primul rand, la ei nu exista cicluri electorale. La ei nu se pun Metrorecsii lor in cap fix in ultima saptamana de campanie. La ei nu se scot decizii targetate pe ultima suta de metri. La ei, ai lor stau cu frica in san tot timpul, ai lor chiar trebuie sa tina cont de respectarea promisiunilor, pentru ca pe ai lor nu ii toaca doar “tonomatele”, ci intreaga Adunare Populara. Pentru ei, participarea politica este mai mare decat o stampiluta rotunda aplicata din cand in cand, si nici atunci cu prea mare tragere de inima.

Ce ciudat! Ei pot si noi nu! Poate ar trebui sa iesim in strada imediat dupa exit-pollurile de pe 6 decembrie (nu cred ca exista cineva care sa isi inchipuie o majoritate absoluta in primul tur, nu?), dar nu ca sa ne bucuram, ci ca sa incepem sa cerem. Sau poate ca ar trebui sa incepem sa eliminam lehamitea ce ne cuprinde cand ne gandim la alegeri. Sau la clasa politica. Clasa politica a fost si este un mare “totuna”. Toti sunt la fel, domnule, toti isi fac treaba aiurea, toti fura, mint si sunt mai presus de lege. Normal ca sunt asa. Pentru ca nu le-am dat in cap. Pentru ca am vrut schimbare, in 1996, dar am asteptat pana in 2000 sa vedem daca ne e mai bine. Pentru ca partidele sunt niste entitati, ba nu, niste masinarii golite de ideologie, ideologie de care ne-ar fi durut undeva, oricum, daca ar fi existat. Pentru ca noi cerem doar sa traim bine. Atat. De fapt, cand vine vorba de trait, nici nu mai exista noi – exista doar eu. Eu, cetateanul roman, sunt votant din an in paispe, si cand sunt, pun stampila unde mi-e cald. Apoi imi continuu viata. Indiferent de ideologii, platforme si reforme.

Clasa politica din Romania seamana cu bucataria romaneasca. Politicienii sunt ca niste sarmalute, plini de pasta de carne grasa, aceeasi la fiecare, si infasurati cu grija in varza bine-mirositoare. Dar noua ne plac sarmalutele, de ce sa vrem sa le schimbam? Chiar daca de fiecare “sarbatoare” au acelasi gust, cu mai mult sau mai putin piper (da, mama, imi plac sarmalele facute de tine). Nu le schimbam, de aceea avem sarmalute iarna (lasa ca vedeti voi la Alba-Iulia, pe intai decembrie) si mititei vara, la locale si europene.

Deci, de ce ma voi trezi la 8 dimineata intr-o zi de duminica, de ce voi pierde 5 ore din timpul meu mai mult sau mai putin liber pentru aceasta pasta imbracata in varza? Ca sa nu o mai am in fata si data viitoare, ca sa dau peste nas bucatarilor. De aceea il voi vota pe Remus Cernea. Nu pentru ca este un candidat bun. Nu este, si stiu ca oricum nu are sanse. Nu pentru ca are plete si e roacar, putea sa fie si chel si cu un ochi mai mic, fix la fel de simpatic imi era. Nu pentru ca e verde, nu pentru ca sta cu parintii, nu pentru ca nu si-a ridicat diploma de la Facultatea de Filosofie. Doar pentru ca nu e pasta de mici pe gratarul stim-noi-cui (da, Bunicuta gateste bine). Pentru ca un vot pentru el are o utilitate marginala mai mare decat pentru unul din favoriti – votul sau absenta mea de la vot n-ar face vreo diferenta. Pentru ca un vot pentru el are un mesaj. Un mesaj electoral. De la noi la ai nostri. Vrem sa va schimbati!

De asta votez.

Popularity: 66%