Da, un titlu in latina ma face mai potent, asa cum retorica muta ii face pe altii mai votabili. Asta seara am vazut mare parte din dezbaterea electorala despre care s-a tot discutat si la care au participat cei trei feti frumosi, fiecare cu cate trei capete. De asemenea, am vazut un spectacol si mai hranitor pentru sufletul meu, si anume Inglourious Basterds al lui Tarantino, si amandoua au fost la fel de criminale (m-am ofticat, Tarantino asta nu reuseste sa omoare pe toata lumea chiar niciodata?). Din punctul de vedere al mesajelor politice transmise, dar si al violentei aratate, nu au diferit prea tare, doar ca primul eveniment a fost un pic mai scarbos.

Asadar, nu conteaza prea tare pe care il povestesc, tot acolo ajungem. Este vorba despre o poveste pe trei planuri, cu trei forte deflagrante, fiecare mai violenta si mai vicleana decat cealalta. Pe de-o parte, avem o entitate – sa le zicem G, de la Jews (!) – care a controlat lumea in care traim practic din timpurile memorabile (adica alea de care ne mai aducem si acum aminte, cu cozi, apa rece si libertate putina). In urma cu cativa ani, totusi, un proces de epurare a inceput, asa ca acestia au fost indepartati de la conducere, atotputerea, omniprezenta si omniscienta fiind preluata de o noua figura, un conducator adevarat, un carmaci, un Fuhrer – un Beligerant adevarat, deci ii spunem B. Sigur, puterea si asuprirea nu poate cadea in mainile unei singure persoane care sa manevreze toate sforile, ceea ce a dus la o rezistenta destul de rebela (mai pe gustul tinerilor, s-ar zice). Un fel de echipa de soc. Cand eram mai tanar, imi placeau foarte mult serialele cu justitiari precum acestia, sau precum A-Team. Eforturile reprezentantilor lui G de a recastiga statutul de conducatori de facto ai societatii sunt palide (date cu prea mult fond de ten?) si dezorganizate. Desigur, spre deosebire de A si B, care sunt mai pragmatici, mai insetati de sange, G are in spate o religie care ii uneste pe ai sai sustinatori si membri. Pe de alta parte, lupta lui A impotriva lui B este foarte precisa, cu un scop clar si continut arar diplomatic. B are datoria morala* de a se opune acestor forte, si isi foloseste intreaga capacitate propagandistica si referendunuptiala** pentru a isi mentine suprematia. Dupa tirul sau asupra celor cam 300 de dusmani de moarte, A si G ii refuza placerea premierului premierei.

Am concluzionat, dupa urmarire, ca nici unii dintre A, B si G nu sunt baietii buni, dar fara ei n-am fi avut acest spectacol. Este destul de probabil ca al treilea Reich*** sa continue, dar vazand alternativele (mai ales pe G), n-ar fi chiar asa de rau. Asta nu inseamna ca e bine. Gruparea lui A o fi formata, teoretic, din elita, dar nu sunt la fel de raspanditi pretutindeni, chiar si prin cele mai rurale zone, precum oamenii lui G, si nici la fel de disciplinati, aproape nemteste, ca loialistii lui B.

Eu cred ca il prefer pe pletos. In filmul asta am vazut oameni scalpati, dar pletosul n-a jucat, din fericire pentru el – a scapat cu pleata intacta, deci s-a transformat in preferatul meu – cel putin pana la partea a doua a filmului de succes international Inglourious Basterds (in care pletosul tot nu va juca), pentru al carui titlu propun sintagma de Dishounest Dickhaeds. Care vine (de) luna viitoare, chiar in ghetutele tale.

* morala, da intr-adevar un punct interesant de discurs narativ in cadrul desfasurarii actiunii. Chiar mi-ar placea sa vad un Tarantino in care Tudor Chirila este singurul care supravietuieste, sa fie asa, model.

** referendunuptiala. Un cuvant pe care l-am inventat eu. Inca ma mai gandesc ce inseamna.

*** al treilea Reich. Am putea spune ca primele doua ar fi cele ale FSN si respectiv CDR.

P.S.: Tu cu cine votezi? Va fi un vot pozitiv sau un vot negativ?

Sursa foto 1, 2.

Popularity: 24%

Mare parte din oamenii pe care ii stiam pe cand incepusem sa stiu oameni se laudau ca vorbesc limbi straine. Ca se descurca mai bine decat oricare din vecinii nostri, mai ales decat bulgarii sau sarbii. De aceea, am crescut cu o impresie destul de pregnanta ca atunci cand romanii merg in strainatate nu se inteleg cu localnicii pentru ca aia nu stiu engleza, si ca Romania este una din tarile cu cei mai multi vorbitori de engleza din Europa, desigur, cu exceptia britanicilor. In plus, bunicii stiu rusa, parintii o mai rup si pe franceza si pe germana, telenovelele ne-au invatat spaniola, italiana stim deja, ca e doar putin mai imbarligata decat moldoveneasca noastra, ce mai, daca ar muta Bruxelles-ul si Strasbourg-ul la Cuca Macaii, s-ar intelege om cu om pe toate felurile de vorbire alminteri tare ciudate.

Romanii stiu atat de multe limbi straine pentru ca romanii sunt oameni, si nu statistici. Daca ar fi statistici, in 2005, doar 29% din ei ar fi putut vorbi engleza in mod fluent, 24% franceza si 6% germana. In total, mai mult de jumate nu s-ar descurca in nicio limba straina, si doar 6% ar fi cu adevarat poligloti, cunoscand trei limbi straine, in conditiile in care media europeana pentru poligloti era aproape dubla. Totusi, nu suntem cei mai inapoiati, fiind pe locul 23 din 27 la talentul la engleza, si pe locul 21 in clasamentul general.

Invatatul de limbi straine este important pentru 92% din europeni, conform aceleiasi statistici. Uniunea Europeana are 23 de limbi oficiale, la care se adauga luxemburgheza si turca (limbi oficiale in Luxemburg si respectiv Cipru, dar care nu au fost acceptate ca limbi oficiale UE). Totusi, in majoritatea contextelor internationale care presupun participanti vorbitori de limbi diferite, engleza este limba preferata. Comisia pentru Multilingualism, de care probabil ati mai auzit din pricina domnului Leonard Orban, a comandat o sesiune de discutii din care sa reiasa necesitatea multilingualismului. Standardul propus de grupul Maalouf este de doua limbi straine de persoana, dintre care una de circulatie internationala (de pilda, engleza sau mandarina), si cealalta, o limba adoptiva, precum finlandeza, irlandeza sau malteza, dupa placul fiecaruia. Aceasta recomandare are multiple implicatii:

• cooperarile bilaterale vor fi mult mai usoare, intrucat discutiile se vor purta in limbi materne, nu in limbi neutre;
• citat aproximativ din Raportul Maalouf: “pentru a cumpara ceva, orice, o limba internationala este suficienta. Pentru a vinde, in schimb, trebuie sa vorbesti pe limba clientilor”. Acest argument este demonstrat in fiecare zi – companiile sunt cele care isi fac reclama pentru produse si servicii, cele care organizeaza puncte de desfacere, nu clientii sunt cei care cumpara spatiu publicitar spunand ca vor sa cumpere, de exemplu, o masina noua de la o fabrica de automobile;
• limba adoptiva nu ar trebui perceputa ca o limba straina, ci mai degraba ca o a doua limba materna – implicand cunostiinte despre cultura, geografia, istoria si oamenii care traiesc prin intermediul acelei limbi;
• sistemul educational ar suferi niste modificari, as zice, pozitive – pentru ca in teorie, fiecare limba adoptiva ar trebui sa fie disponibila oricarui cetatean, dar practic sunt foarte putini profesori de lituaniana, de exemplu, o mare parte din procesul de invatare va avea loc pe internet, cu ajutorul resurselor virtuale;
• populatia imbatranita va avea o noua ocupatie, si poate chiar noi intrebuintari. Ma refer la cele consumeristice (un pensionar poliglot are mari sanse sa fie un pensionar globe-trotter, adicatelea consumator);
• o mai buna circulatie a fortei de munca in functie de necesitatile strategice;
• si altele care imi scapa acum.

Dupa parerea mea, acesta este un capitol la care romanii pot recastiga din terenul macinat de combinele socialiste. Desigur, nu putem sari imediat in carca Suediei, unde 90% din populatie stie bine engleza, sau in cea a luxemburghezilor, unde 69% din populatie stie trei limbi straine, dar putem fi poliglotii Europei de Sud si de Est. Este nevoie doar de infrastructura (profesori pentru cateva limbi circulate, pretutindeni), implementare (prima limba straina introdusa cel tarziu in clasa intai, a doua cel tarziu in clasa a patra) si implicare (proaspetilor parinti li se poate sugera, poate in contextul asigurarii unor avantaje speciale, sa vorbeasca si in engleza, germana sau franceza cu pre-scolarii lor).

Tu ce crezi?

Sursa date (pdf). Raportul Maalouf (pdf). Sursa foto.

Popularity: 13%

Imi dau seama ca n-am mai scris de mult despre cotidianul comestibil intr-un mod optimist, asa ca reinnod sandvisul zilei.

De bine: anul 2012 s-a amanat. Adica, tot o sa fie un an 2012, dar o sa avem si anul 2013. Apocalipsa o sa o sarbatorim alta data. Ma gandesc ca mafia de la Hollywood are ceva conflicte cu Columbia Pictures si s-au gandit sa le dea in cap chiar inaintea lansarii uneia din cele mai asteptate pelicule ale toamnei, 2012, cheltuind din banii publici pentru a informa pe aceiasi publici ca Apocalipsa (pe stil nou, reprogramata de en-spe ori) se lasa asteptata. Mai concret, au incarcat serverele hi-tech de la NASA cu mesaje de linistire a populatiei, articol catre care lasa link chiar de pe prima pagina, in pofida unor evenimente mult mai importante, precum descoperirea fara umbra de indoiala de apa pe luna sau lansarea cu succes a navetei Atlantis catre Statia Spatiala Internationala.

De rau: revenim pe sub pamant, si pe meleaguri mult mai mioritice pentru a remarca greva care va bucura buzunarele firmelor de taxi bucurestene. Pai sigur, ca nici mie nu mi se pare normal ca o retea infrastructurala ce propune de 10 ori mai putine statii, de 10 ori mai putine magistrale si de 10 ori mai putine curse decat in alte orase de afara sa asigure doar 10% din veniturile visate de angajatii sai. De fapt, acum ca ma gandesc mai bine, poate ca are o farama de sens.

De bine: sintagme atat de dragi noua, precum Ceausescu sau tigani sunt din nou pe buzele Occidentului, datorita baietilor teribil de simpatici de la Top Gear, care au filmat acum o luna in Romania un episod tare dragut al show-ului lor. Concluzia lor: “multumim, Romania, pentru ca ai dat cea mai frumoasa sosea pe care am condus vreodata”. Pe bune! La fel de zambitoare, dar mult mai ironica, este parerea lor despre principalul nostru bun de export, Dacia. Eh, nu le poti avea pe toate, uneori trebuie sa alegi intre avantajele pe care le poti oferi lumii intregi.

Sursa foto.

Popularity: 9%

Mai este doar o saptamana pana la 1 aprilie 22 noiembrie, data la care majoritatea intrebarilor noastre isi vor afla raspuns, o zi care va face istorie isterica si care va fi fie inceputul confirmarii unei dinastii, fie o revendicare socialista, fie o raza de noroc liberal – in orice caz, o reafirmare oligarhica.

Ma astept ca turul doi de scrutin sa ii gaseasca in lupta cap la cap pe Basescu si Geoana. Antonescu este sustinut mai ales de cei care nu merg la vot (plus blogatu), zice-se intelectuali. Adica nu destui. Oprescu a risipit din increderea pe care o aveau bucurestenii (si prostituatele, prezervativul ala spart nu prezinta prea multa incredere) si nu a castigat prea mult din simpatia celorlalti. Kelemen Hunor se va inscrie in tendinta rezultatelor istorice ale candidatilor unguri cand se lupta pentru un post unic (succesul lui Frunda este privit cu alti ochi de cand cu scaunul obtinut de EBA). Vadim, Becali. Cernea si ceilalti. (E nevoie de propozitii intregi pentru a justifica parerea mea in ceea ce priveste sansele lor? Desi ar fi o chestie sa mai prindem un Vadim in turul doi.)

Saptamana patimilor este ultima saptamana de post si campanie. O perioada decisiva, probabil cu dezvaluiri incendiare. O saptamana in care vom afla, din nou, cat de nemernici sunt ceilalti, dar nimic despre strategii realiste de implementari ale programelor. Celor din agricultura le va fi mai bine, profesorii o sa aiba din nou bani de paine iar tinerii vor primi, in sfarsit, bani de Pepsi. Nu vom mai fi furati, nu vom mai fi mintiti. Pentru ca asta e ultima saptamana in sistemul ticalosit din ultimii ani, este saptamana patimilor.

A treia decada post-comunista este dupa colt, si iar o sa il injuram pe Brucan, ca ne-a pacalit cu profetia lui.

P.S.: O analiza care mi se pare foarte pertinenta asupra felului in care te poti exprima la urne este La Coltul Strazii.

Sursa foto.

Popularity: 11%

Majoritatea utilizatorilor de internet din Romania pot identifica cu destula usurinta pe membrii hardcore ai retelei sociale Hi5. Din pacate, eu nu am aceasta capacitate, insa inteleg ca este un fenomen din ce in ce mai raspandit ca aceste persoane, denumite in continuare generic haifaivisti, au inceput sa foloseasca alte retele sociale decat cea care le-a creat intaia portiune de notorietate online. De aceea, inteleg ca este necesar pentru acestia sa stie in ce se baga, si am hotarat sa le vin in ajutor, intocmind un scurt ghid pe intelesul lor. Acest articol contine descrieri vitale pentru Facebook, LinkedIn si Twitter.

Facebook este cel mai loc de fite de pe tot Internetul. Un loc in care cei care te invidiaza in mod sigur nu au ajuns inca, pentru ca este cu adevarat mondial (MONDIÁL, -Ă, mondiali, -e, adj. Care apartine lumii intregi, privitor la lumea intreaga, via dexonline), iar ei nu sunt. Toate personalitatile care se respecta sunt aici si poti sa le adaugi drept prieteni. Totusi, in pofida tuturor acestor calitati, nici Facebook nu este perfect, pentru ca are jocuri de tarani, adica naspa.

LinkedIn este un site de dating. Aici ai voie sa adaugi doar persoanele cu care ai fost in vreo relatie, si poti sa scrii recomandari pe care ceilalti useri sa le vada si sa stie daca merita sa fie cu persoana respectiva. Poti vedea, in felul asta, cu cine a fost fiecare inaintea ta, si cu cate persoane ai facut, pe larg, schimb de fluide. In plus, una din functionalitatile interesante este ca iti poti lista bolile pe care le ai (ca sa nu aiba probleme cu politia, oamenii destepti de la LinkedIn au denumit chestia asta ca “locuri de munca”), si asa poti vedea cine din reteaua ta are acelasi “loc de munca” – deci ai un istoric clar al persoanelor care ti-au dat de munca. Pagina ta de profil are o sectiune dedicata pentru abilitati si pozitii, deci un alt punct de pornire in cautarea pentru compatibilitati. Desi este bazat pe o idee foarte buna, LinkedIn pierde la capitolul implementare, pentru ca ai voie sa pui decat o poza cu tine.

Twitter este o versiune minimal a site-ului nostru favorit, Hi5. Sistemul dupa care functioneaza este acelasi, iar modalitatea de interactiune cu prietenii, tovarasii si internetul cel mare este aceea de postare de poze, precum si comentariile aferente, doar ca nu pui poza. Utilizatorii Twitter au o imaginatie foarte bogata, pentru ca sunt in stare sa dea comentarii dragute fara sa vada poza, si deci sunt oameni care o sa te aprecieze la adevarata ta valoare. In plus, cand scrii un mesaj pe Twitter e ca si cum ai da mass pe messenger, doar ca nu mai raspunde nimeni sa te injure ca “de ce ai dat mass, ba, ca dau ignor!”. Pe Twitter toata lumea da mass si nu se supara nimeni ca la Yahoo!

In urma acestei prezentari, haifaivistul din voi va intelege in sfarsit care sunt bunele maniere pe site-urile pe trend. Traim pe Internet si asta ne ocupa tot creierul.

Sursa foto.

P.S.: Daca ti se pare ca articolul prezent ti-a consumat trei minute aiurea, gandeste-te la suferinta mea cand stiu ca de azi sunt indexat de goagal cu tag-ul hi5.

Popularity: 18%

Jacobs gazduieste o comunitate relativ mare de romani, dintre care cativa bucuresteni, iar o mana sunt absolventi ai aceluiasi liceu ca mine. Iar cand patru astfel de absolventi din patru generatii diferite se reunesc total intamplator intr-o vineri noapte la cantina, nu doar ca munca celor doi mai batrani (adica a mea si a lui Mihai) este compromisa, dar iese si cu dureri de stomac de la atata ras.

Cum sa uitam de profa de fizica care se criza atunci cand era intrerupta, sau de cealalta profa de fizica care (nu ma luati cu “vai ce afanalbet e asta, a facut cacofonii, ca la cat imi place mie fizica…) avea mereu pregatita o problema draguta pentru mine, sau de proful de geogra care s-a dat in spectacol la balul de absolvire, sau de nebunii care au ars un scaun in ora de engleza, sau de inconstientii care au aruncat cu un adidas in consulatul Italiei de au venit toti parintii la liceu, sau de tipul ala ciudat care mesteca rezerve de cerneala pline, sau de excursiile pentru olimpici care erau contractate la fel ca bordurile bucurestene, sau de laboranta de chimie, draga de ea, cum ne motiva absentele, sau de educatia antreprenatala, sau de profa de istorie si proverbiala ei cafeluta, sau de sala de festivitati care sfideaza orice lege a fizicii, sau de lunga lista de profesori de info cu care a interactionat fiecare, sau de chimia pe care n-am invatat-o, sau de proful ala misogin de mate, sau de clasele cu dotari vs. clasele fara dotari? N-avem cum sa uitam de toate astea, dar avem cum sa radem. Mult!

Sursa foto.

Popularity: 15%