Gata vacanta (gata si scuzele legate de inconstanta/inconsistenta articolelor de aici) in mod oficial – astazi am pornit cu curaj inapoi catre facultate, si deja in minte imi incoltea un post simbolic despre cum parasesc tara tuturor BocSibilitatilorBocDebilitatilor posibilitatilor pentru a-mi continua aventura externa. Nici n-a fost nevoie sa zic hop pana sa sar, ca m-am trezit cu totul si cu totul inzapezit in Budapesta.
Zborul din Budapesta (unde aveam escala) catre nordul Germaniei a fost amanat trei ore si apoi amanat cu totul, iar noi (patru studenti si doi adulti alminteri tare simpatici) ne-am asezat la coada sa ne preschimbam biletele. Dupa inca sase ore de picoteli si frustrare, ni s-a confirmat ca zborul va avea o intarziere totala de 34 de ore, si ca din partea lor, si anume a companiei aeriene Malev, li se fix rupe unde ne petrecem noaptea in desertul alb care devenise Budapesta. Este de mentionat aici a gestionat extrem de prost situatia, desi Ferihegy, aeroportul din Budapesta, ar trebui sa fie fieful natural al ungurilor de la Malev, Lufthansa, de exemplu, a scapat mai repede de coada imensa si a impartit cu generozitate sticle de apa si sandvisuri clientilor napastuiti.
Drumul dinspre aeroport spre oras a fost deosebit prin aceea ca a demonstrat radacinile spiritului antreprenorial unguresc – foarte foarte multe initiative axate pe erotic sau stabilimente asemanatoare cu firme luminoase – iar totul culmina cu o piata de pe bulevardul Jozsef Korut, unde ceasul rotativ imens era impanat cu reclame generale, anuntand mandre ca, pe o raza de 200 de metri, in toate directiile, se gasesc “Sex Shops”.
In cele din urma am ajuns intr-un hotel de pe strada Victor Hugo, cu un mosulet simpatic la receptie, care ne-a promis pat, baie in camera si internet la discretie pentru numai 20 de euro pe noapte. Si trebuie spus ca nu lipseste nimic – de la internet wireless pana la cuptor cu microunde, de la televizor cu zeci de posturi unguresti pana la un mini-seif. Si patul, oricat de tare ar fi, este extrem de imbietor dupa 36 de ore de nesomn. Noapte buna!
Conform @magdulici (citata de @adrianciubotaru) o bloggerita trebuie sa fie frustrata ca sa scrie in mod constant. Conform starii mele din ultima vreme, se poate extinde lejer sfera de influenta a lipsei oricaror griji si suparari catre bloggerii de ambele sexe. Prea mult somn, prea multe persoane placute si prea mare lipsa de presiune adevarata pot duce la o totala si completa lipsa de inspiratie. De aceea, in ultimele zile am scris o gramada de titluri de articole care mi se proiectau noaptea (si ziua, pentru ca somnul nu are bariere in vacanta) in spatele pleoapelelor inchise, dar atat.
Prin urmare, cum eu nu sunt in stare sa ma produc, mi se pare de buna cuviinta sa ii las pe altii sa se produca in fata ta. Asadar, coloana sonora a lui 2010 pana acum:
Societatea si natura umana il apreciaza atat de mult pe Darwin si a sa teorie a evolutiei incat au decis de comun acord ca este benefic sa ne tortureze irevocabil si sa ne blesteme pe noi, fiii lor, cu mania schimbarii. De fapt, analizele asupra felului in care indivizii isi perturba caracteristicile si identitate in mod mai mult sau mai putin voit s-au facut inca de cand s-a inventat filosofia. Dorinta pentru schimbare este atat de mare in ziua de astazi, incat schimbarile fizice, psihice si intelectual-cerebrale se ghideaza dupa o ciclicitate la fel de precisa precum fluxul si refluxul.
O noua saptamana sau un nou an calendaristic, aniversarea zilei de nastere sau despartirea de partenerul amoros, ba chiar si un pranz picat prost pot in egala masura activa glanda schimbarii. De cate ori n-ai tinut regim incepand de luni, nu te-ai casatorit la 30 de ani si nu te-ai apucat in sfarsit de cursul ala de spaniola la inceputul lui ianuarie? Dar tragedia cea mai mare apare atunci cand schimbarile pe care trebuie sa le faci vin in mod explicit de la mediul social. Atunci cand trebuie sa te schimbi pentru bunastarea celor din jur.
Este greu de zis despre un om ca este acelasi seara cu cel care a fost dimineata, daramite dupa ani de zile de experiente (re)formatoare. Si sunt sigur ca cel putin 90% din aceste schimbari sunt cauzate de presiunile sociale imediate, provenite de la persoanele adevarate. Cu alte cuvinte, parerea mea este ca, in vechea disputa nature vs. nurture, care inspecteaza ce primeaza dintre calitatile innascute si influentele externe in formarea unui individ, un rol mai mare il au factorii externi. In termeni grafici, un parinte care iti va spune intreaga copilarie ca esti gras te va face mai degraba depresiv decat sa te ajute sa iti depasesti genele obezitatii, iar implicatiile importante ale acestor cauze se vor face simtite in cautarea ta de franghie mai groasa cu care sa te spanzuri.
La tine cum se manifesta fetisul schimbarii?
P.S.: intrebarea care imi reverbereaza halucinant in cerebel este, desigur, ce sa schimb la felul in care scriu. Idei?
Omul este un animal social. Cuvantul cel mai important din aceasta propozitie este, desigur, animal. Pentru ca milenii de evolutie nu au reusit (si este foarte bine, dupa umila mea parere) sa disloce spiritul de conservare, logica primitiva a interesului. Singurii oameni care nu sunt egoisti au fentat sistemul evolutionar si sunt anomalii. Noi ii numim nebuni si ii inchidem in centre de refacere si recuperare. Aleatorul prin care isi desfasoara actiunile inseamna nebunie, pentru ca nu urmaresc niste scopuri bine definite cu actiunile lor. De notat, totusi, ca unii dintre cei care au innebunit au continuat sa ramana, in esenta, egoisti. Read the rest of this entry
