P.S.: foarte interesant embeddingul trilulilu, nu te lasa sa vezi clipul daca pagina nu contine un link inapoi catre ei.

1. What does the term the “networked polity” describe?
a) A parliament equipped with wireless LAN.

2. In what of the following senses does a social entrepreneur differ from other types of entrepreneurs?
d) Social entrepreneurs are business people who are also card-carrying members of trade unions.

3. Apart from being more democratic, for what reason is a clumsy solution – in principle – preferable to an elegant solution in quality management?
b) Clumsy solutions provide jobs for university professors.

Desigur comentariile pline de miez ale Prof. Ney nu s-au rezumat la intrebarile mestesugite din examene, omul este efervescent si in viata reala. Drept dovada:

“The added utility of the 5th pint of beer is much smaller than that of the 1st – that’s the law of diminishing returns.”

“Something that is bad quality makes you use bad language.”

“This swine flu… I had it. One moment I was fine, and the next I was desperate to lay down on my back and roll in the mud.”

“Do not work harder, but smarter.”

P.S.: conform principiului Pareto, 80% din rezultate necesita 20% din eforturi. Asadar, “Do not work harder, but smarter.”

Sursa foto.

Ieri a avut loc mult asteptata si mediatizata adunare studenteasca, in care era planuit ca studentii sa isi poata adresa intrebarile arzatoare legate de mediul in care traiesc si invata catre conducerea universitatii. Nu traim in paradis, si, ca o adunatura de indivizi evoluati din punct de vedere social ce suntem, este normal sa fim nemultumiti de problemele mici si mari cu care ne confruntam zilnic.

Adunarea a avut loc in ceea ce se cheama Conference Wing a Information Resource Center-ului nostru (mai pe romaneste, intr-o regiune a bibliotecii in care n-au mai avut ce carti sa puna, asa ca au lasat-o goala), iar organizatorii au supraestimat dorinta studentilor de a lua parte la discutie. Desi cursurile din timpul adunarii au fost anulate, au fost prezenti, din ochi, doar in jur de 170 de studenti (pe scaune ar fi avut loc cam 280). Evenimentul a durat exact o ora, si a debutat cu luarea de cuvant a presedintelui Joachim Treusch, introdus de unul din membrii parlamentului undergrad. In cele 15 minute in care a vorbit neintrerupt, profesorul Treusch ne-a amintit ca suntem o institutie unica in Germania, Europa si chiar in lume, ca cei doar 1200 de studenti pe care ii are Jacobs reprezinta 100 de natiuni in cap, si ca raportul studenti-profesori este de 11:1 (media universitatilor nemtesti este, spune el, undeva pe la 60:1). Alte statistici interesante mentionate sugerau ca un sfert dintre aplicantii initiali ajung la Jacobs, si ca studentii platesc anual, in total, 14 milioane de Euro pentru educatia si cazarea ce li se ofera. Asta inseamna ca media pentru fiecare student este undeva pe la 11.500 de Euro, si ca suntem cea mai slaba sursa de venit pentru universitate, comparativ cu sponsorizarile externe (17 milioane) si fondurile primite pentru proiecte de cercetare (15 milioane de Euro anual). Pe termen lung, universitatea vrea sa obtina 60 de milioane de Euro pe an, pe care sa ii investeasca in educatia a 1500 de tineri, deci costul mediu pentru un program de trei ani ar fi comparabil cu pretul unui Porsche mai de Doamne-ajuta. Totusi, universitatea isi propune sa nu cheltuie mai multi bani pe profesori, ceea ce va duce la cresterea raportului dintre studenti si profesori la 15:1.

Dupa ce a anuntat care sunt noile programe si cat de multi bani primesc ele de la sponsori, s-a trecut la intrebari de la public. Intrebarile au adresat probleme pertinente (nu neaparat cele mai relevante) precum transdisciplinaritatea mai redusa decat aceea cu care se mandreste universitatea, acceptiunea ecologica mai redusa decat aceea cu care se mandreste universitatea, si mancarea de la cantina. Toate intrebarile incomode au fost evitate cu succes de catre domnul presedinte, a carui onoare a fost salvata intrucatva de vice-presedintele prof. Ziegler-Jöns, care a avut cateva raspunsuri informate la intrebarile mai usoare. Totusi, am putut remarca unele citate mai putin potrivite, precum “multe universitati private din Germania au murit in doar cativa ani pentru ca nu erau pe drumul cel mai bun” (aceasta a fost si situatia Jacobs, pe atunci IUB, inaintea interventiei si donatiei mogulului local, regretatul Klaus Jacobs, ala cu cafeaua), sau “niciodata este pe termen scurt”.

Concluzia dupa-amiezei este ca sponsorii dicteaza tot. Canotajul este sportul preferat al administratiei doar pentru ca de acolo vin 80% din sponsorizarile sportive pe care le primeste universitatea. Se introduc programe noi pentru ca exista sponsorizari pentru ele, iar programele care se elimina sunt fie neatractive (pentru sponsori, nu pentru studenti), fie au profesori costisitori. Cel mai nou camin rezidential are panouri solare pe acoperis nu din grija pentru mediu, cunoscand cata risipa se face in multe alte parti, ci pentru ca “da bine”. La sponsori.

Totusi, nu mi-e rusine cu cei care ne pregatesc sa fim “liderii de maine”. O universitate de stat este mult mai putin dispusa la schimbari si mult mai putin preocupata de fiecare student in parte. Poate si din cauza ca nu trebuie sa recupereze atat de multe taxe.

In plus, si angajatii au asteptari mult mai mari acum. In Europa revolutiei industriale, un fost fermier reprofilat in sclav la fabrica nu s-ar fi asteptat la un plan de pensionare (nu s-ar fi asteptat sa traiasca pana la varsta pensionarii). In era noastra, avem pretentia sa ne si placa la “scarbiciu”. Pretentie care ar trebui, de fapt, sa fie obligatie incorporata, dar asta e deja alta discutie. In era noastra, o greseala in alegerea angajatorului nu ne mai distruge asa usor viata si sanatatea fizica, ci doar cariera si sanatatea psihica.

Ce bine ar fi daca ar exista un loc in care n-ai neaparat nevoie de studii universitare incheiate, in care CV-ul poate fi imbunatatit, care te pregateste de probe practice, care iti aduce experienta, care te invata sa faci ceva masurabil, fara sa iti fie teama de implicatiile permanente ale deciziei de angajare asupra parcursului carieristic, si eventual sa si poti privi totul ca o joaca! Ar fi tare bine, nu?

Ce este? Din fericire, viata de angajat are demo version, in stagiile de practica – internship-uri. In general cu o durata intre cateva saptamani si sase luni, de cele mai multe ori putand fi facut pe timpul vacantei de vara sau in locul unui semestru academic (august-decembrie), un stagiu de practica presupune integrarea internului in cat mai multe din mecanismele organizationale ale entitatii la care se desfasoara programul. Orice intern poate dispune de un supervisor, de un scurt program de training si, in functie de inclinarea companiei/institutiei/ONG-ului unde se desfasoara programul, de colegi cu acelasi statut. Cele mai multe programe sunt centrate pe cate unul sau doua proiecte de care participantul este responsabil.

De ce este bun? Ai ocazia sa incerci un domeniu de activitate, un tip de firma, un fel de activitate si sa vezi daca iti place. Ai ocazia sa traiesti intr-un mediu de lucru adevarat, sa afli ce inseamna “de la 9 la 5-6-7″, si ce se intampla dupa. Poti strange experienta practica in aria care te intereseaza, sa aplici ce ai invatat la facultate sau sa completezi cunostiintele existente. La sfarsitul proiectului, de cele mai multe ori ti-l poti trece in portofoliu. Unele stagii de practica sunt si platite, pe deasupra. Dar poate cel mai mare avantaj al stagiilor de practica consta in contactele pe care ti le poti crea. Mai ales daca te intereseaza sa reiei munca la acelasi angajator sau unul similar (atentie la clauzele de confidentialitate) dupa absolvire, simplul fapt ca ai ocupat un loc in firma si ai cunoscut un numar de persoane relevante domeniului iti da o cu totul alta plaja de posibilitati. Daca ai si reusit sa le uimesti nu le dezamagesti, sansele cresc exponential. Atata timp cat lasi loc de buna ziua, poti incepe sa iti planifici primul concediu platit.

Cum se obtine? Obtinerea unui astfel de post este destul de asemanatoare cu contractarea unei slujbe obisnuite, dar este bine de stiut ca Romania nu are inca foarte bine definit conceptul de practica din postura de student, de aceea de multe ori este mai greu sa gasesti oferte din domeniu. Catre vestul Europei situatia sta diferit iar pozitiile de genul sunt mai promovate si arata mai oficial, deci daca iti surade ideea si gasesti ceva pe plac, nu ezita sa pleci, mai ales ca nu trebuie viza!

Primul pas pentru obtinerea unui internship este formularea unei liste scurte de arii/domenii care te-ar interesa. A doua etapa este compilarea unei liste cu angajatori interesanti din domeniul respectiv. Desi exista si in Romania si in Europa agregatoare pentru programe de practica, nu am dobandit destula incredere in niciunul pentru a crea trimiteri acolo. Inainte de a cauta daca firma pe care ai ochit-o ofera stagii de practica, este bine sa incerci sa judeci cat de mare e probabilitatea sa faci munca adevarata la firma respectiva, si nu doar schimbare de filtre de cafea. De aici, ai doua variante. Fie cunosti pe cineva care lucreaza la sau cu angajatorul respectiv, si in cazul il rogi sa te recomande (mai demult, aceasta practica se numea “punerea de pile”) inainte de a trimite résumé-ul, fie incaleci tu insuti dragonul cautatorului de slujbe, si trimiti macar CV-ul si o scrisoare de intentie. Si aici ai doua variante – poti trimite fie responsabilului de resurse umane (sau ce adresa de contact iti sugereaza pe pagina ofertei), fie direct celui care iti va fi coordonator de proiect (necesita ceva mai multa munca de cercetare, dar de obicei da rezultate mai bune, prin crearea unui mediator/intermediar de incredere – coordonatorul – pentru persoana de la resurse umane). In functie de nevoile si politica firmei si de felul in care iti prezinti calitatile, ar trebui sa te pregatesti sa iti introduci un nou paragraf in CV.

Tu ai participat la vreun internship? Daca da, cum ai prins postul? Ti-a fost de folos experienta, ai recomanda aceasta practica si altora? Daca nu, de ce nu?

Sursa foto.

Marieke este doctoranda la Jacobs University, iar azi am reusit sa petrec 20 de minute cu una dintre coordonatori proiectului dansei, discutand despre educatie intr-un context multicultural. Pentru ca ma intereseaza subiectul, va rog sa o ajutati sa isi culeaga datele pentru studiu.

Buna,

În viaţa unui student învăţătura ocupă un loc important. Cu toţii
încercăm să învăţăm cât de „bine“ putem. Dar ce înseamnă de fapt „a
învăţa bine“? Această întrebare stă la baza unui proiect de cercetare
internaţional susţinut la Jacobs University. Aş fi foarte recunoscătoare
dacă ai dori să participi la acest (scurt) studiu, răspunzând la câteva
întrebări legate de ce înseamnă studiul pentru tine. Completarea
chestionarului nu va dura mai mult de 15 minute la:
http://www.unipark.de/uc/Rlearningsurvey/

Aş dori să îţi mulţumesc anticipat pentru timpul acordat!

Pentru alte întrebări, mă poţi contacta (în engleză sau germană) la:
m.vanegmond@jacobs-university.de

Thanks!

Marieke van Egmond

P.S.: Voi incerca sa obtin macar o parte din concluziile Mariekei in urma acestor cautari, sunt convins ca vor arata foarte interesant.

Buna,

În viaţa unui student învăţătura ocupă un loc important. Cu toţii
încercăm să învăţăm cât de „bine“ putem. Dar ce înseamnă de fapt „a
învăţa bine“? Această întrebare stă la baza unui proiect de cercetare
internaţional susţinut la Jacobs University. Aş fi foarte recunoscătoare
dacă ai dori să participi la acest (scurt) studiu, răspunzând la câteva
întrebări legate de ce înseamnă studiul pentru tine. Completarea
chestionarului nu va dura mai mult de 15 minute la:
http://www.unipark.de/uc/Rlearningsurvey/

Aş dori să îţi mulţumesc anticipat pentru timpul acordat!

Pentru alte întrebări, mă poţi contacta (in English or German) la:
m.vanegmond@jacobs-university.de <mailto:m.vanegmond@jacobs-university.de>

Thanks!

Marieke van Egmond

• 1 ora somn
• 10 minute internet
• 1 ora 55 studiu
• 10 minute internet
• 1 ora 55 studiu

Sunt curios daca o sa reusesc sa ma tin de program si daca o sa imi fie de folos cele aproape 8 ore de studiu. Oricum, am o sticla mare de energizant, pentru situatii de urgenta.

Vom actualiza acest articol cu rezultatele preliminare si concluziile. Daca este o metoda de succes, o voi folosi/populariza in continuare. Foarte curand somn.

Update 1: Am fost salvat de la vreo doua-trei ore de lucru de o colega care a vrut sa isi upgradeze karma si a trimis la persoane alese fisa cu teoria si formulele esentiale, asa ca am inlocuit al doilea ciclu cu somn. Concluzia ar fi ca o noapte gri nu trebuie incercata decat daca esti convins ca te poti scula de cum suna alarma (este pentru oameni tari).

Examenul in sine a decurs bine, sper sa iau 2.

Update 2: Ziua de astazi (2 noiembrie) a fost incarcata din punctul de vedere al aplicabilitatii teoriei noapte gri. In primul rand, am repetat strategia pentru un examen de microeconomie, la care m-am descurcat chiar mai bine decat la precedentul (da, a fost substantial mai putin complicat), si am primit raspunsurile la examenul in onoarea caruia am scris acest articol. Nota a fost 2.33 (75-80%), deci un pic mai slab decat ma asteptam. Totusi, rezultatul a fost mai bun decat cel de la rezultatul examenului omolog din semestrul de primavara, pentru pregatirea caruia am investit de cel putin doua-trei ori mai mult timp, dar inaintea caruia nu am dormit chiar deloc. Metoda sta in picioare, momentan.

]]> http://radu20.com/edu/noapte-gri/feed/ 6 http://radu20.com/edu/cu-taxiul/ http://radu20.com/edu/cu-taxiul/#comments Sat, 10 Oct 2009 21:59:15 +0000 Radu http://radu20.com/?p=93 Desi sunt destul de multumit de nivelul meu de germana, mai tot timpul am intampinat (mici) probleme de comunicare cu reprezenantii tarii mele gazda. De aceea, astazi, la 5 dimineata, nu am fost foarte entuziasmat la gandul de a comanda un taxi si apoi de a produce jumatate de ora de conversatie de nivel de taximetrist de noapte, dar in a treia mea limba.

Am fost foarte surprins sa aflu ca, pe langa ca a sarit foarte repede sa ma ajute sa ii raspandesc hardabaia in portbagaj si pe bancheta din spate, tipul ar putea face de rusine jumatate din studentii de la o universitate cu predare in limba engleza (adica Jacobs) cu felul in care vorbea limba lui Shakespeare. Astfel, am vorbit despre diferentele gramaticale intre limbile anglo-saxone, am aflat despre considerentele lingvistice si pedagogice datorita carora tari precum Olanda, Norvegia sau Danemarca sunt atat de potente in exprimarea fluenta in engleza, dar si despre metodele corecte de a aduce binecuvantarile unei limbi straine pustilor germani de pana in 15 ani (pentru ca, am uitat sa mentionez, cand nu este taximetrist de noapte, domnul nostru da meditatii la engleza copiilor de varsta gimnaziala si liceala). In plus, am discutat de considerentele socio-economice pentru care limba engleza primeaza in mediul business, academic si universitar din Elvetia, in dauna germanei, francezei sau italienei locale. Cu alte cuvinte, am discutat cu un taximetrist, pe o limba care nu este a lui, material pe care l-am revizuit in cadrul unuia din cursurile universitare de anul doi, si am aflat lucruri noi.

Un alt subiect pe care a digresat domnul nostru a fost capacitatea televizorului sau Internetului de a constitui unelte de invatare pentru copii si adolescenti. Dintre concluziile care mi s-au parut interesante, as cita (aproximativ): “Televizorul si Internetul ii fac pe cei prosti si mai prosti, si pe cei destepti cei mai destepti” si “Din toata informatia care este pe Internet, cel mult 5% este cu adevarat de folos pentru vreun scop sau pentru rezolvarea unei probleme. Trebuie doar sa stii unde si cum sa cauti“. Desigur, dupa aceasta paranteza si inainte de a ajunge la destinatie, a revenit la discutia initiala, cu o concluzie desteapta (pe care, spre rusinea mea, am uitat-o – am fost entuziasmat de discutie chiar si in conditiile lipsei unei incheieri).

Din pacate, din momentul in care am pus piciorul jos in autogara internationala din Bremen, nu a durat mult sa revin si la figurat cu picioarele pe pamant. Am intrat in vorba cu cativa romani (cel mai probabil muncitori necalificati) care asteptau sa se intoarca acasa, si care au fost foarte surprinsi sa afle ca nu sunt aici la munca, ci la universitate, si care erau foarte creativi in a inventa injuraturi si acuze nemtilor care “nu stiu sa vorbeasca”. Romanii nostri pareau foarte mandri ca stiu sa se inteleaga cu un alt om doar in romana, si ar fi militat cu bucurie ca nemtii sa invete romana pentru noi.

La felul cum se prezinta sistemele educationale in cele doua tari, este mult mai probabil sa li se indeplineasca lor dorinta decat sa ajungem noi, romanii, cu adevarat cetateni europeni. Asta in conditiile in care nici scolile lor nu sunt perfecte.

P.S.: am avut placerea de a face o scurta vizita sudului peninsulei Yutlanda (Danemarca) in primavara, cu un grup mixt de romani si germani. Ne-am inteles cu localnicii (danezi) in germana. Daca acestia corespund tiparului prezentat de soferul meu de dimineata, dar si de ceea ce vad eu pe internet in comunitatile lor locale, atunci pot spune cu usurinta ca un danez obisnuit nu are probleme in a vorbi cu nemti sau englezi pe limba lor. Nu mai spun de vecinii scandinavi.

De bine: am avut ca invitat in propriul apartament, dar si la cursul de dupa-amiaza, pe sotia unui fost presedinte al Rice University.

De rau: tipa aproape a adormit inca inainte de pauza cursului.

De bine: Ambasadorul american in Germania ne-a vizitat azi. Multi politai, multi caini lupi, multa mandrie pentru noi: tipul a strans cele mai tari scoli si pozitii corporatiste si administrative pe care mi le pot imagina.

Sursa foto.