Archive for the ‘ Life Style ’ Category

Avatar

Te Vad, Frate. Eu sunt albastru, subtirel, puternic, mandru si neinfricat. Am maini precise, picioare agile si toate cele sase simturi imi functioneaza perfect. Insa cel care imi este cel mai drag este simtul pentru ce imi da, ocroteste si decide viata. Nu stiu ce intelegi tu prin acest “Internet”, eu ma refer la natura, la Eywa! La cea care stie ca exist, si a carei existenta eu nu o voi uita vreodata. Cea care are spirit, ca si mine. Cea care detine dreptatea suprema. Cea care imi hraneste dragostea – fata de ai mei si cei de dinaintea lor. Te Vad. Dar nu iti vad corpul, iti vad sufletul. Nu esti de-al nostru, esti om.

Probabil asa s-ar descrie un Na’vi la prima lui intalnire cu un pamantean. Na’vi este cultura care populeaza planeta Pandora descrisa de James Cameron in cel mai costisitor film al sau (de fapt cel mai costisitor film punct), care intra, fara vrerea lor, in conflict cu pamantenii. Actiunea se desfasoara in 2154 si prezinta o batalie in doua lumi pe care, daca ar fi disponibila drept joc pe PC/Internet, cred ca mi-ar face placere sa o traiesc virtual. Aproape intregul film este un efect special, trecerea dinspre scenele filmate in studio, cu oameni la cele cu dragoni zburatori si cu extraterestrii albastri inalti de trei metri este insesizabila, si numai ele insele fac opera demna de recomandat oricui. Cu ocazia acestei proiectii, am aflat si ca filmele 3D iti dau ocazia sa stai precum cocalarii cu ochelarii pe intuneric, ca astia care stau cu tine in sala sunt 3D by default si ca florile, fluturasii sau meduzele zburatoare pot deveni foarte inspaimantatoare atunci cand sunt puse intr-un plan neasteptat.

Filmul l-am vazut prin confluenta a trei forte, si anume LG care a monopolizat o sala in Multiplex-ul din Vitan, Bobby Voicu care a impartit cateva invitatii pe Twitter, si Mariei cea cu sase e-uri care a anuntat galant ca nu poate onora invitatia care a ajuns pana la urma la mine.

Eywa ngahu! (Eywa fie cu tine!)

Popularity: 48%

Vinde-te

Povestea pe scurt: parlamentul studentesc de la Jacobs (universitatea unde pierd vremea 8 luni pe an) a decis, in marinimia sa, sa acorde un total de 10.000 Euro unor proiecte inauntrul campusului care ar imbunatati viata cat mai multor studenti. Printre propunerile respinse inca din prima faza a selectiei se numara cererea majoretelor de a primi finantare pentru a isi cumpara pompoane. Decizia parlamentului a fost luata printr-o metodologie care aminteste de Parlamentul Romaniei, dar asta e deja o alta mancare de peste. In orice caz, decizia a suparat ma multa lume decat de obicei, iar fetele noastre majorete, in tulburarea lor, au decis sa dea o palma parlamentului si sa isi faca singure rost de bani. Asa ca s-au strans, au contractat o colega fotografa, si au iesit cu un calendar pe anul 2010 de toata frumusetea. Read the rest of this entry

Popularity: 43%

N-a trecut mult de cand v-am cerut ultima oara ajutorul, dar de data aceasta este pentru o cauza mult mai nobila. De cand au aflat pentru prima oara ca ei insisi sunt romani, si ca mai exista si alte popoare, romanii s-au intrebat daca sunt cel mai ospitalier popor din lume si daca femeile lor sunt cele mai frumoase din lume. Daca la prima intrebare am primit, in timp, destul de multe raspunsuri incat sa putem conchide ca nu prea suntem printre natiunile excesiv de primitoare, cea de-a doua intrebare este inca deschisa. Dar nu pentru mult timp, indraznesc sa sper. Pentru ca imi doresc sa pun capat acestei incertitudini intr-un mod cat mai stiintific (ca sa nu zica lumea ca am luat cursuri de statistica degeaba).

Asadar, m-am gandit la o metoda, dar nu sunt inca pe deplin convins ca este perfecta, asa ca o sa va rog sa ma asistati in a o imbunatati. Povestea este in felul urmator. De fiecare data cand sunt intr-o tara noua, din care n-am mai colectat date, voi merge pana in centrul celui mai apropiat oras si voi sedea pentru cate cinci-zece minute in trei locuri strategice (si, de dragul validitatii experimentului, cat mai reproductibile in diverse tari), cum ar fi un fast-food international reprezentativ (McDonald’s, Burger King, KFC sau asemanatoare), mijlocul celei mai importante strazi pietonale, o biserica/moschee/templu, un magazin Zara, o statie de autobuz/tramvai. In cele zece minute, voi aprecia toate femeile care mi se perinda prin fata ochilor (sau, ma rog, o portiune cat mai mare si reprezentativa din multimea respectiva) despre care cred ca sunt intre 17 si 32 de ani (capete de interval alese arbitrar), pe baza dimensiunilor urmatoare:

  • trasaturile fetei;
  • silueta;
  • stil vestimentar;
  • atitudinea/starea sufleteasca;

Pentru fiecare dimensiune, fiecare participanta va primi o nota de la unu la cinci, unde cinci este scorul maxim si unu este scorul minim. Desigur, notele vor fi subiective, dar inca nu s-a inventat o masura exacta si obiectiva pentru cantarirea frumusetii. Planuiesc sa fac o proba acestei idei sambata sau duminica in centrul Bremenului. Pana atunci (sau chiar si dupa atunci), va rog sa imi spuneti ce credeti despre aceasta idee si cum poate fi imbunatatit demersul.

Sa ne auzim invingatori, macar la frumusete!

Sursa foto.

Popularity: 34%

La camin

Locuiesc in cadrul campusului universitatii la care sunt matriculat, undeva in nordul Germaniei, intr-o fosta baza militara americana, intinsa pe o suprafata nu foarte mare, dar destula pentru cateva sute de suflete sa poata supravietui fiziologic (psihologic, ma foarte indoiesc) fara contacte cu “lumea externa”. Studentii undergraduate sunt gazduiti de patru camine, fiecare cu numele, simbolurile si traditiile lor. In fiecare camin locuiesc intre 130 si 200 de studenti (pentru ca al patrulea camin este proaspat construit si inaugurat primavara aceasta, niciunul din camine nu este ocupat complet), totalizand undeva intre 600 si 700 de tineri. Eu locuiesc in caminul albastru, denumit Mercator College, caruia 171 de studenti din 30 de tari ii spun acasa (casa parinteasca se numeste, desigur, acasa-acasa). Numele a fost inchinat celor care se ocupa de Mercator Stiftung, fundatia care a suportat cea mai mare portiune a costurilor amenajarii spatiului in care locuim. Totusi, oamenii nu au considerat misiunea incheiata acum 7-8 ani, cand s-au terminat constructiile, ci ofera in fiecare an cate 5.000 de Euro pentru doi studenti merituosi care locuiesc aici, unul din anul doi si unul din anul trei. Festivitatea aferenta a avut loc aseara. Read the rest of this entry

Popularity: 100%

Pe maidanul de la noi

Nu de mult, gandul mi-ar fi fugit la cainii americani sau la plajele de la Marea Neagra din urma cu cativa ani, cand fiecare fir de nisip nu era branduit si ingradit de terenuri de fotbal pe plaja, atunci cand ma gandeam la frisbee. Totusi, aici sunt cativa oameni care sunt oricand gata sa izbucneasca in frisbee, intalnindu-se aproape in fiecare zi pe orice intindere mai larga de iarba, doar cu cateva discuri (acum, spre iarna, intrunirile sunt mai rare si mai putin spontane, din cauza programului strict al salilor de sport).

Ceea ce jucam se cheama de fapt Ultimate (Frisbee e marca inregistrata a manufacturierului de discuri Wham-O, iar majoritatea jocurilor oficiale se joaca cu discuri facute de alta companie). Jocul in sine este un fel de fotbal american, dar cu discul si fara contact. Se poate juca in echipe formate din oricati jucatori (regulile oficiale presupun 7 jucatori), in functie de spatiul disponibil. Regulile de baza sunt:

  • un jucator nu are voie sa fuga cu discul in mana;
  • un jucator nu are voie sa atinga orice adversar;
  • puncte se inscriu prin completarea unei pase reusite, in conditiile in care primitorul este in terenul de tinta al adversarilor;
  • o pasa se considera reusita daca discul nu atinge terenul inainte sau dupa primul contact cu primitorul, si daca primitorul se afla cu picioarele in interiorul terenului de joc sau in unul din cele doua terenuri de tinta.

Asa arata Ultimate disputat intre jucatori experimentati: Read the rest of this entry

Popularity: 95%

Va place Fanta?

Daca da, atunci e musai sa ii multumiti lui Hitler. Fanta s-a nascut in urma ruperii relatiilor economice dintre Statele Unite si Germania in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ceea ce a insemnat ca siropul cu reteta ultra-secreta din care se fabrica Coca-Cola nu a mai putut fi importat, ducand spre falimentul sucursalei nemtesti a companiei. Faliment care a fost evitat cu mare indemanare de strategii germani. Acestia au rezolvat problema prin inventarea si producerea unei noi bauturi sub egida Coca Cola.

Crearea retetei Fanta demonteaza mitul nemtilor lipsiti de imaginatie, dar il reconfirma pe cel al eficientei germane. Practic, au luat resturi cu care nu ar fi hranit nici macar animalele, precum zerul si tescovina (chestia care ramane dupa stoarcerea strugului cand se face must – se numeste asa pentru ca “utilajul” vinovat este teascul), au adaugat un pic de culoare, aroma si dioxid de carbon, au desenat o eticheta si au gandit o denumire (Fanta vine de la nemtescul “Fantasie”, fantazie) si au inceput sa faca bani. Desi bautura a aparut in 1940 si a avut o priza nebuneasca la publicul nemtesc (exista o reteta de prajitura cu Fanta in Germania – da, acest popor nu este gandit pentru bucatarie), a scos capul pe piata externa abia in anii ‘60, existand astazi in zeci de varietati peste tot in lume.

Eu n-am mai baut Fanta de cand i-am aflat povestea, din documentarul The Corporation, dar probabil o sa ma reapuc, mai ales ca am aflat ca este bautura preferata a Papei Benedict.

Heil Fantasie!

Sursa foto.

Popularity: 39%