Archive for the ‘ Societate ’ Category

Tara plangerii

Sunt acasa de o saptamana, si a fost o saptamana mondena, cu Offline 2.0 (sunt si ceva poze de-ale mele pe-acolo), lecturi urbane (sunt si ceva poze de-ale mele pe-acolo), recitiri (fara poze, ploua si nu am vrut sa fac baie camerei), plimbari prin parcuri si chillout din greu. Am avut parte in sfarsit de res-/transpirat din greu de la caldura, de trezit la ore lejere si de lene la toate orele. Reintalnirea cu mioriticii m-a tinut atat de ocupat incat n-am mai dat pe la pagina de administrare a blogului. Nu ca ar fi ceva neobisnuit in asta, dar e un obicei tare prost pe care il deplang. Il deplang pentru ca asta e solutia nationala la orice problema.

Am participat (mai mult asistat) la o discutie in care, pe scurt, Read the rest of this entry

Popularity: 16%

Dimineata zilei de azi m-a prins in nordul Germaniei, intr-o cladire a unei foste baze militare americane, fix in fata unui zimbabwean, la cursul unui profesor olandez care si-a terminat studiile in Italia si care e casatorit cu o singaporeza. Dupa testul saptamanal, discutia aluneca foarte repede catre o fosta prietena indoneziana a profesorului, prietena a carui tata, un sus-pus guvernamental, este subiectul unei anecdote ilustrative pentru o societate corupta. De asemenea, profesorul, o persoana experimentata in ale societatilor nefunctionale, isi aminteste cu oarecare afectiune de vizita sa in Rwanda, care l-a facut sa isi dea seama ca sistemul corupt favorizeaza foarte tare politistii platiti precar (de ordinul a 25 de euro pe luna), dar care stau destul de bine in societate din cauza ca nu vor fi niciodata verificati. Una dintre concluziile cursului despre fatalism/anomie a fost ca este mai greu sa te imbogatesti prin a oferi bunuri si servicii contra cost decat prin a fura – teza ilustrata cu povestea vietii varului sau (ne-a asigurat ca nu impart numele de familie), care este bancher la CitiBank in Angola, pozitie din care a reusit sa faca o suta de milioane de dolari – cu profit, in zilele bune, de 7 cifre.

Explicatia care s-ar potrivi oricaruia dintre cele trei personaje, indonezianului, rwandezului si olandezului exportat in Angola ar fi ca “daca nu fac eu asta, ar fi altcineva”. Ar fi altcineva care sa se lase corupt de putere sau de cunostiinte financiare specifice. Si situatia este fara scapare pana cand controalele impotriva coruptiei sau evaziunii fiscale sunt imputernicite de amenintari cu substanta. Pentru rwandez, riscul de a pierde o slujba care iti pune in buzunar 300 de Euro dupa un an intreg este mic in comparatie cu spagile inerente. Pentru indonezian, a avea un presedinte (Suharto) care sa fure 14 miliarde de dolari dintr-o tara si-asa saraca este un semn ca totul este permis. Pentru olandez, itele incurcate ale firelor bancare ce se plimba intre Africa, Elvetia, Singapore si Caraibe formeaza o plasa de siguranta stabila care sa il apere de Garda Financiara.

Morala ar fi ca nu suntem chiar atat de rupti de realitate – Diana a remarcat ca toate povestile astea, precum si multe alte detalii ii amintesc atat de mult de Romania incat este trist. Dar ce facem cu atata morala gratis?

P.S.: In acelasi spirit, se poate spune aici ca manelele sunt o manifestare a micro- si macro-societatilor fataliste. Adica pentru cei care se identifica astfel este doar o iluzie ca piranda lor e cea mai tare si ca au sute de dusmani, si ca au doar nevoie de dovezi de incredre, motive de cooperare chiar si in conditii de castiguri relative disproportionate, si in general conditii financiare mai bune via contract social pentru a iesi din spirala coruptiei si subculturii.

Popularity: 12%

Fetisul schimbarii

Societatea si natura umana il apreciaza atat de mult pe Darwin si a sa teorie a evolutiei incat au decis de comun acord ca este benefic sa ne tortureze irevocabil si sa ne blesteme pe noi, fiii lor, cu mania schimbarii. De fapt, analizele asupra felului in care indivizii isi perturba caracteristicile si identitate in mod mai mult sau mai putin voit s-au facut inca de cand s-a inventat filosofia. Dorinta pentru schimbare este atat de mare in ziua de astazi, incat schimbarile fizice, psihice si intelectual-cerebrale se ghideaza dupa o ciclicitate la fel de precisa precum fluxul si refluxul.

O noua saptamana sau un nou an calendaristic, aniversarea zilei de nastere sau despartirea de partenerul amoros, ba chiar si un pranz picat prost pot in egala masura activa glanda schimbarii. De cate ori n-ai tinut regim incepand de luni, nu te-ai casatorit la 30 de ani si nu te-ai apucat in sfarsit de cursul ala de spaniola la inceputul lui ianuarie? Dar tragedia cea mai mare apare atunci cand schimbarile pe care trebuie sa le faci vin in mod explicit de la mediul social. Atunci cand trebuie sa te schimbi pentru bunastarea celor din jur.

Este greu de zis despre un om ca este acelasi seara cu cel care a fost dimineata, daramite dupa ani de zile de experiente (re)formatoare. Si sunt sigur ca cel putin 90% din aceste schimbari sunt cauzate de presiunile sociale imediate, provenite de la persoanele adevarate. Cu alte cuvinte, parerea mea este ca, in vechea disputa nature vs. nurture, care inspecteaza ce primeaza dintre calitatile innascute si influentele externe in formarea unui individ, un rol mai mare il au factorii externi. In termeni grafici, un parinte care iti va spune intreaga copilarie ca esti gras te va face mai degraba depresiv decat sa te ajute sa iti depasesti genele obezitatii, iar implicatiile importante ale acestor cauze se vor face simtite in cautarea ta de franghie mai groasa cu care sa te spanzuri.

La tine cum se manifesta fetisul schimbarii?


P.S.: intrebarea care imi reverbereaza halucinant in cerebel este, desigur, ce sa schimb la felul in care scriu. Idei?

Popularity: 31%

Despre egoism

Omul este un animal social. Cuvantul cel mai important din aceasta propozitie este, desigur, animal. Pentru ca milenii de evolutie nu au reusit (si este foarte bine, dupa umila mea parere) sa disloce spiritul de conservare, logica primitiva a interesului. Singurii oameni care nu sunt egoisti au fentat sistemul evolutionar si sunt anomalii. Noi ii numim nebuni si ii inchidem in centre de refacere si recuperare. Aleatorul prin care isi desfasoara actiunile inseamna nebunie, pentru ca nu urmaresc niste scopuri bine definite cu actiunile lor. De notat, totusi, ca unii dintre cei care au innebunit au continuat sa ramana, in esenta, egoisti. Read the rest of this entry

Popularity: 34%

Totul despre Mos Craciun

Desi nu fumez ierburi dubioase (sau tocmai de aceea), uneori stau si ma intreb cum poate fi atat de apreciat un mos grasan, neingrijit, cu pipa in gura si amator de licori tari, exploatator de persoane cu dizabilitati (da, stiu de ce se zice ca spiridusii lui sunt speciali, ca doar sunt speciali, nu?) si de animale care au tras pe nas destul incat sa creada ca pot sa zboare, care intra prin efractie, in timpul noptii, in locuinte private din atat de multe tari, carand in spate un sac mare si teribil de suspect. Unde mai pui ca nici nu foloseste centura de siguranta de la sanie, desi calatoreste cu viteze clar peste limitele admise, mai ales in localitate. Dar nu, nu este tratat precum un strain care ofera dulciuri si jucarii copiilor, in timp ce Dumnezeu stie ce poarta pe sub halatul ala rosu (de exemplu, in Australia este exhibitionist de-a dreptul, pentru ca la copiii din partea cealalta a lumii el vine calare pe surfboard. Read the rest of this entry

Popularity: 37%

In pana presei

In seara asta am avut din nou masura micimii noastre ca si popor, nu doar in comparatie cu celelalte popoare, cu rasele de extraterestrii si cu universul in general, ci si in relatie cu cei care ne conduc viata, de pe diverse tronuri sau din spatele diverselor ecrane si camere de filmat. In cadrul galei poate mult prea incestuoase de la 10 pentru Romania, (printre altii) Basescu a primit titlul de politicianul anului, Tiriac pe cel de mogulul anului,  iar Badea pe cel de jurnalistul anului.

Acestuia din urma nu i-a luat prea mult sa trivializeze premiul, dovedind, inca o data, ca este mai cu pene pe spate decat ar trebui sa inghita publicul romanesc. Sau poate doar a dovedit cat de mult seamana jurnalismul cu prostitutia, dezbracandu-se si facand trotuarul la Piata Victoriei. Toate acestea in onoarea lui Read the rest of this entry

Popularity: 29%