Pe Valea Doftanei
Dec 26
Anul asta mi-a placut atat de mult incat m-am decis sa sarbatoresc anul urmator inaintea tuturor. In cadrul sejurului de patru zile care incepe astazi, petrecerea de revelion va fi, cel mai probabil, in noaptea dintre 28 si 29 decembrie, iar trecerea in noul an va avea loc pe 29 decembrie, la 03:14 a.m. E al treilea an in care conventiile cad pentru cate o petrecere prelungita. Dupa ce anii trecuti am fost la Avrig si respectiv Sura Mica, acum gasca nebuna se va reuni pe Valea Doftanei. Probabil literalmente, avand in vedere ca ni s-a promis parau in curte. Intreaga vila se va imparti la 19 oameni, pentru care fiecare va plati un pic peste 25 de lei pe noapte.
Sunt curios ce servicii intra in aceasta suma, pentru ca acum doi ani aceeasi suma a avut facilitati deosebite, printre care camera comuna (in celelalte era prea frig, asa ca s-a dormit claie peste gramada), tutoriale de facere a focului folosing motorina, fag, brad, servetele, foehn si o usa (!) si incalzire la supa la plic.
Daca voi avea internet, acest articol va fi updatat periodic, cu starea vremii, nivelul zapezii si al alcoolului. Daca nu, atunci sa ne recitim cu bine incepand cu 30 decembrie. Pentru mine va fi 2010 deja.
Update 1: Ziua 1. M-am inselat in asteptarile mele cum ca aceasta pensiune ar fi in mijlocul nicaierii. De fapt, este la marginea nicaierii. Dupa ce GPS-ul ne-a ratacit vreo ora, a trebuit sa lasam masina la drumul judetean si sa urcam bagajele si mancarea (adica bautura) manual, vreme de 700 de metri inzapeziti. Dupa o oala uriasa de vin fiert si 10 kile de cartofi a caror prajire la doua tigai a durat patru ore, eram din nou fericiti. Asa ca am inceput sa punem chitarile pe vechile hituri romanesti ale unor trupe remarcabil de melodioase, precum 3SE, Andre si toate cele din aceasta categorie.
Ziua 2. Am descoperit netul (eu mai tarziu, ca m-am trezit complet vesel si cu pleoapele dezlipite la 4 dupa-amiaza), si dupa 20 de minute in care mi s-a incarcat aceasta pagina – multumim Orange! – timp destul pentru doua cani de vin si una de vodca, va salut de la marginea Paradisului. Adica de dincolo de gard!
Update 2: M-am intors cu bine. Compilam.
P.S.: apropo. Este grav daca nu am inca planuri pentru revelionul vostru?
Popularity: 76%
Desi nu fumez ierburi dubioase (sau tocmai de aceea), uneori stau si ma intreb cum poate fi atat de apreciat un mos grasan, neingrijit, cu pipa in gura si amator de licori tari, exploatator de persoane cu dizabilitati (da, stiu de ce se zice ca spiridusii lui sunt speciali, ca doar sunt speciali, nu?) si de animale care au tras pe nas destul incat sa creada ca pot sa zboare, care intra prin efractie, in timpul noptii, in locuinte private din atat de multe tari, carand in spate un sac mare si teribil de suspect. Unde mai pui ca nici nu foloseste centura de siguranta de la sanie, desi calatoreste cu viteze clar peste limitele admise, mai ales in localitate. Dar nu, nu este tratat precum un strain care ofera dulciuri si jucarii copiilor, in timp ce Dumnezeu stie ce poarta pe sub halatul ala rosu (de exemplu, in Australia este exhibitionist de-a dreptul, pentru ca la copiii din partea cealalta a lumii el vine calare pe surfboard.
Am citit undeva, la un moment dat, ca toata informatia cu care se confrunta un om obisnuit intr-o viata intreaga in urma cu doua secole este echivalentul informatiei cuprinse in versiunea tiparita a New York Times intr-o saptamana. Si daca ma gandesc cate mi-au ajuns la urechi in ultimele zile, cu fiasco-ul Copenhaga, fiasco-ul Boc, fiasco-ul iernii inzapezite, moartea lui Brittany Murphy si asa mai departe, imi dau seama din ce in ce mai mult ca nu mai este vorba despre cine detine cea mai multa informatie, ci despre cine reuseste sa si-o organizeze cel mai bine.
