Jacobs gazduieste o comunitate relativ mare de romani, dintre care cativa bucuresteni, iar o mana sunt absolventi ai aceluiasi liceu ca mine. Iar cand patru astfel de absolventi din patru generatii diferite se reunesc total intamplator intr-o vineri noapte la cantina, nu doar ca munca celor doi mai batrani (adica a mea si a lui Mihai) este compromisa, dar iese si cu dureri de stomac de la atata ras.

Cum sa uitam de profa de fizica care se criza atunci cand era intrerupta, sau de cealalta profa de fizica care (nu ma luati cu “vai ce afanalbet e asta, a facut cacofonii, ca la cat imi place mie fizica…) avea mereu pregatita o problema draguta pentru mine, sau de proful de geogra care s-a dat in spectacol la balul de absolvire, sau de nebunii care au ars un scaun in ora de engleza, sau de inconstientii care au aruncat cu un adidas in consulatul Italiei de au venit toti parintii la liceu, sau de tipul ala ciudat care mesteca rezerve de cerneala pline, sau de excursiile pentru olimpici care erau contractate la fel ca bordurile bucurestene, sau de laboranta de chimie, draga de ea, cum ne motiva absentele, sau de educatia antreprenatala, sau de profa de istorie si proverbiala ei cafeluta, sau de sala de festivitati care sfideaza orice lege a fizicii, sau de lunga lista de profesori de info cu care a interactionat fiecare, sau de chimia pe care n-am invatat-o, sau de proful ala misogin de mate, sau de clasele cu dotari vs. clasele fara dotari? N-avem cum sa uitam de toate astea, dar avem cum sa radem. Mult!

Sursa foto.

Popularity: 15%