Joi seara am dovedit si ultimul partial (mid-term, cum ii spun profanii de aici), asa ca m-am trezit spre miezul noptii ca nu am ce face. Sigur, capatul muncii pentru mine este precum capatul Internetului, intangibil, dar lista de lucruri urgente a ajuns sa fie aproape goala. Am comis imprudenta de a intreba pe Twitter daca sa intru in priza pentru treburile de a doua zi sau sa ma deconectez, si am fost persuadat cu succes sa iau nu una, ci doua sticle de vin la subrat (unii vroiau dulce, altii sec – ce bucurie pe mine ca rosul a fost decis in unanimitate) cu mine la vizionarea vestitului V for Vendetta.

Despre film pot spune doar ca este cu Natalie Portman, si asta il face cu totul si cu totul perfect. Este povestea unui crez intruchipat in om, un crez care inlocuieste o identitate si da putere, simtire si ratiune, toate impreuna. Un crez care recruteaza si antiindoctrineaza, care defineste viata, fericirea si tot ce este dincolo. Un crez latent in fiecare din noi, aflat in natura umana, dar rareori chemat la viata. Un film care demonstreaza ca razbunarea si dragostea sunt la fel de puternice si pot duce la aceleasi sacrificii sociale. Un film care merita vazut chiar si in alte zile decat 5 noiembrie, data simbol-laitmotiv a actiunii.

In seara urmatoare, chiar inainte de a pleca la munca, am (re)vazut un film cu adevarat tantric. Incepe foarte abrupt, cu previzionarea sfarsitului, iar participantii arata ca stiu ca ii asteapta un final inflacarat. Unul dintre participanti este “agatat” de viitorul partener, si asa incepe preludiul. Cel agatat este un el, si cu toate ca fizicul nu il recomanda foarte tare, preludiul este unul de senzatie, invaluit puternic in vrajeala, trecand pe nesimtite la actiunea propriu-zisa. Participantii sunt inchisi intr-o camera, dar par sa nu tina cont de barierele spatio-temporale, interactionand cu multa pasiune si chiar sudoare. Punctul culminant este de senzatie si memorabil pentru amandoua partile implicate – doar ca el, tipul cu fizic imperfect, pare a fi un foarte mare expert si mimeaza tot contactul, apoi pleaca fara prea multe explicatii, savurandu-si tigara de dupa chiar pe trotuar. Este inutil sa amintesc deziluzia partenerului inselat, precum si dorinta de a-l revedea pe tipul cu fizic imperfect. Desigur, filmul despre care vorbesc este cat se poate de celebru, iar cateva poze se regasesc aici.

Ramas cu impresia puternica a celui de-al doilea film, n-am mai reusit sa vizionez nimic de atunci.

Popularity: 11%