Ieri nu am spus La Multi Ani Romania (si nici macar La Multi Ani ProTV, sau ce au mai zis altii). Nu am cantat Desteapta-te Romane, nu am fluturat steagul (de altfel, mi-ar fi fost si greu, avand in vedere ca am doar un steag al fostei Germanii de Est), nu am fost mai patriot decat in orice alta zi. In schimb, am zis La Multi Ani prietenilor mei Omar si Brian. Care nu sunt romani, dar sunt prietenii mei. Cu Brian am impartit un apartament timp de 8 luni in trecut, cu Omar nu se poate zice pe post ce am impartit, ceva foarte hetero, in orice caz.
Cu Romania nu am impartit nimic, la nivel personal. Romania este o parcela de teren in forma de peste aschilambic, in care majoritatea oamenilor vorbesc o limba de mare circulatie locala, condusi fiind de un set de mentalitati balcanice, de cele mai multe ori in sensul rau al cuvantului. Desi sunt in strainatate, nu am plans in mod special dupa tara mea ieri. Nu mi-a fost mai dor de Romania. Mi-a fost dor de casa, de dulapul de haine murdare din baie, de ghivecele in care dadeam cu piciorul cand ieseam din lift noaptea, de vecina de deasupra o tipa misto pe care o stiam, dar nu am nevoie de aniversarea Marii Uniri de la Alba Iulia din 1918 (asa cum a fost decis in 1990 de o persoana deloc draga mie si altor milioane de romani) ca sa fiu mai nationalist, mai mandru, mai ancorat in meandrele concretului.
Pentru mine, Ziua Nationala a Romaniei n-a mai fost o zi libera, cum era acasa, nu mi-a mai aratat defilarea dintre Casa Scanteii si Arcul de Triumf sau dansuri populare. N-am mancat ciorba (acasa mancam oricum, nu ca era ocazie, ci pentru ca asta era in frigider toata saptamana). In schimb, am vazut oameni. Am vazut lume in strada, dar nu ca sa admire parada militara, ci ca sa injure pe unul sau pe altul – dintre candidati. Am vazut manipulare, am vazut incrancenare, amintiri, paralele si scandari. Am vazut politica in toata esenta ei. Balcanica. N-a mai fost bataie rupta din rai, n-a mai fost viol, a fost doar o ponegrire constienta a amintirilor. Just, nu sunt amintirile mele, dar sunt amintirile romanilor, ale Romaniei, ale simbolurile pe care le promovam, cica, in fiecare an, de Ziua Nationala. Exact opusul s-a intamplat ieri, si nu a facut decat sa imi justifice atitudinea. O zi nationala in care liderii societatii actioneaza impotriva simbolurilor nationale (parerea mea subiectiva, simte-te liber sa arunci cu tomate, ca sa nu zic rosii) este o zi care nu merita sarbatorita, asa cum o zi de nastere in care iti amintesti doar ca esti un pic mai aproape de moarte se petrece cel mai bine dormind.
Cu fiecare zi esti mai aproape de moarte, asa cum in fiecare zi esti roman, sau ce natie esti. Aniversarea zilei de nastere si ziua nationala ar trebui sa fie doar simboluri ale unor simboluri (existenta noastra, ca si fiinte cerebrale, este extrem de codata), si prilejuri de bucurie. Daca nu e, nu cerem.
Asa mi-am petrecut eu sfarsitul lumii Ziua Nationala.
Sursa foto.
Popularity: 54%
Ma, nici eu ma simt altfel. Dar nu cred ca sentimentul national – sau al propriei importante
– trebuie sa ne fie dat de altii, si cu atat mai putin de stimabilii politicieni. Nu am reteta, nu stiu cum ar trebui facut. Poate sa te bucuri de ziua libera, si sa te duci la parada cu familia, si sa te uiti la filme tematice si mai stiu eu ce (ma rog, nu anume tu, ci asa, generic).
mai are timp, sa creasca mare, frumoasa si sa se faca si desteapta. Desteapta-te romane, vorba aia 
Ma intreb cum o fi prin alte parti. Tind sa cred ca nici altii nu-s asa, cu natiunea in cuget si-n simtiri, si ca si la ei totul a inceput de la o sarbatoare, care s-a facut din ce in ce mai mare. A noastra e tinerica, la doar 20 de ani
Postat pe 03.12.2009 la ora 00:46.
@Rita: Sunt de acord, sentimentul national trebuie sa vina din alte parti, dar e bine venita cate o “serbare campeneasca” sa acorde un bonus la patriotism (nu patriotismul comunist, asta de nu-l avem noi neam). Uite, in Germania, ziua nationala se sarbatoreste in alt loc in fiecare an, in cate o capitala de land. Nu sunt parade militare (ar fi si culmea, nemtii ar trebui sa faca urticarie imediat la ce istorie au), ci distractie si voie buna.
Nu putem sa avem si noi niste perioade electorale care sa nu pice de sarbatori? La prezidentiale si parlamentare e 1 Decembrie, la locale e 1 Mai, 1 Iunie (bine, si 1 Aprilie, dar in alt fel)… Chiar asa multe sarbatori avem incat nu exista nicio aranjare in program ca sa nu stricam niciuna?
Postat pe 03.12.2009 la ora 01:32.
23 august era mai buna
si vremea faina…
Postat pe 03.12.2009 la ora 19:00.
Eu unul prefer o tara vie, care isi traieste, retraieste, povesteste si eventual, ocazional murdareste simbolurile decat un cadavru desicat in jurul caruia oamenii se aduna ca sa joace o piesa de teatru. Precum fac, de exemplu, in SU.
Postat pe 05.12.2009 la ora 13:25.
@Mircea Popescu: poate ca in SUA a trecut prea mult timp de la declaratie de independenta si dupa sute de aniversari, un eveniment isi pierde din stralucire. Poate ca la ei asa sunt aranjate valorile, indreptandu-i catre o rememorare seaca, pe cand la noi sunt altfel interesele de sus si simtamintele celor de jos.
Postat pe 05.12.2009 la ora 16:44.