Societatea si natura umana il apreciaza atat de mult pe Darwin si a sa teorie a evolutiei incat au decis de comun acord ca este benefic sa ne tortureze irevocabil si sa ne blesteme pe noi, fiii lor, cu mania schimbarii. De fapt, analizele asupra felului in care indivizii isi perturba caracteristicile si identitate in mod mai mult sau mai putin voit s-au facut inca de cand s-a inventat filosofia. Dorinta pentru schimbare este atat de mare in ziua de astazi, incat schimbarile fizice, psihice si intelectual-cerebrale se ghideaza dupa o ciclicitate la fel de precisa precum fluxul si refluxul.
O noua saptamana sau un nou an calendaristic, aniversarea zilei de nastere sau despartirea de partenerul amoros, ba chiar si un pranz picat prost pot in egala masura activa glanda schimbarii. De cate ori n-ai tinut regim incepand de luni, nu te-ai casatorit la 30 de ani si nu te-ai apucat in sfarsit de cursul ala de spaniola la inceputul lui ianuarie? Dar tragedia cea mai mare apare atunci cand schimbarile pe care trebuie sa le faci vin in mod explicit de la mediul social. Atunci cand trebuie sa te schimbi pentru bunastarea celor din jur.
Este greu de zis despre un om ca este acelasi seara cu cel care a fost dimineata, daramite dupa ani de zile de experiente (re)formatoare. Si sunt sigur ca cel putin 90% din aceste schimbari sunt cauzate de presiunile sociale imediate, provenite de la persoanele adevarate. Cu alte cuvinte, parerea mea este ca, in vechea disputa nature vs. nurture, care inspecteaza ce primeaza dintre calitatile innascute si influentele externe in formarea unui individ, un rol mai mare il au factorii externi. In termeni grafici, un parinte care iti va spune intreaga copilarie ca esti gras te va face mai degraba depresiv decat sa te ajute sa iti depasesti genele obezitatii, iar implicatiile importante ale acestor cauze se vor face simtite in cautarea ta de franghie mai groasa cu care sa te spanzuri.
La tine cum se manifesta fetisul schimbarii?
P.S.: intrebarea care imi reverbereaza halucinant in cerebel este, desigur, ce sa schimb la felul in care scriu. Idei?
Popularity: 33%
Ma uitam pe rezultate, vad ca predominant este raspunsul “Doar tu si nimeni altcineva”. Eu nu ii cred. Poate ar trebui sa fie asa, insa nu e raspunsul corect. Inca suntem prea mici ca sa sustinem asta, suntem influentabili si ne place sa ne credem tari
.
Postat pe 04.01.2010 la ora 14:48.
de ce intrebi ce sa schimbi in felul in care scrii?!
adica te-astepti acum sa vezi un carnat de critici pseudo-literare in care fiecare sa-si dea cu parerea despre felul in care tu scrii sau despre subiectele tale? ar fi cam aiurea! eu ti-as zice doar sa scrii… pentru ca tu singur iti dai seama ce sa schimbi si cum sa schimbi si daca e nevoie sa schimbi ceva, orice. daca citesc ce scrii inseamna ca vreau sa vad ce scrii TU si nu ce as vrea eu ca tu sa scrii. Atunci m-as citi pe mine.
bine, acum mai este si ideea ca mereu e loc de mai bine. mereu e loc si de mai rau. mereu e loc si de altceva, indiferent de calificativele bun si rau. si cred ca asa trebuie sa inceapa orice schimbare: cand vrei pur si simplu altceva si altfel… nu cand vrei mai bine… asta e doar o limitare.
Postat pe 04.01.2010 la ora 14:52.
@Ioan: Pe cei care raspund ca se schimba doar pentru ei ii consider la categoria “schimbati de societate”. Nu “se exista” un asa raspuns.
@iuna: Daca intreb degeaba, de ce raspunzi? Stiu ca este loc de mai bine cum este loc de mai rau in orice activitate pe care o intreprinde oricine, dar nu strica sa intrebi, din cand in cand, daca obiectul activitatii este cel mai bun. Poate pot sa fac ceva mai bun in alta parte, dupa standardele mele, nu?
Postat pe 05.01.2010 la ora 11:01.
neeaattzzaaa>:)….poate te mira ca si eu comentez pe aici..dar na se vorbea prea mult despre blogul tau in cat sa pot rezista tentatiei de a-l citi:P
despre cum scrii..ca ai pus o intrebare: pune mai multe virgule:P, aa si nu stiu daca tu stiai ca eu eram aia cu vorbitul corect mereu:D:P si de asta spun aia:D
Postat pe 07.01.2010 la ora 00:02.
Rezultatul votului este biasat. Majoritatea celor care au raspuns probabil ca nu concep efectele spiralei tacerii… Ah, ca ei nu isi dau seama de ceea ce li se intampla si gasesc jistificari de ordin personal pentru a accepta inveitabilul, este o cu totul si cu totul alta problema.
Postat pe 11.01.2010 la ora 23:49.