O sa mai updatez articolul asta cu una-alta cand ma plictisesc de distrus teme de wordpress.

P.S. (15 decembrie): nici dupa 5 zile nu m-am plictisit de distrus teme wordpress, drept pentru care nici n-am mai updatat, nici n-am modificat tema dupa dorinte. O sa fie, la un moment dat, niste statistici aici.

Asadar, m-am gandit la o metoda, dar nu sunt inca pe deplin convins ca este perfecta, asa ca o sa va rog sa ma asistati in a o imbunatati. Povestea este in felul urmator. De fiecare data cand sunt intr-o tara noua, din care n-am mai colectat date, voi merge pana in centrul celui mai apropiat oras si voi sedea pentru cate cinci-zece minute in trei locuri strategice (si, de dragul validitatii experimentului, cat mai reproductibile in diverse tari), cum ar fi un fast-food international reprezentativ (McDonald’s, Burger King, KFC sau asemanatoare), mijlocul celei mai importante strazi pietonale, o biserica/moschee/templu, un magazin Zara, o statie de autobuz/tramvai. In cele zece minute, voi aprecia toate femeile care mi se perinda prin fata ochilor (sau, ma rog, o portiune cat mai mare si reprezentativa din multimea respectiva) despre care cred ca sunt intre 17 si 32 de ani (capete de interval alese arbitrar), pe baza dimensiunilor urmatoare:

• trasaturile fetei;
• silueta;
• stil vestimentar;
• atitudinea/starea sufleteasca;
• …

Pentru fiecare dimensiune, fiecare participanta va primi o nota de la unu la cinci, unde cinci este scorul maxim si unu este scorul minim. Desigur, notele vor fi subiective, dar inca nu s-a inventat o masura exacta si obiectiva pentru cantarirea frumusetii. Planuiesc sa fac o proba acestei idei sambata sau duminica in centrul Bremenului. Pana atunci (sau chiar si dupa atunci), va rog sa imi spuneti ce credeti despre aceasta idee si cum poate fi imbunatatit demersul.

Sa ne auzim invingatori, macar la frumusete!

Sursa foto.

Totusi, este o problema pe care nu stiu cum sa o rezolv, care are nevoie de o solutie democratica, mai ales ca am tot vazut zilele astea ca acest sistem de organizare functioneaza. Ajutati-ma, dara, sa raspund la intrebarea de mai jos.

P.S.: daca aveti vreo comanda speciala din Germania, speak now (adica pana sambata dimineata) or forever hold your peace. Spatiu limitat.

1. What does the term the “networked polity” describe?
a) A parliament equipped with wireless LAN.

2. In what of the following senses does a social entrepreneur differ from other types of entrepreneurs?
d) Social entrepreneurs are business people who are also card-carrying members of trade unions.

3. Apart from being more democratic, for what reason is a clumsy solution – in principle – preferable to an elegant solution in quality management?
b) Clumsy solutions provide jobs for university professors.

Desigur comentariile pline de miez ale Prof. Ney nu s-au rezumat la intrebarile mestesugite din examene, omul este efervescent si in viata reala. Drept dovada:

“The added utility of the 5th pint of beer is much smaller than that of the 1st – that’s the law of diminishing returns.”

“Something that is bad quality makes you use bad language.”

“This swine flu… I had it. One moment I was fine, and the next I was desperate to lay down on my back and roll in the mud.”

“Do not work harder, but smarter.”

P.S.: conform principiului Pareto, 80% din rezultate necesita 20% din eforturi. Asadar, “Do not work harder, but smarter.”

Sursa foto.

70.048 inseamna:

• populatia municipiilor Hunedoara (70.249) si Barlad (70.261) in 2005.
• dublul (multumesc Mona, mai uita omul matematica) jumatatea numarului de voturi anulate (138.476).
• numarul de femei care mor anual din cauza avorturilor ilegale.
• ca, din cele 21.706 sectii de votare, ar fi fost nevoie de manarii doar la aproximativ 145 pentru a intoarce 70.048 de voturi.
• 1274 de autocare cu 55 de locuri.
• voturi cumparate in valoare de 3.502.400 RON (adica un pic peste 800.000 Euro, sau 121 de Dacii), la bursa oferita de agentii lui Geoana – 50 de RON bucata.
• numarul de oameni care au murit instant in Hiroshima, pe 6 august 1945.
• pretul aproximativ, in Euro, al Loganurilor Politiei.
• de aproape 4 ori mai putin decat tinerii romani care au implinit 18 ani in 2009.
• populatia Osetiei de Sud.
• un pic mai mult decat numarul de voturi pe care le-a primit Remus Cernea in primul tur al prezidentialelor.
• cam 10% din numarul persoanelor care au votat la sectii sau urne speciale.
• cam 5% din numarul functionarilor publici.
• numarul de tineri iranieni care ar fi tentati sa se sinucida in numele razboiului impotriva Israelului.
• ceva mai putin decat numarul de voturi pe care i le-a acordat diaspora lui Basescu in plus fata de Geoana.

Ei au fost decisivi in alegerea presedintelui Romaniei, cei 70.000. Sau poate au fost mogulii care nu si-au facut treaba cum trebuie, sau cravata prost aleasa la dezbatere, sau rujul doamnei Geoana, sau fiasco-ul Timisoara, sau sustinerea superioara a lui Basescu in online. Nu se stie. Nu conteaza. Avem un set nou de sperante foarte nejustificate. Toti, nu doar cei 70.000.

Sursa foto. Sursa statistici electorale.

Am ales democratic, in pofida marlaniilor facute in campania electorala (nu, domnule, un dos de palma dat unui obraznic nu este o marlanie mai mare decat o palma zdravana data atator revolutionari timisoreni si urmasilor lor, dar cine mai numara?), in ciuda campaniilor electorale pe fata facute de o televiziune sau alta, impotriva mogulilor, impotriva Elenelor atat de iubite si des invocate. Presedintele ales va fi investit in functie, si va incepe sa lucreze pentru binele colectiv al romanilor, asa cum au facut toti predecesorii lui. Binele meu individual nu conteaza, si nici ca va fi afectat in mod evident de presedintele in exercitiu. Cu atat mai putin de diferenta dintre perdant si invingatorul de astazi. Invingatorul de astazi.

Victoria de astazi a invingatorului de astazi transcede ceva mai multe planuri temporale. Isi are radacinile in comunism, si nu pentru ca ar fi vreun pui de comunist el insusi (in mod coincidental, este), ci pentru ca oranduirea sociala de atunci inca mai influenteaza intentiile de vot ale catorva milioane de romani. A crescut catinel cu reinstaurarea vasalitatii, ai carei tartori sunt denumiti generic baroni locali. Varfurile jnepenisului astfel crescut sunt cu adevarat mogulice, avand in vedere ca laboratorul multimedia si sauna unuia din prezidentiabili apartin unor persoane bine plasate in lantul socio-trofic. Victoria de astazi a invingatorului de astazi nu apartine clasei muncitoare, burgheziei, taranimii sau nobilimii, ci pur si simplu apropiatilor sai. Pentru ca noi, astialalti, astia micii, nu primim schimbare. Desigur, daca nu ne dau afara, cum previziona Patriciu la un moment dat.

Deci nu va panicati. Nu e totul pierdut. Nu emigram cu totii, asa cum se vorbea si dupa turul intai din 2000. Din nou, nu o sa se schimbe nimic esential. N-o sa fie mandarinele mai rosii de maine, si nici nu o sa reapara buticuri care dau abonamente la subventii agriculturale la fiecare colt de strada. N-o sa fie alimentarele goale si nici nu o sa cumparam alta flota. N-o sa se faca Udrea bruneta si nici Vanghelie intelectual. O sa gasim periodic porecle dragute pentru noul presedinte, o sa ne suparam tot cam asa de des, o sa bem si multi o sa spargem chiar ouale lui Nastase de Paste. Ca doar nu au alt gust, ci doar alt marcaj.

La fel si Romania – nu are alt gust, ci doar alta eticheta. Habemus presidente. Asta conteaza, ca el trebuie sa munceasca sa ne scoata tara la liman. Nu noi. Nu?

P.S.: eu nu am fost la vot. Asta nu inseamna ca nu voie sa comentez deciziile, strategiile si personajele. Banii cu care contribui prin taxe la buget sunt cei care imi dau voie.

P.S.2: am scris tot ce este mai sus fara sa stiu cine a castigat postul de presedinte, iar acum speculez ca este Hre Ili Geoana.

P.S.3: articolul trebuia sa intre un pic dupa momentul zero, dar fix la momentul zero, un cetatean bine-intentionat ne-a taiat tuturor netul. Sa traim bine, zic, cat mai traim, ca nici afara nu e doar lapte si miere. Multumesc lui Mihai pentru ca a facut acest mesaj posibil.

P.S.4: la un sfert de ora de la primul anunt oficial BEC, imi vine in minte doar “duios Base bricul Mircea conducea”. Sau, dupa cum spune @nwradu, ne-am trezit, literalmente, inca cinci ani cu Base presedinte.

Cum dadeam astazi cu aspiratorul pe covorul transformat brusc in smirghel industrial, mi-am adus aminte ca n-am mai fost de cam multicel la sala, dar ca aceasta curatenie generala este un substituent destul de bun, nu e chiar “treaba de muiere”. Si cum gandul zboara, ei bine, ca gandul, am ajuns putin cate putin sa deplang situatia barbatului in societate. In timpurile preistorice, cam cand veriga lipsa a renuntat la vegetarianism, barbatul era cel care isi risca zilnic viata pentru a-si hrani familia cu carnita proaspata, fiind indispensabil acesteia. Daca barbatul murea, si daca primul nascut nu era destul de mare/puternic, consoarta si copiii lasati in urma ajungeau sa depinda de restul comunitatii – in cazurile cele mai rele de cataclisme naturale (a se citi vanatori esuate), in care toate femeile ramaneau vaduvite de sursa de hrana, respectiv condamnate la moarte prin inanitie sau dieta de fructe padurete.

Dar femeile nu s-au lasat deznadajduite, si au inventat mai intai agricultura, si cand au vazut ca exista un decalaj de la cultivare pana la momentul in care pot sa culeaga roadele, recasatoria (ma rog, cu alta denumire, in functie de regulile sociale ale grupului din care face parte), pentru a redeveni omnivore. Retalierea barbatilor la acest trend a fost mai degraba nepotrivita. Vazand independenta mare pe care o castiga femeile cu aceasta ocazie, au inceput sa conceapa strategii de vanatoare mai bune si arme mai performante. Ratele de succes ale cautarii de mancare au devenit mult mai bune, ratele de deces mai mici, dar forta efectiva, antrenamentul si statutul social al barbatului au scazut dramatic, chiar si intr-o societate patriarhiala precum cea imaginata de mine. Mai pe sleau, era ceva gen “Uite, barbate, bunica-meu a murit pentru mamaia, tata si-a pierdut ambele brate hranind-o pe mama si tu… nimic? Eh, nu esti barbat adevarat, e cazul sa pun piciorul in prag“. Ceea ce a si facut, asa ca barbatul a fost nevoit sa inventeze mai departe.

Astfel a aparut religia. De exemplu, doctrina crestina reduce femeia la rolul de mama si companioana a barbatului. Barbat care are exclusivitate la cariera preoteasca – ca doar nu puteau sa lase controlul asupra scripturilor mamelor atat de ocupate cu a fi bortoase, si tot ce mai vine dupa aceea. Nici nu va inchipuiti, dragele mele, ce fel de conspiratii sexiste se desfasoara in altarele bisericesti, in care, desigur, nu este voie sa calcati. Crestinii cei dintai au promovat cu ardoare ideea ca femeia a introdus greseala si pacatul, si ca treburile importante nu pot fi lasate in grija ei. O miscare pe cat de gresita moral, pe atat de efectiva. Atat de tare, incat pana si musulmanii au prins ideea si au plagiat-o, cu si mai mare succes chiar (desigur, crestinii nu s-au lasat mai prejos si au upgradat teza la rang de arta, atat de mult s-au indoctrinat pe ei insisi incat ei, preotii, au incetat sa accepte reprezentantele sexului slab* drept partenere pentru sexul lor tare).

Minunea asta cu religia a tinut mai mult de trei zile, dar nu destul. Dupa ce armele au devenit din ce in ce mai performante, si vanatoarea mai precisa si mai fara-de-gres, barbatii au decis ca nu mai reprezinta o provocare atat de mare. Asa ca au inceput sa urmareasca cel mai mare vanat – pe ei insisi. Razboaiele au readus situatia straveche, cu multe vaduve incercandu-si sansele pe cont propriu, doar ca acum normele religioso-sociale priveau cu alti ochi o a doua casatorie la o femeie careia i-a murit sotul. Asadar, femeile au inceput sa fie nevoite sa se descurce pe cont propriu. Intr-un fel, multe dintre ele au ajuns in situatia barbatului primordial, care a trebuit sa invete sa vaneze cu arme care nu ii erau pe masura, si astfel sa isi dezvolte tot mai multe aptitudini.

Aptitudini care, la un moment dat, le-au apropiat atat de mult de barbati, prin educatie, forta fizica si determinare, incat acestia au trebuit sa ofere tot mai multe concesii, lasandu-le loc la procuratul mancarii, la fabricatul armelor (vezi razboaiele mondiale), la purtat pantaloni si la luptat impotriva semenilor in cadrul armatei. De atunci, procesul a fost ireversibil, si doar orgoliul ranit (ca doar asta e definitia masculilor, nu?) al barbatilor mai mentine o discriminare artificiala, as zice, si nu mai este mult pana cand, cel putin in societatile cele mai avansate vor pune capat, in sfarsit, relatiilor inegale dintre sexe. Dar daca va trebui sa devenim noi, tipii, bortosi si dependenti de leoaicele noastre dragi ce ne vor hrani si apara?

*reprezentantele sexului slab – o expresie care nu imi apartine si cu care nu sunt vreun pic de acord.

P.S.: cred ca nu o sa mai dau cu aspiratorul o vreme de acum incolo, daca se intampla ceva inimaginabil in dinamica societatii care ma face sa imi pierd umbra de masculinitate pe care mi-o confera civilizatia moderna cu fiecare data cand fac curat?

P.S.2: dovada incontestabila (ma rog, nu e o dovada, e o teorie) ca femeile sunt cele care ne-au adus in stadiul evolutiv in care ne aflam acum si ca a le trimite la cratita este sinonim cu a trimite barbatii la vanatoare este o carte scrisa de Richard Wrangham, intitulata Catching Fire: How Cooking Made Us Human (review-ul din New York Times). Pe scurt, nenea asta zice ca atunci cand vanatoarea nu facea succesul scontat, femeile preparau ceva din ingrediente culese, facandu-i pe barbati sa le ramana fideli. Astfel, s-au obtinut trei lucruri dintr-un foc: gatitul, evolutia speciei care nu mai murea de foame, si monogamia. Way to go, women!

Mare parte din aceasta comunitate cosmopolita s-a strans sa ii felicite aseara pe bursierii Mercator de anul acesta, o turco-nemtoaica de anul trei, si un suedezo-americano-zimbabwean de anul doi. Toate astea s-au intamplat in cadrul a ceea ce s-a numit Mercator Day, in care cantina (fiecare camin are la parter cate o cantina intitulata, Dumnezeu stie in ce limba, servery) a fost decorata in nuante de albastru, pe timpul zilei am avut la dispozitie jocuri, gustari, fructe, vata pe bat, fantana de ciocolata, muzica si poze ruland pe fundal, iar totul a culminat cu cina speciala, cu dublu specific turcesc si zimbabwean (de fapt, se pare ca am avut dreptate, Zimbabwe nu prea are ceea ce se cheama bucatarie nationala, asa ca am mancat niste pui cu orez si sos de curry si ardei, mancare tipic sud-africana. Din Zimbabwe erau, probabil ardeii cruzi pe care i-am vazut pentru prima oara in Germania). In afara momentelor artistice, care au inclus reprezentatii de orga, saxofon, chitara clasica si electrica, voce si solduri, am avut discursuri mai degraba plictisitoare, de la autoritati, un Happy Birthday cantat de vicele universitatii aniversatului zilei (Miša), dar si discursuri foarte captivante de la cei doi premiati. Cu totul si cu totul, un eveniment incantator, organizat ca la carte (am participat si eu la asta), cu inghetata, lumanarele, haine formale sau traditionale si momente speciale.

Click pentru poze.

Acest articol este scris din TV-Room, de langa o bere, intre meciurile de FIFA pe care le joc la PlayStation3-ul pus la dispozitia oricui il cere. Asta inseamna viata de camin aici.

Cu Romania nu am impartit nimic, la nivel personal. Romania este o parcela de teren in forma de peste aschilambic, in care majoritatea oamenilor vorbesc o limba de mare circulatie locala, condusi fiind de un set de mentalitati balcanice, de cele mai multe ori in sensul rau al cuvantului. Desi sunt in strainatate, nu am plans in mod special dupa tara mea ieri. Nu mi-a fost mai dor de Romania. Mi-a fost dor de casa, de dulapul de haine murdare din baie, de ghivecele in care dadeam cu piciorul cand ieseam din lift noaptea, de vecina de deasupra o tipa misto pe care o stiam, dar nu am nevoie de aniversarea Marii Uniri de la Alba Iulia din 1918 (asa cum a fost decis in 1990 de o persoana deloc draga mie si altor milioane de romani) ca sa fiu mai nationalist, mai mandru, mai ancorat in meandrele concretului.

Pentru mine, Ziua Nationala a Romaniei n-a mai fost o zi libera, cum era acasa, nu mi-a mai aratat defilarea dintre Casa Scanteii si Arcul de Triumf sau dansuri populare. N-am mancat ciorba (acasa mancam oricum, nu ca era ocazie, ci pentru ca asta era in frigider toata saptamana). In schimb, am vazut oameni. Am vazut lume in strada, dar nu ca sa admire parada militara, ci ca sa injure pe unul sau pe altul – dintre candidati. Am vazut manipulare, am vazut incrancenare, amintiri, paralele si scandari. Am vazut politica in toata esenta ei. Balcanica. N-a mai fost bataie rupta din rai, n-a mai fost viol, a fost doar o ponegrire constienta a amintirilor. Just, nu sunt amintirile mele, dar sunt amintirile romanilor, ale Romaniei, ale simbolurile pe care le promovam, cica, in fiecare an, de Ziua Nationala. Exact opusul s-a intamplat ieri, si nu a facut decat sa imi justifice atitudinea. O zi nationala in care liderii societatii actioneaza impotriva simbolurilor nationale (parerea mea subiectiva, simte-te liber sa arunci cu tomate, ca sa nu zic rosii) este o zi care nu merita sarbatorita, asa cum o zi de nastere in care iti amintesti doar ca esti un pic mai aproape de moarte se petrece cel mai bine dormind.

Cu fiecare zi esti mai aproape de moarte, asa cum in fiecare zi esti roman, sau ce natie esti. Aniversarea zilei de nastere si ziua nationala ar trebui sa fie doar simboluri ale unor simboluri (existenta noastra, ca si fiinte cerebrale, este extrem de codata), si prilejuri de bucurie. Daca nu e, nu cerem.

Asa mi-am petrecut eu sfarsitul lumii Ziua Nationala.

Sursa foto.

]]> http://radu20.com/societate/cum-mi-am-petrecut-ziua-nationala/feed/ 5 http://radu20.com/media/ce-este-twitter/ http://radu20.com/media/ce-este-twitter/#comments Tue, 01 Dec 2009 22:59:12 +0000 Radu http://radu20.com/?p=347 Daca ieri am constatat ca lumea a fost cucerita de social media in mod irevocabil, mai ales in urma incoronarii Twitter si unfriend drept cuvintele anului, astazi voi incerca sa explic, in primul rand mie, ce inseamna Twitter. Pentru a face asta, voi raspunde la intrebarile ce?, de ce? si cum?

Ce este Twitter?

Twitter este un serviciu de microblogging care permite publicarea de update-uri (tweets) de maxim 140 de caractere. Tweeturile nu raman doar in pagina celui care le publica, ci sunt trimise automat si instantaneu utilizatorilor care sunt abonati la el (followers), cat si motorului intern de cautare care organizeaza tweeturile dupa cuvinte cheie.

Tweeturile pot include linkuri catre poze, videoclipuri, documente, sau orice alt tip de pagina de pe Internet, pacalind, astfel, oarecum, limita de 140 de caractere. Astfel, Twitter este si un canal de promovare, pentru sine sau pentru anumite produse/servicii. Platforma poate fi folosita si pentru comunicarea directa, punand @ in fata numelui utilizatorului cu care vrei sa comunici, din nou in limita celor 140 de caractere. O mare portiune din updateuri adreseaza direct intrebarea prin care Twitter stimuleaza activitatea – What’s happening? (pana de curand, What are you doing?) – si multi oameni spun exact ce le trece prin cap. Nu-i nimic, nu te obliga nimeni sa ii urmaresti pe cei care tweetuiesc de pe veceu.

Serviciul poate fi accesat cu ajutorul unui browser, direct la twitter.com, prin intermediul unei aplicatii pe desktop, asa cum este TweetDeck, sau de pe telefonul mobil, prin internetul mobil sau (invechit) SMS.

De ce Twitter?

Twitter este o pierdere de timp la fel de mare ca orice alta activitate internautica. Este o unealta care imbina rapiditatea comunicarii pe messenger, aura glossy a Facebook-ului si expeditivitatea SMS-urilor. Este un forum pentru discutii globale, prin folosirea #hashtagurilor, un mediu de discutii cu followerii, prin update-urile obisnuite, sau un loc pentru dialog cu o singura persoana, prin @replies. Asadar, din punct de vedere comunicational, se poate spune ca Twitter are doua parti, una prin care trimiti mesaje, si una prin care primesti mesaje.

Mesaje ce se pot primi pe Twitter:

• mesaje de la prieteni
• feedback personal/corporate
• oferte de slujbe/colaborari/stagii de practica
• oferte comerciale exclusive
• cele mai noi stiri, deseori chiar de la sursa, mai repede decat oriunde in alta parte
• compilatii de pareri despre cele mai noi stiri, mai repede decat oriunde in alta parte
• informatii si invitatii despre/la evenimente
• imagini/clipuri amuzante (time-passers)
• mesaje scurte de la celebritatile preferate

Mesaje ce se pot trimite pe Twitter:

• propriile pareri si teme de discutii
• mesaje de promovare persoanala (linkuri catre blogul, picturile, fotografiile, online-shopul, CV-ul etc. proprii)
• mesaje catre prieteni
• mesaje catre persoane cu care doresti sa socializezi
• anunturi de angajare
• cereri de ajutor (nu numai umanitar)
• intrebari practice, cereri de review etc.
• felicitari, urari de bine
• to-do list (cand faci promisiuni in public, iti este mai usor sa te tii de ele)
• difuzare de informatii despre un eveniment in timp real (live-tweeting)

Tipuri de persoane pe care le poti intalni pe Twitter:

• bloggeri
• jurnalisti
• persoane (de la pasionati pana la experti de talie mondiala) din domeniul personal de interes
• actori, cantareti, sportivi sau alte tipuri de celebritati
• viitori parteneri de relatie amoroasa (cunoastem cazuri)
• persoane inteligente pe care vei concluziona ca vrei sa le intalnesti fata in fata
• reprezentanti ai unor companii al caror clienti esti/poti deveni
• reprezentanti politici
• persoane care vor actiona drept filtre pentru informatiile pe care le primesti
• persoane pe care vei vrea sa le ignori

Daca nu erai pana acum convins, si raspunsul tau la intrebarea “De ce Twitter?” ar fi ca vrei sa intalnesti macar un reprezentant al unuia din tipurilor de personalitati de pe Twitter sau daca esti interesat de vreunul din tipurile de mesaje pe care le poti primi pe Twitter, poti sa te alaturi celor cateva mii de romani activi zilnic. Twitter a introdus in urma cu putin timp posibilitatea de a face liste de utilizatori, asa ca, daca vrei, nu iti va fi greu sa gasesti un set de fete fotografe, de moguli online sau de cantareti de hip-hop pe care sa ii poti urmari chiar de la inceput.

Cum se foloseste Twitter?

Una din regulile de aur ale Twitter-ului este aceea care spune ca nu e se cade sa spui cuiva cum se foloseste Twitter, pentru ca fiecare il foloseste dupa bunul plac (n-ai voie sa te iei de cineva care foloseste Twitter ca sa stinga lumina in casa, de exemplu), asa ca nu o sa intru in detalii la capitolul asta. Totusi, exista o asa-zisa tweeticheta, si e bine de stiut ca, in afara cazului in care esti o celebritate de notorietate uriasa, lumea nu prea apreciaza tweeturi de la masa, din pat sau din baie. In plus, incearca sa eviti sa spui cand pleci in concediu, mai ales daca e in combinatie cu ascunzatoarea cheii de rezerva si a cutiei cu valori.

Twitter nu este un loc in care iti scrii gandurile, este un loc in care comunici. Cu cine vrei tu.

Sursa foto 1, 2.

P.S.: daca definitia nu ti se pare satisfacatoare, am mai incercat ceva de genul (dar diferit) aici.
P.S.2: daca definitia ti se pare satisfacatoare, si vrei sa afli mai mult despre cum sa te promovezi pe Twitter, poti arunca un ochi la prietenul Florin Anghel.

P.S.3: daca te-am convins sa incerci Twitter, lasa un comentariu cu @username-ul tau, pentru ca eu, adica @Radu20, sa te pot urmari.

]]> http://radu20.com/media/ce-este-twitter/feed/ 10 http://radu20.com/media/engleza-2-0/ http://radu20.com/media/engleza-2-0/#comments Mon, 30 Nov 2009 21:39:25 +0000 Radu http://radu20.com/?p=342 Chaucer (134?-1400). Shakespeare (1564-1616). Austen (1775-1817). Mari influentatori ai dezvoltarii limbii engleze, ar ramane muti (ar fi greu sa comenteze, totusi, morti fiind de sute de ani) sa afle ca pentru anul 2009, cuvantul cel mai proeminent al limbii in care au trait a fost Twitter. Cel putin asa au decis cei de la The Global Language Monitor, cei care anul trecut au constatat ca cel mai important cuvand din limba engleza ar fi change, sintagma propusa de Obama americanilor. Obama a ramas in top si anul acesta, la categoria nume, devansandu-l la mustata pe Michael Jackson, demonstrand ca negrul ramane noul negru.

(Daca nu stii ce este Twitter-ul si la ce foloseste, nu te speria, mai nimeni nu stie.)

Destul de sus a ramas si sufixul ubicuu (pe care l-ai vazut inca de cand ai introdus URL-ul sau ai apasat pe link) 2.0, fiind al saselea cuvant al anului. Google si-a tras partea leului, punctand de doua ori, prin cloud computing, si respectiv prin numele brandului, pe locul sapte in clasamentul cuvintelor primului deceniu al secolului.

Daca in 2002 cuvantul anului a fost misunderestimate, dublat de numele anului Dubya (in onoarea lui Bush jr.), se pare ca multe s-au schimbat de atunci. Google, Facebook si Twitter sunt la putere, iar Oxford Dictionary a nominalizat unfriend drept cuvantul anului. Cele mai multe neologisme “de grup” au ca radacina Twitter si Obama, iar unul dintre cele mai importante cuvinte din domeniul tehnologiei este hashtag, #-ul care marcheaza subiectele de discutie pe Twitter.

Daca ar fi tanar astazi, probabil ca Shakespeare ar lucra impreuna cu @idevelop la o poveste de dragoste in patru acte retele sociale intre un kenyan si hawaianca. George Orwell ar scrie tratate despre cum are Google prea mult acces in vietile noastre, iar Edgar Allan Poe ar avea cosmaruri cu un corb albastru inghitit de balene. Iar daca limba engleza ar avea SEO, eu as fi in capul listei spunand tweetobama!

Sursa foto.

Ceea ce jucam se cheama de fapt Ultimate (Frisbee e marca inregistrata a manufacturierului de discuri Wham-O, iar majoritatea jocurilor oficiale se joaca cu discuri facute de alta companie). Jocul in sine este un fel de fotbal american, dar cu discul si fara contact. Se poate juca in echipe formate din oricati jucatori (regulile oficiale presupun 7 jucatori), in functie de spatiul disponibil. Regulile de baza sunt:

• un jucator nu are voie sa fuga cu discul in mana;
• un jucator nu are voie sa atinga orice adversar;
• puncte se inscriu prin completarea unei pase reusite, in conditiile in care primitorul este in terenul de tinta al adversarilor;
• o pasa se considera reusita daca discul nu atinge terenul inainte sau dupa primul contact cu primitorul, si daca primitorul se afla cu picioarele in interiorul terenului de joc sau in unul din cele doua terenuri de tinta.

Asa arata Ultimate disputat intre jucatori experimentati: