Desi nu fumez ierburi dubioase (sau tocmai de aceea), uneori stau si ma intreb cum poate fi atat de apreciat un mos grasan, neingrijit, cu pipa in gura si amator de licori tari, exploatator de persoane cu dizabilitati (da, stiu de ce se zice ca spiridusii lui sunt speciali, ca doar sunt speciali, nu?) si de animale care au tras pe nas destul incat sa creada ca pot sa zboare, care intra prin efractie, in timpul noptii, in locuinte private din atat de multe tari, carand in spate un sac mare si teribil de suspect. Unde mai pui ca nici nu foloseste centura de siguranta de la sanie, desi calatoreste cu viteze clar peste limitele admise, mai ales in localitate. Dar nu, nu este tratat precum un strain care ofera dulciuri si jucarii copiilor, in timp ce Dumnezeu stie ce poarta pe sub halatul ala rosu (de exemplu, in Australia este exhibitionist de-a dreptul, pentru ca la copiii din partea cealalta a lumii el vine calare pe surfboard. Read the rest of this entry

Popularity: 37%

Daca da, atunci e musai sa ii multumiti lui Hitler. Fanta s-a nascut in urma ruperii relatiilor economice dintre Statele Unite si Germania in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ceea ce a insemnat ca siropul cu reteta ultra-secreta din care se fabrica Coca-Cola nu a mai putut fi importat, ducand spre falimentul sucursalei nemtesti a companiei. Faliment care a fost evitat cu mare indemanare de strategii germani. Acestia au rezolvat problema prin inventarea si producerea unei noi bauturi sub egida Coca Cola.

Crearea retetei Fanta demonteaza mitul nemtilor lipsiti de imaginatie, dar il reconfirma pe cel al eficientei germane. Practic, au luat resturi cu care nu ar fi hranit nici macar animalele, precum zerul si tescovina (chestia care ramane dupa stoarcerea strugului cand se face must – se numeste asa pentru ca “utilajul” vinovat este teascul), au adaugat un pic de culoare, aroma si dioxid de carbon, au desenat o eticheta si au gandit o denumire (Fanta vine de la nemtescul “Fantasie”, fantazie) si au inceput sa faca bani. Desi bautura a aparut in 1940 si a avut o priza nebuneasca la publicul nemtesc (exista o reteta de prajitura cu Fanta in Germania – da, acest popor nu este gandit pentru bucatarie), a scos capul pe piata externa abia in anii ‘60, existand astazi in zeci de varietati peste tot in lume.

Eu n-am mai baut Fanta de cand i-am aflat povestea, din documentarul The Corporation, dar probabil o sa ma reapuc, mai ales ca am aflat ca este bautura preferata a Papei Benedict.

Heil Fantasie!

Sursa foto.

Popularity: 39%

Imi dau seama ca n-am mai scris de mult despre cotidianul comestibil intr-un mod optimist, asa ca reinnod sandvisul zilei.

De bine: anul 2012 s-a amanat. Adica, tot o sa fie un an 2012, dar o sa avem si anul 2013. Apocalipsa o sa o sarbatorim alta data. Ma gandesc ca mafia de la Hollywood are ceva conflicte cu Columbia Pictures si s-au gandit sa le dea in cap chiar inaintea lansarii uneia din cele mai asteptate pelicule ale toamnei, 2012, cheltuind din banii publici pentru a informa pe aceiasi publici ca Apocalipsa (pe stil nou, reprogramata de en-spe ori) se lasa asteptata. Mai concret, au incarcat serverele hi-tech de la NASA cu mesaje de linistire a populatiei, articol catre care lasa link chiar de pe prima pagina, in pofida unor evenimente mult mai importante, precum descoperirea fara umbra de indoiala de apa pe luna sau lansarea cu succes a navetei Atlantis catre Statia Spatiala Internationala.

De rau: revenim pe sub pamant, si pe meleaguri mult mai mioritice pentru a remarca greva care va bucura buzunarele firmelor de taxi bucurestene. Pai sigur, ca nici mie nu mi se pare normal ca o retea infrastructurala ce propune de 10 ori mai putine statii, de 10 ori mai putine magistrale si de 10 ori mai putine curse decat in alte orase de afara sa asigure doar 10% din veniturile visate de angajatii sai. De fapt, acum ca ma gandesc mai bine, poate ca are o farama de sens.

De bine: sintagme atat de dragi noua, precum Ceausescu sau tigani sunt din nou pe buzele Occidentului, datorita baietilor teribil de simpatici de la Top Gear, care au filmat acum o luna in Romania un episod tare dragut al show-ului lor. Concluzia lor: “multumim, Romania, pentru ca ai dat cea mai frumoasa sosea pe care am condus vreodata”. Pe bune! La fel de zambitoare, dar mult mai ironica, este parerea lor despre principalul nostru bun de export, Dacia. Eh, nu le poti avea pe toate, uneori trebuie sa alegi intre avantajele pe care le poti oferi lumii intregi.

Sursa foto.

Popularity: 9%

In afara de obisnuitele episoade din Family Guy, saptamana trecuta mi-am omorat doua nopti cu Rush Hour 3 si, respectiv, The Proposal. Desigur, The Proposal nu a fost ideea mea.

Intrucat sunt americane, cele doua filme sunt absolut identice in structura (da, stiu, sofism. Dar se aplica). Pentru toti cei patru protagonisti, ziua intai incepe cu aceeasi rutina: Tucker hartuieste gagici, Chan umbla cu ai lui chinezi, Reynolds (tipul din Proposal) intarzie la munca, iar Bullock e scorpie. Apoi, trecutul si originile se intorc sa ii bantuie pe Chan si Bullock, care ii trag pe Tucker si Reynolds dupa ei. Cate un angajament de caciula este luat, apoi ambele cupluri iau avionul pentru a salva niste familii si a rezolva incurcatura cat mai repede. Actiunea este de-a dreptul trepidanta in ambele filme, Bullock se lupta cu natura, iar Chan cu verisorii lui dragi. Protagonistii sunt pusi in fata cate unei alternative moral-pragmatice, pe care o rezolva tot Hollywoodiceste, cu happy end, by having the cake and eating it too (ca-n romana maximele sunt mai pesimiste).

Dintre cele doua filme, mi-a placut cel in care disputele dintre rudele cele mai apropiate de sex masculin au fost saliente, dar s-au rezolvat la sfarsit, in care mai toate glumele erau rasuflate, in care momentele de real paroxism sunt foarte putin probabile in realitate, in care o persoana de sex feminin foarte apropiata de unul din protagonisti este la un pas de moarte (la inaltime) si in care latura sexuala este evidentiata mai degraba prin frustrarile celor implicati.

Surse foto: 1, 2 si 5 minute de photoshop.

Popularity: 10%

De bine: peste 6 saptamani, vom vota pentru a avea schimbare. Incerc sa vad aceste alegeri asa cum au vazut americanii alegerile lor prezidentiale anul trecut, cand stiau ca sunt ultimele luni cu Dubluveu la carma, cand aveau in fata pe Mesia cel pacifist si pe bunicutul veteran, cu placute de metal in cap dar alminteri tare priceput. Ce frumos, ne asteapta si noi schimbarea!

De rau: Asa cum credinta populara i-a asteptat pe americani tot secolul trecut, asa asteptam noi, astia existenti, de acum, o icoana pop (alta decat EBA) sa ne conduca spre Europa, cu tot ce inseamna asta din punctul de vedere al inteligentei sociale (si nu ma refer la a fi jmecher). Din pacate, n-avem, si nici nu imi dau seama cum va fi posibil sa avem, vazand cum generatiile politice tinere deprind aceleasi apucaturi de-a dreptul ridzicole.

De bine: Imi dau seama ca deja curg mult prea multe rauri de cerneala si mult prea multi copaci din WoW sunt taiati pentru a face hartia virtuala pe care sunt scrise toate articolele si posturile pe bloguri. De aceea, prefer sa nu introduc ‘politic’ in lista de taguri de aici, si sa incerc sa evit astfel de discutii. Pentru sanatatea mea, sa traiesc bine.

Sursa foto.

Popularity: 8%

Stirea zilei (ma rog, in afara de bataia din Tartasesti dintre primar, frati, consilieri si unica semanatoare a judetului Dambovita) este, fara indoiala, oferirea premiului Nobel pentru Pace presedintelui american in exercitiu, Barack Obama. Acest anunt il transforma pe Obama in a doua persoana care este recunoscuta la nivel mondial pentru visele sale. Printr-o coincidenta, Obama visa bine-mersi la momentul anuntului.

Efectele acestei decizii surprinzatoare a Comitetului Nobel din Norvegia (exceptand acela ca va exista o mare concurenta printre albii care viseaza frumos) sunt multiple si complexe. Premiul se adreseaza lui Obama nu doar ca persoana publica si pop-icon, ci si ca reprezentant al uneia din cele mai importante institutii din lume. Presedentia americana si Statele Unite sunt implicate, momentan, in razboaiele din Afghanistan si Irak, dar si in bombardamentele lunii. Desigur, toate aceste misiuni sunt de pacificare, de aducere a apei in Irak si a democratiei pe luna.

Obama insusi nu este mai bogat acum. Nu este nici mai puternic, nici mai influent, desi Comitetul (Independent, dupa cum se mandresc chiar ei) Nobel i-a acordat un ajutor piaristic neasteptat. Este doar mai presat sa isi impuna visele, sa isi duca la indeplinire promisiunile, sa inchida gura criticilor care spun ca acest premiu ii este acordat prea devreme. Nu are voie sa esueze, asa cum a avut voie Gorbaciov dupa ce a primit premiul Nobel, si nici sa taraganeze lucrurile, asa cum au avut voie cei trei care au speriat Estul, Arafat, Peres si Rabin. Nu are voie sa continue sa viseze, asa cum face Gore. Are obligatia, inca o data exprimata, de a fi acel Mesia american, negru, si mi se pare ca si putin evreu, de care are nevoie intreaga planeta.

Nu conteaza ca armele nucleare au incheiat, de bine, de rau, al doilea razboi mondial, si ca au prevenit conflicte armate directe si de mare anvergura de-a lungul razboiului rece, ele trebuie eradicate. Nu conteaza ca democratizarea fortata nu a functionat pe mai nicaieri, ea trebuie dusa la bun sfarsit. Nu conteaza ca Statele Unite ale Americii sunt doar o tara, motor al crizei economice si nu Guvernul Spatial. Conteaza doar ca Obama este cool. Obama e dinamita!

Sursa foto.

Popularity: 8%