Desi nu fumez ierburi dubioase (sau tocmai de aceea), uneori stau si ma intreb cum poate fi atat de apreciat un mos grasan, neingrijit, cu pipa in gura si amator de licori tari, exploatator de persoane cu dizabilitati (da, stiu de ce se zice ca spiridusii lui sunt speciali, ca doar sunt speciali, nu?) si de animale care au tras pe nas destul incat sa creada ca pot sa zboare, care intra prin efractie, in timpul noptii, in locuinte private din atat de multe tari, carand in spate un sac mare si teribil de suspect. Unde mai pui ca nici nu foloseste centura de siguranta de la sanie, desi calatoreste cu viteze clar peste limitele admise, mai ales in localitate. Dar nu, nu este tratat precum un strain care ofera dulciuri si jucarii copiilor, in timp ce Dumnezeu stie ce poarta pe sub halatul ala rosu (de exemplu, in Australia este exhibitionist de-a dreptul, pentru ca la copiii din partea cealalta a lumii el vine calare pe surfboard. Read the rest of this entry

Popularity: 37%

Te Vad, Frate. Eu sunt albastru, subtirel, puternic, mandru si neinfricat. Am maini precise, picioare agile si toate cele sase simturi imi functioneaza perfect. Insa cel care imi este cel mai drag este simtul pentru ce imi da, ocroteste si decide viata. Nu stiu ce intelegi tu prin acest “Internet”, eu ma refer la natura, la Eywa! La cea care stie ca exist, si a carei existenta eu nu o voi uita vreodata. Cea care are spirit, ca si mine. Cea care detine dreptatea suprema. Cea care imi hraneste dragostea – fata de ai mei si cei de dinaintea lor. Te Vad. Dar nu iti vad corpul, iti vad sufletul. Nu esti de-al nostru, esti om.

Probabil asa s-ar descrie un Na’vi la prima lui intalnire cu un pamantean. Na’vi este cultura care populeaza planeta Pandora descrisa de James Cameron in cel mai costisitor film al sau (de fapt cel mai costisitor film punct), care intra, fara vrerea lor, in conflict cu pamantenii. Actiunea se desfasoara in 2154 si prezinta o batalie in doua lumi pe care, daca ar fi disponibila drept joc pe PC/Internet, cred ca mi-ar face placere sa o traiesc virtual. Aproape intregul film este un efect special, trecerea dinspre scenele filmate in studio, cu oameni la cele cu dragoni zburatori si cu extraterestrii albastri inalti de trei metri este insesizabila, si numai ele insele fac opera demna de recomandat oricui. Cu ocazia acestei proiectii, am aflat si ca filmele 3D iti dau ocazia sa stai precum cocalarii cu ochelarii pe intuneric, ca astia care stau cu tine in sala sunt 3D by default si ca florile, fluturasii sau meduzele zburatoare pot deveni foarte inspaimantatoare atunci cand sunt puse intr-un plan neasteptat.

Filmul l-am vazut prin confluenta a trei forte, si anume LG care a monopolizat o sala in Multiplex-ul din Vitan, Bobby Voicu care a impartit cateva invitatii pe Twitter, si Mariei cea cu sase e-uri care a anuntat galant ca nu poate onora invitatia care a ajuns pana la urma la mine.

Eywa ngahu! (Eywa fie cu tine!)

Popularity: 48%

Dupa cum spuneam pe 11 decembrie, ma rebranduiesc putintel (procesul e de mai lunga durata, intrucat coincide nefericit cu sesiunea si sarbatorile), iar asta implica renuntarea la eticheta alpha pe care am avut-o pana acum. Pe langa asta, vechiul text explicativ de dedesubt s-a transformat din “Un alt blog 2.0. Da’ e al lu’ Radu” (care, fie vorba intre noi, a fost scris intr-un moment de inspiratie minima, si nici macar nu a avut vreodata sens) in “Note: Please do not hurt yourself in the process”. Unii dintre voi (cei cu care mai schimb impresii pe messenger) stiti ca textuletul este omniprezent la statusul meu de mai bine de un an, dar abia acum a venit timpul sa explic intregului popor despre ce e vorba. Read the rest of this entry

Popularity: 44%

Vine un timp in cadrul fiecarui ciclu temporal in care te poti uita inapoi la ce a fost si sa spui: “da, uite asta m-a facut sa rad cel mai tare anul acesta!” Si pentru ca perioada asta coincide cu sesiunea mea, nu exista moment mai bun sa va las sa va desfatati cu creatiile altora. Asa ca va prezint filmuletele care mi-au placut/m-au socat cel mai tare in 2009. Intr-o ordine aleatoare, iata-le: Read the rest of this entry

Popularity: 77%

Locuiesc in cadrul campusului universitatii la care sunt matriculat, undeva in nordul Germaniei, intr-o fosta baza militara americana, intinsa pe o suprafata nu foarte mare, dar destula pentru cateva sute de suflete sa poata supravietui fiziologic (psihologic, ma foarte indoiesc) fara contacte cu “lumea externa”. Studentii undergraduate sunt gazduiti de patru camine, fiecare cu numele, simbolurile si traditiile lor. In fiecare camin locuiesc intre 130 si 200 de studenti (pentru ca al patrulea camin este proaspat construit si inaugurat primavara aceasta, niciunul din camine nu este ocupat complet), totalizand undeva intre 600 si 700 de tineri. Eu locuiesc in caminul albastru, denumit Mercator College, caruia 171 de studenti din 30 de tari ii spun acasa (casa parinteasca se numeste, desigur, acasa-acasa). Numele a fost inchinat celor care se ocupa de Mercator Stiftung, fundatia care a suportat cea mai mare portiune a costurilor amenajarii spatiului in care locuim. Totusi, oamenii nu au considerat misiunea incheiata acum 7-8 ani, cand s-au terminat constructiile, ci ofera in fiecare an cate 5.000 de Euro pentru doi studenti merituosi care locuiesc aici, unul din anul doi si unul din anul trei. Festivitatea aferenta a avut loc aseara. Read the rest of this entry

Popularity: 100%

Nu de mult, gandul mi-ar fi fugit la cainii americani sau la plajele de la Marea Neagra din urma cu cativa ani, cand fiecare fir de nisip nu era branduit si ingradit de terenuri de fotbal pe plaja, atunci cand ma gandeam la frisbee. Totusi, aici sunt cativa oameni care sunt oricand gata sa izbucneasca in frisbee, intalnindu-se aproape in fiecare zi pe orice intindere mai larga de iarba, doar cu cateva discuri (acum, spre iarna, intrunirile sunt mai rare si mai putin spontane, din cauza programului strict al salilor de sport).

Ceea ce jucam se cheama de fapt Ultimate (Frisbee e marca inregistrata a manufacturierului de discuri Wham-O, iar majoritatea jocurilor oficiale se joaca cu discuri facute de alta companie). Jocul in sine este un fel de fotbal american, dar cu discul si fara contact. Se poate juca in echipe formate din oricati jucatori (regulile oficiale presupun 7 jucatori), in functie de spatiul disponibil. Regulile de baza sunt:

• un jucator nu are voie sa fuga cu discul in mana;
• un jucator nu are voie sa atinga orice adversar;
• puncte se inscriu prin completarea unei pase reusite, in conditiile in care primitorul este in terenul de tinta al adversarilor;
• o pasa se considera reusita daca discul nu atinge terenul inainte sau dupa primul contact cu primitorul, si daca primitorul se afla cu picioarele in interiorul terenului de joc sau in unul din cele doua terenuri de tinta.

Asa arata Ultimate disputat intre jucatori experimentati: Read the rest of this entry

Popularity: 95%