Gata vacanta (gata si scuzele legate de inconstanta/inconsistenta articolelor de aici) in mod oficial – astazi am pornit cu curaj inapoi catre facultate, si deja in minte imi incoltea un post simbolic despre cum parasesc tara tuturor BocSibilitatilor BocDebilitatilor posibilitatilor pentru a-mi continua aventura externa. Nici n-a fost nevoie sa zic hop pana sa sar, ca m-am trezit cu totul si cu totul inzapezit in Budapesta.

Zborul din Budapesta (unde aveam escala) catre nordul Germaniei a fost amanat trei ore si apoi amanat cu totul, iar noi (patru studenti si doi adulti alminteri tare simpatici) ne-am asezat la coada sa ne preschimbam biletele. Dupa inca sase ore de picoteli si frustrare, ni s-a confirmat ca zborul va avea o intarziere totala de 34 de ore, si ca din partea lor, si anume a companiei aeriene Malev, li se fix rupe unde ne petrecem noaptea in desertul alb care devenise Budapesta. Este de mentionat aici a gestionat extrem de prost situatia, desi Ferihegy, aeroportul din Budapesta, ar trebui sa fie fieful natural al ungurilor de la Malev, Lufthansa, de exemplu, a scapat mai repede de coada imensa si a impartit cu generozitate sticle de apa si sandvisuri clientilor napastuiti.

Drumul dinspre aeroport spre oras a fost deosebit prin aceea ca a demonstrat radacinile spiritului antreprenorial unguresc – foarte foarte multe initiative axate pe erotic sau stabilimente asemanatoare cu firme luminoase – iar totul culmina cu o piata de pe bulevardul Jozsef Korut, unde ceasul rotativ imens era impanat cu reclame generale, anuntand mandre ca, pe o raza de 200 de metri, in toate directiile, se gasesc “Sex Shops”.

In cele din urma am ajuns intr-un hotel de pe strada Victor Hugo, cu un mosulet simpatic la receptie, care ne-a promis pat, baie in camera si internet la discretie pentru numai 20 de euro pe noapte. Si trebuie spus ca nu lipseste nimic – de la internet wireless pana la cuptor cu microunde, de la televizor cu zeci de posturi unguresti pana la un mini-seif. Si patul, oricat de tare ar fi, este extrem de imbietor dupa 36 de ore de nesomn. Noapte buna!

Popularity: 21%

Anul asta mi-a placut atat de mult incat m-am decis sa sarbatoresc anul urmator inaintea tuturor. In cadrul sejurului de patru zile care incepe astazi, petrecerea de revelion va fi, cel mai probabil, in noaptea dintre 28 si 29 decembrie, iar trecerea in noul an va avea loc pe 29 decembrie, la 03:14 a.m. E al treilea an in care conventiile cad pentru cate o petrecere prelungita. Dupa ce anii trecuti am fost la Avrig si respectiv Sura Mica, acum gasca nebuna se va reuni pe Valea Doftanei. Probabil literalmente, avand in vedere ca ni s-a promis parau in curte. Intreaga vila se va imparti la 19 oameni, pentru care fiecare va plati un pic peste 25 de lei pe noapte.

Sunt curios ce servicii intra in aceasta suma, pentru ca acum doi ani aceeasi suma a avut facilitati deosebite, printre care camera comuna (in celelalte era prea frig, asa ca s-a dormit claie peste gramada), tutoriale de facere a focului folosing motorina, fag, brad, servetele, foehn si o usa (!) si incalzire la supa la plic.

Daca voi avea internet, acest articol va fi updatat periodic, cu starea vremii, nivelul zapezii si al alcoolului. Daca nu, atunci sa ne recitim cu bine incepand cu 30 decembrie. Pentru mine va fi 2010 deja.

Update 1: Ziua 1. M-am inselat in asteptarile mele cum ca aceasta pensiune ar fi in mijlocul nicaierii. De fapt, este la marginea nicaierii. Dupa ce GPS-ul ne-a ratacit vreo ora, a trebuit sa lasam masina la drumul judetean si sa urcam bagajele si mancarea (adica bautura)  manual, vreme de 700 de metri inzapeziti. Dupa o oala uriasa de vin fiert si 10 kile de cartofi a caror prajire la doua tigai a durat patru ore, eram din nou fericiti. Asa ca am inceput sa punem chitarile pe vechile hituri romanesti ale unor trupe remarcabil de melodioase, precum 3SE, Andre si toate cele din aceasta categorie.

Ziua 2. Am descoperit netul (eu mai tarziu, ca m-am trezit complet vesel si cu pleoapele dezlipite la 4 dupa-amiaza), si dupa 20 de minute in care mi s-a incarcat aceasta pagina – multumim Orange! – timp destul pentru doua cani de vin si una de vodca, va salut de la marginea Paradisului. Adica de dincolo de gard!

Update 2: M-am intors cu bine. Compilam.

P.S.: apropo. Este grav daca nu am inca planuri pentru revelionul vostru?

Popularity: 73%

Se pare ca l-am suparat rau de tot pe Mos Craciun, pentru ca in loc sa ma cadoriseasca, mi-a taiat ieri brusc legatura cu site-ul (daca ai ajuns aici pe cand diverse erori inundau ecranul, imi cer scuze si voi face tot posibilul sa nu se mai repete), insa cu sprijinul unor oameni de treaba, intre care se remarca Cristi, Alex si Raishal de la NetworkRedux, am primit hosting nou si, sper eu, mai stabil. Daca sunt probleme cu ceva ce a fost si nu mai este, sau care ar trebui sa fie si nu e, spune-ti-mi sa le remediez.

P.S.: nu te duce pe paginile posturilor, categorii, taguri si arhive, despre acelea stiu ca nu merg.

P.S.2: acum ar trebui sa mearga totul.

Popularity: 11%

In seara asta am avut din nou masura micimii noastre ca si popor, nu doar in comparatie cu celelalte popoare, cu rasele de extraterestrii si cu universul in general, ci si in relatie cu cei care ne conduc viata, de pe diverse tronuri sau din spatele diverselor ecrane si camere de filmat. In cadrul galei poate mult prea incestuoase de la 10 pentru Romania, (printre altii) Basescu a primit titlul de politicianul anului, Tiriac pe cel de mogulul anului,  iar Badea pe cel de jurnalistul anului.

Acestuia din urma nu i-a luat prea mult sa trivializeze premiul, dovedind, inca o data, ca este mai cu pene pe spate decat ar trebui sa inghita publicul romanesc. Sau poate doar a dovedit cat de mult seamana jurnalismul cu prostitutia, dezbracandu-se si facand trotuarul la Piata Victoriei. Toate acestea in onoarea lui Read the rest of this entry

Popularity: 29%

Cam astazi se incep seriile de aniversari a 20 de ani de la diferite evenimente ce, impreuna, au constituit fatada dura, insangerata si mandra a revolutiei din decembrie 1989. Amintiri ale unor momente catre care merita sa privim cu drag, si care ne fac sa ne intrebam cum ar fi fost daca. Cum ar fi fost daca revolta ar fi pornit intr-adevar din sanul plebei, daca nu s-ar mai fi tras in “noi”, daca ar fi venit americanii sa ne salveze si sa ne puna vreun necomunist in frunte. Desigur, mie nu mi se taiase inca motul pe atunci, n-am trait cu adevarat, nici prin ochii rudelor mai in varsta nu foarte tare, dar chiar si atunci prea putini din cei de pe baricade intelegeau ce se intampla cu adevarat.

Nu vreau sa ma mai intreb ce a fost, ce s-a intamplat apoi, de ce inca asteptam cei 20 de ani ai lui Brucan sa vedem omida asta politica evoluand in sfarsit intr-un fluture frumos. Vreau sa ma intreb doar cum vom vedea aceste momente peste 20 de ani, cum le vor vedea cei care vor auzi despre ele doar de la bunici, vreau sa ma intreb in ce lume vor trai acestia. Sigur, suntem in Uniunea Europeana, dar si Grecia, Portugalia sau mai stiu eu ce alte state falimentare sunt si parca tot nu au atins paradisul. Sigur, nu mai ne dam cu rosii, ci cu portocalii, dar portocaliul este tot prea aproape de rosu in spectru. Sigur, tinerii nostri (adica eu, si altii) se pot plimba pe unde vor si pot invata cum se traieste bine (!) de pe la altii. Dar oare este destul acest progres pe care l-am facut in ultimii 20 de ani sa ne asigure niste 20 de ani luminati in viitor?

Nu stiu ce sa zic, dar o sa ma gandesc cat ma plimb inapoi in tara, si cat vad pentru prima jumatate de ora meleagurile natale. Revin.

P.S.: acasa nu s-a schimbat mai nimic din ce stiam eu. Pasajul de la Baneasa este operativ, pasajul rutier de la Unirii a fost renovat dar nu s-a schimbat prea tare, iar pasajul de la metrou de la Unirii a fost renovat si acum pare extrem de kitchos.

Popularity: 41%

… in care ar trebui sa scot eticheta alpha de la blogul meu. Asa cum am zis la inceput de tot, am asteptat saizeci si sase de zile sa vad daca ma tine bunul obicei de a ma plimba pe aici, si in functie de asta, ce fac cu blogul meu cu eticheta alpha. Adica ori il arunc cu tot cu eticheta la gunoi, ori continuu sa ma joc cu vreo orice alta litera de alta sorginte. Pentru ca a inceput sa imi placa sa imi desert saculetul de cugetari pe biti, voi polua in continuare, distrugand stratul de blogzon. Mai intai, o sa fac niscaiva modificari la felul in care arata ce avem aici. Drept urmare, daca ti se pare ca ceva arata ciudat la layout sau chiar continut, e de la mine si incerc sa il repar. Daca arata foarte naspa, inseamna ca am terminat deja.

O sa mai updatez articolul asta cu una-alta cand ma plictisesc de distrus teme de wordpress.

P.S. (15 decembrie): nici dupa 5 zile nu m-am plictisit de distrus teme wordpress, drept pentru care nici n-am mai updatat, nici n-am modificat tema dupa dorinte. O sa fie, la un moment dat, niste statistici aici.

Popularity: 12%