Ar fi superfluu sa incep sa fac comparatii intre politicile economice si financiare ale Romaniei si Germaniei, insa nu pot sa nu ma gandesc ce ii motiveaza pe germani sa fie, ei bine, nemti. Cum isi fac ei treaba cu precizie inumana, fara scrupule, fara remuscari si, mai ales, fara gres*.

As putea face comparatie intre portarii nostri si portarii lor. Imi aduc aminte de tipul ala mic, mereu cu fes pe cap, care bantuia in jurul intrarii profesorilor, in liceu. El avea putere decizionala asupra ta, mai ales daca nu aveai carnetul, legitimatia sau mai stiu eu ce substitut de matricola ne mai dadeau. El iti spunea pe unde sa mergi, si era de neclintit. Dar, pe langa asta, facea cumparaturi pentru persoanele “alese” sau spala cu abnegatie masina directoarei, ori de cate ori era cazul. Chestiuni in mod sigur neincluse in contractul de munca.

Portarii lor nu emana amatorism. Stiu exact ce au de facut, si nu fac altceva, oricat de mult ar friza logica. Patruleaza la fel tot timpul, sting la fel lumina in locurile comune pe timp de noapte, chiar daca esti sau nu acolo. Daca ai vreo problema, te pot ajuta. Nu trebuie sa fii profesor ca sa iti cheme un taxi sau ca sa vina sa vada ce fel de griji in ceea ce priveste securitatea ai avea. Portarii lor au asigurat paza la White Sensation-ul nostru la costum. Costum alb, cu pantaloni si cravata la fel de albe.

Cata glorie sa existe in aceasta ocupatie (ca nu mi-ar placea sa ii spun meserie) de portar incat sa te asortezi evenimentului pe care, in fapt, il pazesti? Cata demnitate sa infofolesti in jurul braului incat sa fii o umbra mai consistenta in spatele pericolelor inerente unei societati? Nu mai conteaza, cand esti platit asa cum trebuie. Va rog sa urmariti in imaginea alaturata ce am cumparat din banii pentru 6 ore de serviciu deloc pretentios din punct de vedere intelectual. Cu salariul pe care il primeam asta vara in acelasi interval de timp, ma indoiesc ca as fi putut achizitiona macar rotile de la skateboard. De ce exista diferenta asta?

*N.B.: fireste, sunt si aici persoane care ar putea sa fie mai eficiente, informative sau flexibile, dar probabil ca toti sunt imigranti care inca nu au apucat sa se acomodeze cu sistemul.

P.S.: Pe cand ma intorceam intr-o dimineata de sambata din oras, la ora 7, in cladirea administrativa lumea era deja la cafeluta. Sambata. La 7 dimineata.

Popularity: 10%

Am comandat saptamana asta, in mod profesional, doua cutii mari de hartie reciclata, spre a fi redistribuite in mod controlat (eu ma chinui de mai bine de un an sa imi termin primul top universitar). Zic profesional, pentru ca partenerul nu s-a lasat pana nu i-am zis si ce numar am la pantof, asa ca a trebuit sa ma scufund destul de adanc in legislatiile nemtesti ca sa aflu, intr-un final si cu stupoare, ca Recycling este o bransa profesionala recunoscuta juridic in Germania.

Partea buna e ca am fost incurajat de foarte multi colegi (indeobste nemti) sa le oblojesc constiinta inveninata de 20 de ani de consumerism trait pe fast forward si sa le aduc iluzia ca ajuta, si ei, un pic, la salvarea planetei. Partea proasta e ca inca nu si-a onorat nimeni comanda. Suntem optimisti.

Felul in care este prelucrata si transportata hartia reciclata nu o face cu nimic mai breaza decat hartia normala. Doar mai scumpa si mai toxica. Singurul fel prin care concep ca distributia de hartie reciclata face bine mamei natura este acela ca pretul aproape dublu ii face pe consumatori sa se gandeasca de doua ori inainte de a o folosi. Ceea ce – adica pretul – ma face pe mine, oficial, verde. Daca vindem tot stocul, ma aleg cu ceva verde ce in mod sigur imi va recicla fondurile.

Sursa foto 2.

P.S.: Se pare ca in Germania reciclatul e treaba de muieri, pentru ca desi pe site sunt inregistrat ca si Herr Rovin, comanda a venit, in premiera pentru mine, pe numele de Frau Rovin. Dar deh, stiu ei nemtii ce stiu sa incredinteze treburile importante doamnelor, ca doar barbatii sunt cei care le-au pornit pierdut purtat niscaiva razboaie mondiale.

Popularity: 9%

Cel mai frumos pitch pe care l-am primit spre rezolvare luna trecuta implica promovarea teatrului din campus, spatiu inca neamenajat. O mana de oameni cu (sau fara) inclinatii artistice au decis ca pentru majoritatea reprezentatiilor de teatru, dans sau muzica, cinematograful nu este potrivit, si au reusit sa ia pe mana de la universitate o portiune nefolosita din cladirea cinematografului. Pentru aducerea acestui spatiu la modelul din imagine, au nevoie de 20.000 Euro, din care au strans deja 7.000, numai din surse externe.

Oamenii au nevoie de promovare externa, pentru sponsorizari, si interna, pentru awareness. Noi (pagina inca in dezvoltare), ne vom ocupa de comunicarea cu publicul din campus, iar primul brainstorming in acest sens va avea loc duminica seara, cu aproximativ o luna inainte de lansarea oficiala a TheaterSpace. Campania ce va rezulta va fi documentata aici, impreuna cu o incercare de a masura impactul eforturilor noastre.

Cum e cel mai bine sa promovezi un lacas de cultura unei comunitati eterogene de 1200 de studenti?

Sursa foto.

Popularity: 6%

De bine: am avut ca invitat in propriul apartament, dar si la cursul de dupa-amiaza, pe sotia unui fost presedinte al Rice University.

De rau: tipa aproape a adormit inca inainte de pauza cursului.

De bine: Ambasadorul american in Germania ne-a vizitat azi. Multi politai, multi caini lupi, multa mandrie pentru noi: tipul a strans cele mai tari scoli si pozitii corporatiste si administrative pe care mi le pot imagina.

Sursa foto.

Popularity: 9%