Pentru mine, 2009 a fost anul in care:

• am schimbat prefixul. Inca sunt mandru de asta. Cand ajung pe la 70-80 o sa fiu si mai mandru, cred.
• am avansat prin jumate din facultate. Am dubii in ceea ce priveste cantitatea de mandrie aferenta acestui domeniu.
• am castigat primii mei bani “munciti” (banii munciti in 2008 mi-au venit tot in 2009).
• am invatat ce inseamna sa lucrezi la patron, la erepublik, si ce inseamna sa lucrezi de acasa si sa iti vezi “patronul” doar la o bere.
• am deschis, impreuna cu Mihai, prima afacere proprie.
• am fost de doua ori in Spania, si trebuia sa mai merg o data. Cu ocazia asta, m-am decis ca vreau sa traiesc macar 4-5 luni acolo.
• mi-am facut cont(uri) de twitter si blog aici.
• am cunoscut zeci, poate chiar sute de oameni interesanti.
• am iubit viata.

Pentru 2010 imi propun:

• sa petrec cel putin 10 luni in strainatate, facand chestii interesante.
• sa fac un stagiu de pregatire la o companie (re)cunoscuta international.
• sa ma decid unde si in ce conditii imi continuu studiile.
• sa aprofundez cel putin doua dintre limbile germana, portugheza, spaniola, rusa si albaneza. Sau sa ma apuc de o alta limba.
• sa vizitez macar doua tari in care nu am mai fost.
• sa invat sa gatesc cel putin 2-3 feluri noi de mancare.
• sa pierd mai putin timp, sa nu mai las lucrurile pe ultimul moment si sa ma trezesc la toate cursurile de la 08:15.
• sa scriu bine, mult si constant.
• sa fac cel putin 500 de euro din blogging (nu aici, prin alte parti) si cel putin 1500 de euro din celalalt biznis.
• sa imi construiesc pile pe oriunde se poate.
• sa invat/exersez/practic fotografia mai mult.
• sa acord mai mult timp prietenilor.
• sa rad.

La Multi Ani, ne auzim dupa artificii!

P.S.: vorbesc serios, te rog tine-te de capul meu daca concluzionezi ca nu ma tin de promisiuni, oricine ai fi! O sa iti multumesc.

Sunt curios ce servicii intra in aceasta suma, pentru ca acum doi ani aceeasi suma a avut facilitati deosebite, printre care camera comuna (in celelalte era prea frig, asa ca s-a dormit claie peste gramada), tutoriale de facere a focului folosing motorina, fag, brad, servetele, foehn si o usa (!) si incalzire la supa la plic.

Daca voi avea internet, acest articol va fi updatat periodic, cu starea vremii, nivelul zapezii si al alcoolului. Daca nu, atunci sa ne recitim cu bine incepand cu 30 decembrie. Pentru mine va fi 2010 deja.

Update 1: Ziua 1. M-am inselat in asteptarile mele cum ca aceasta pensiune ar fi in mijlocul nicaierii. De fapt, este la marginea nicaierii. Dupa ce GPS-ul ne-a ratacit vreo ora, a trebuit sa lasam masina la drumul judetean si sa urcam bagajele si mancarea (adica bautura)  manual, vreme de 700 de metri inzapeziti. Dupa o oala uriasa de vin fiert si 10 kile de cartofi a caror prajire la doua tigai a durat patru ore, eram din nou fericiti. Asa ca am inceput sa punem chitarile pe vechile hituri romanesti ale unor trupe remarcabil de melodioase, precum 3SE, Andre si toate cele din aceasta categorie.

Ziua 2. Am descoperit netul (eu mai tarziu, ca m-am trezit complet vesel si cu pleoapele dezlipite la 4 dupa-amiaza), si dupa 20 de minute in care mi s-a incarcat aceasta pagina – multumim Orange! – timp destul pentru doua cani de vin si una de vodca, va salut de la marginea Paradisului. Adica de dincolo de gard!

Update 2: M-am intors cu bine. Compilam.

P.S.: apropo. Este grav daca nu am inca planuri pentru revelionul vostru?

Cum sa uitam de profa de fizica care se criza atunci cand era intrerupta, sau de cealalta profa de fizica care (nu ma luati cu “vai ce afanalbet e asta, a facut cacofonii, ca la cat imi place mie fizica…) avea mereu pregatita o problema draguta pentru mine, sau de proful de geogra care s-a dat in spectacol la balul de absolvire, sau de nebunii care au ars un scaun in ora de engleza, sau de inconstientii care au aruncat cu un adidas in consulatul Italiei de au venit toti parintii la liceu, sau de tipul ala ciudat care mesteca rezerve de cerneala pline, sau de excursiile pentru olimpici care erau contractate la fel ca bordurile bucurestene, sau de laboranta de chimie, draga de ea, cum ne motiva absentele, sau de educatia antreprenatala, sau de profa de istorie si proverbiala ei cafeluta, sau de sala de festivitati care sfideaza orice lege a fizicii, sau de lunga lista de profesori de info cu care a interactionat fiecare, sau de chimia pe care n-am invatat-o, sau de proful ala misogin de mate, sau de clasele cu dotari vs. clasele fara dotari? N-avem cum sa uitam de toate astea, dar avem cum sa radem. Mult!

Sursa foto.

Despre film pot spune doar ca este cu Natalie Portman, si asta il face cu totul si cu totul perfect. Este povestea unui crez intruchipat in om, un crez care inlocuieste o identitate si da putere, simtire si ratiune, toate impreuna. Un crez care recruteaza si antiindoctrineaza, care defineste viata, fericirea si tot ce este dincolo. Un crez latent in fiecare din noi, aflat in natura umana, dar rareori chemat la viata. Un film care demonstreaza ca razbunarea si dragostea sunt la fel de puternice si pot duce la aceleasi sacrificii sociale. Un film care merita vazut chiar si in alte zile decat 5 noiembrie, data simbol-laitmotiv a actiunii.

In seara urmatoare, chiar inainte de a pleca la munca, am (re)vazut un film cu adevarat tantric. Incepe foarte abrupt, cu previzionarea sfarsitului, iar participantii arata ca stiu ca ii asteapta un final inflacarat. Unul dintre participanti este “agatat” de viitorul partener, si asa incepe preludiul. Cel agatat este un el, si cu toate ca fizicul nu il recomanda foarte tare, preludiul este unul de senzatie, invaluit puternic in vrajeala, trecand pe nesimtite la actiunea propriu-zisa. Participantii sunt inchisi intr-o camera, dar par sa nu tina cont de barierele spatio-temporale, interactionand cu multa pasiune si chiar sudoare. Punctul culminant este de senzatie si memorabil pentru amandoua partile implicate – doar ca el, tipul cu fizic imperfect, pare a fi un foarte mare expert si mimeaza tot contactul, apoi pleaca fara prea multe explicatii, savurandu-si tigara de dupa chiar pe trotuar. Este inutil sa amintesc deziluzia partenerului inselat, precum si dorinta de a-l revedea pe tipul cu fizic imperfect. Desigur, filmul despre care vorbesc este cat se poate de celebru, iar cateva poze se regasesc aici.

Ramas cu impresia puternica a celui de-al doilea film, n-am mai reusit sa vizionez nimic de atunci.

]]> http://radu20.com/pers/vocile-au-spus-merg-la-film/feed/ 5 http://radu20.com/media/monetizare-pentru-twitter/ http://radu20.com/media/monetizare-pentru-twitter/#comments Sat, 31 Oct 2009 01:28:34 +0000 Radu http://radu20.com/?p=200 Twitter este una dintre cele mai greu de definit inventii simple din istoria omenirii. Din cauza aceasta, probabil, dar si prin prisma investitiilor psihologice* pe care le propune, serviciul nu a prezentat inca vreo platforma de monetizare si de recuperare a celor 155 de milioane de dolari despre care se stie ca au fost deja investiti. Considerata de multi un rival pentru Twitter, reteaua sociala Facebook ar putea veni cu un raspuns neasteptat la intrebarile guruilor social media. Twitter ar trebui sa astepte, si sa se astepte la ce e mai rau, pentru a-si putea strange profitul.

Afirmatia de mai sus nu are niciun sens pana nu afli ca Facebook ar trebui sa primeasca doua miliarde de dolari de la spammerii impotriva carora a castigat deja procese. Printre cei care au fost pedepsiti nu doar cu suspendarea conturilor de Facebook, dar si cu plata unor sume astronomice de catre instante judecatoresti din State se numara Adam Guerbuez si Sanford Wallace. De banii acestia, Zuckerberg si ai sai ar putea sa cumpere SUV-uri pentru nici mai mult nici mai putin decat o treime din utilizatorii romani ai platformei. Pentru Twitter, banii ar insemna o rata a profitului de 1000%!

Sigur, cei doi si multi altii in situatii similare vor fi declarati insolvabili, dar asta nu inseamna ca cel mai tanar din topul celor mai bogati americani nu va pune mana pe niste sume frumoase, profitand de neatentia utilizatorilor mai putin potenti si lipsa de scrupule a unor agenti de marketing. Twitter are o audienta nu foarte diferita si poate deveni oricand o piata de desfacere pentru alde Tantrum Verde sau leucoplast cu puteri magice.

*Investitiile psihologice pe care participantii la interactiune le fac nu sunt direct legate de amanarea monetizarii, ci de expansiunea retelei si fidelizarea membrilor. Twitter lasa carligul in apa mai mult decat ceilalti pescari.

Sursa foto.

Marieke este doctoranda la Jacobs University, iar azi am reusit sa petrec 20 de minute cu una dintre coordonatori proiectului dansei, discutand despre educatie intr-un context multicultural. Pentru ca ma intereseaza subiectul, va rog sa o ajutati sa isi culeaga datele pentru studiu.

Buna,

În viaţa unui student învăţătura ocupă un loc important. Cu toţii
încercăm să învăţăm cât de „bine“ putem. Dar ce înseamnă de fapt „a
învăţa bine“? Această întrebare stă la baza unui proiect de cercetare
internaţional susţinut la Jacobs University. Aş fi foarte recunoscătoare
dacă ai dori să participi la acest (scurt) studiu, răspunzând la câteva
întrebări legate de ce înseamnă studiul pentru tine. Completarea
chestionarului nu va dura mai mult de 15 minute la:
http://www.unipark.de/uc/Rlearningsurvey/

Aş dori să îţi mulţumesc anticipat pentru timpul acordat!

Pentru alte întrebări, mă poţi contacta (în engleză sau germană) la:
m.vanegmond@jacobs-university.de

Thanks!

Marieke van Egmond

P.S.: Voi incerca sa obtin macar o parte din concluziile Mariekei in urma acestor cautari, sunt convins ca vor arata foarte interesant.

Buna,

În viaţa unui student învăţătura ocupă un loc important. Cu toţii
încercăm să învăţăm cât de „bine“ putem. Dar ce înseamnă de fapt „a
învăţa bine“? Această întrebare stă la baza unui proiect de cercetare
internaţional susţinut la Jacobs University. Aş fi foarte recunoscătoare
dacă ai dori să participi la acest (scurt) studiu, răspunzând la câteva
întrebări legate de ce înseamnă studiul pentru tine. Completarea
chestionarului nu va dura mai mult de 15 minute la:
http://www.unipark.de/uc/Rlearningsurvey/

Aş dori să îţi mulţumesc anticipat pentru timpul acordat!

Pentru alte întrebări, mă poţi contacta (in English or German) la:
m.vanegmond@jacobs-university.de <mailto:m.vanegmond@jacobs-university.de>

Thanks!

Marieke van Egmond

• 1 ora somn
• 10 minute internet
• 1 ora 55 studiu
• 10 minute internet
• 1 ora 55 studiu

Sunt curios daca o sa reusesc sa ma tin de program si daca o sa imi fie de folos cele aproape 8 ore de studiu. Oricum, am o sticla mare de energizant, pentru situatii de urgenta.

Vom actualiza acest articol cu rezultatele preliminare si concluziile. Daca este o metoda de succes, o voi folosi/populariza in continuare. Foarte curand somn.

Update 1: Am fost salvat de la vreo doua-trei ore de lucru de o colega care a vrut sa isi upgradeze karma si a trimis la persoane alese fisa cu teoria si formulele esentiale, asa ca am inlocuit al doilea ciclu cu somn. Concluzia ar fi ca o noapte gri nu trebuie incercata decat daca esti convins ca te poti scula de cum suna alarma (este pentru oameni tari).

Examenul in sine a decurs bine, sper sa iau 2.

Update 2: Ziua de astazi (2 noiembrie) a fost incarcata din punctul de vedere al aplicabilitatii teoriei noapte gri. In primul rand, am repetat strategia pentru un examen de microeconomie, la care m-am descurcat chiar mai bine decat la precedentul (da, a fost substantial mai putin complicat), si am primit raspunsurile la examenul in onoarea caruia am scris acest articol. Nota a fost 2.33 (75-80%), deci un pic mai slab decat ma asteptam. Totusi, rezultatul a fost mai bun decat cel de la rezultatul examenului omolog din semestrul de primavara, pentru pregatirea caruia am investit de cel putin doua-trei ori mai mult timp, dar inaintea caruia nu am dormit chiar deloc. Metoda sta in picioare, momentan.

]]> http://radu20.com/edu/noapte-gri/feed/ 6 http://radu20.com/pers/the-rush-proposal/ http://radu20.com/pers/the-rush-proposal/#comments Thu, 15 Oct 2009 14:53:19 +0000 Radu http://radu20.com/?p=104 In afara de obisnuitele episoade din Family Guy, saptamana trecuta mi-am omorat doua nopti cu Rush Hour 3 si, respectiv, The Proposal. Desigur, The Proposal nu a fost ideea mea.

Intrucat sunt americane, cele doua filme sunt absolut identice in structura (da, stiu, sofism. Dar se aplica). Pentru toti cei patru protagonisti, ziua intai incepe cu aceeasi rutina: Tucker hartuieste gagici, Chan umbla cu ai lui chinezi, Reynolds (tipul din Proposal) intarzie la munca, iar Bullock e scorpie. Apoi, trecutul si originile se intorc sa ii bantuie pe Chan si Bullock, care ii trag pe Tucker si Reynolds dupa ei. Cate un angajament de caciula este luat, apoi ambele cupluri iau avionul pentru a salva niste familii si a rezolva incurcatura cat mai repede. Actiunea este de-a dreptul trepidanta in ambele filme, Bullock se lupta cu natura, iar Chan cu verisorii lui dragi. Protagonistii sunt pusi in fata cate unei alternative moral-pragmatice, pe care o rezolva tot Hollywoodiceste, cu happy end, by having the cake and eating it too (ca-n romana maximele sunt mai pesimiste).

Dintre cele doua filme, mi-a placut cel in care disputele dintre rudele cele mai apropiate de sex masculin au fost saliente, dar s-au rezolvat la sfarsit, in care mai toate glumele erau rasuflate, in care momentele de real paroxism sunt foarte putin probabile in realitate, in care o persoana de sex feminin foarte apropiata de unul din protagonisti este la un pas de moarte (la inaltime) si in care latura sexuala este evidentiata mai degraba prin frustrarile celor implicati.

Surse foto: 1, 2 si 5 minute de photoshop.

Am fost foarte surprins sa aflu ca, pe langa ca a sarit foarte repede sa ma ajute sa ii raspandesc hardabaia in portbagaj si pe bancheta din spate, tipul ar putea face de rusine jumatate din studentii de la o universitate cu predare in limba engleza (adica Jacobs) cu felul in care vorbea limba lui Shakespeare. Astfel, am vorbit despre diferentele gramaticale intre limbile anglo-saxone, am aflat despre considerentele lingvistice si pedagogice datorita carora tari precum Olanda, Norvegia sau Danemarca sunt atat de potente in exprimarea fluenta in engleza, dar si despre metodele corecte de a aduce binecuvantarile unei limbi straine pustilor germani de pana in 15 ani (pentru ca, am uitat sa mentionez, cand nu este taximetrist de noapte, domnul nostru da meditatii la engleza copiilor de varsta gimnaziala si liceala). In plus, am discutat de considerentele socio-economice pentru care limba engleza primeaza in mediul business, academic si universitar din Elvetia, in dauna germanei, francezei sau italienei locale. Cu alte cuvinte, am discutat cu un taximetrist, pe o limba care nu este a lui, material pe care l-am revizuit in cadrul unuia din cursurile universitare de anul doi, si am aflat lucruri noi.

Un alt subiect pe care a digresat domnul nostru a fost capacitatea televizorului sau Internetului de a constitui unelte de invatare pentru copii si adolescenti. Dintre concluziile care mi s-au parut interesante, as cita (aproximativ): “Televizorul si Internetul ii fac pe cei prosti si mai prosti, si pe cei destepti cei mai destepti” si “Din toata informatia care este pe Internet, cel mult 5% este cu adevarat de folos pentru vreun scop sau pentru rezolvarea unei probleme. Trebuie doar sa stii unde si cum sa cauti“. Desigur, dupa aceasta paranteza si inainte de a ajunge la destinatie, a revenit la discutia initiala, cu o concluzie desteapta (pe care, spre rusinea mea, am uitat-o – am fost entuziasmat de discutie chiar si in conditiile lipsei unei incheieri).

Din pacate, din momentul in care am pus piciorul jos in autogara internationala din Bremen, nu a durat mult sa revin si la figurat cu picioarele pe pamant. Am intrat in vorba cu cativa romani (cel mai probabil muncitori necalificati) care asteptau sa se intoarca acasa, si care au fost foarte surprinsi sa afle ca nu sunt aici la munca, ci la universitate, si care erau foarte creativi in a inventa injuraturi si acuze nemtilor care “nu stiu sa vorbeasca”. Romanii nostri pareau foarte mandri ca stiu sa se inteleaga cu un alt om doar in romana, si ar fi militat cu bucurie ca nemtii sa invete romana pentru noi.

La felul cum se prezinta sistemele educationale in cele doua tari, este mult mai probabil sa li se indeplineasca lor dorinta decat sa ajungem noi, romanii, cu adevarat cetateni europeni. Asta in conditiile in care nici scolile lor nu sunt perfecte.

P.S.: am avut placerea de a face o scurta vizita sudului peninsulei Yutlanda (Danemarca) in primavara, cu un grup mixt de romani si germani. Ne-am inteles cu localnicii (danezi) in germana. Daca acestia corespund tiparului prezentat de soferul meu de dimineata, dar si de ceea ce vad eu pe internet in comunitatile lor locale, atunci pot spune cu usurinta ca un danez obisnuit nu are probleme in a vorbi cu nemti sau englezi pe limba lor. Nu mai spun de vecinii scandinavi.

De bine

De rau: Probabil nu o sa reusesc sa adorm mai devreme de 8 dimineata, asa ca o sa ajung pe undeva prin New Mexico cu fusul orar al ceasului biologic. Treaba asta n-ar fi atat de rea daca nu m-ar face un adevarat animal anti-social, ca s-a saturat lumea sa ma injure cand le zic “neata” la 3 dupa-amiaza.

De bine: Oricum n-am mai vazut rasaritul de cam multicel…

Sursa foto.

De rau: Cuvantul nu exista pentru ca noi nu amanam, noi pur si simplu lasam pe altcineva*sa faca ceea ce am putea amana, dar nu ne sta in fire, ca popor, sa amanam.

De bine: Am intrat in randul lumii bune, am deschis ferma proprie in FarmVille. Da, este in ton cu tema postului…

* Adica nimeni. Adica nu facem.

Sursa foto.

P.S.: Vroiam sa scriu despre altceva, dar am zis ca imi permit sa procrastinez.

Aici, doua clisee teribile se petrec simultan intr-o impleteala cum numai Hollywood-ul ar putea vedea. Ca pedeapsa pentru ca tipa a aparut cu acest Travis, si pentru ca se mai intampla ca si muntele sa vina la Mahomed (mai curand, verisorul japonezei de mare calibru pe numele sau Godzilla care vine la viitorul japonez, inca prins in New York), un monstru care precis are o respiratie foarte urat mirositoare le strica oamenilor petrecerea. Drept consecinta, jumatate din Manhattan (cealalta jumatate dormea sau era pe veceu, cred) adopta o tactica escapista, luand-o la picior spre ghetto-uri, acolo unde monstruletul n-ar fi avut nicio sansa in fata gangsta-rapperilor cu damf aproape la fel de pimped-up. In timpul asta, tipul isi aduna ceata de descreierati si se azvarle catre ghearele Furiei, ca sa isi salveze iubita, prinsa precum Ana lui Manole, cu betonul armat pana la silicoane. Nu prea le iese schema, si in cele din urma mor toti (in afara de negresa, damn politically corectedness!).

Filmul este, in fapt, o dovada fictionala a neputintei armatei americane, dar si un model de documentare video demn de urmat de cei de pestrada. O poveste de dragoste cu nabadai in urma careia jumatate din New York participa la un imens joc de domino, dar si o drama ecologica, fiind in mod sigur folosita drept arma de catre Greenpeace impotriva monstruletilor din parul lor.

A, si cica filmul se cheama Cloverfield pentru a-ti putea minti prietena ca e vorba de campuri inflorite si unicorni roz atunci cand o duci la film. Functioneaza mai ales daca esti pedofil.

Sursa foto.