Pentru ca maine dimineata va trebui sa sustin un partial relativ complicat, si pentru ca experientele cu examenele la cursurile premergatoare acestuia nu au fost cele mai placute, am decis sa abordez o strategie diferita pentru last-minute cramming. Daca pana acum noptile albe nu m-au ajutat prea tare, va prezint conceptul de noapte gri. Prin urmare, nu voi petrece toata noaptea studiind, ci voi dedica urmatoarele doua cicluri de cate 5 ore unui program ce include, in ordine:

• 1 ora somn
• 10 minute internet
• 1 ora 55 studiu
• 10 minute internet
• 1 ora 55 studiu

Sunt curios daca o sa reusesc sa ma tin de program si daca o sa imi fie de folos cele aproape 8 ore de studiu. Oricum, am o sticla mare de energizant, pentru situatii de urgenta.

Vom actualiza acest articol cu rezultatele preliminare si concluziile. Daca este o metoda de succes, o voi folosi/populariza in continuare. Foarte curand somn.

Update 1: Am fost salvat de la vreo doua-trei ore de lucru de o colega care a vrut sa isi upgradeze karma si a trimis la persoane alese fisa cu teoria si formulele esentiale, asa ca am inlocuit al doilea ciclu cu somn. Concluzia ar fi ca o noapte gri nu trebuie incercata decat daca esti convins ca te poti scula de cum suna alarma (este pentru oameni tari).

Examenul in sine a decurs bine, sper sa iau 2.

Update 2: Ziua de astazi (2 noiembrie) a fost incarcata din punctul de vedere al aplicabilitatii teoriei noapte gri. In primul rand, am repetat strategia pentru un examen de microeconomie, la care m-am descurcat chiar mai bine decat la precedentul (da, a fost substantial mai putin complicat), si am primit raspunsurile la examenul in onoarea caruia am scris acest articol. Nota a fost 2.33 (75-80%), deci un pic mai slab decat ma asteptam. Totusi, rezultatul a fost mai bun decat cel de la rezultatul examenului omolog din semestrul de primavara, pentru pregatirea caruia am investit de cel putin doua-trei ori mai mult timp, dar inaintea caruia nu am dormit chiar deloc. Metoda sta in picioare, momentan.

Popularity: 11%

In afara de obisnuitele episoade din Family Guy, saptamana trecuta mi-am omorat doua nopti cu Rush Hour 3 si, respectiv, The Proposal. Desigur, The Proposal nu a fost ideea mea.

Intrucat sunt americane, cele doua filme sunt absolut identice in structura (da, stiu, sofism. Dar se aplica). Pentru toti cei patru protagonisti, ziua intai incepe cu aceeasi rutina: Tucker hartuieste gagici, Chan umbla cu ai lui chinezi, Reynolds (tipul din Proposal) intarzie la munca, iar Bullock e scorpie. Apoi, trecutul si originile se intorc sa ii bantuie pe Chan si Bullock, care ii trag pe Tucker si Reynolds dupa ei. Cate un angajament de caciula este luat, apoi ambele cupluri iau avionul pentru a salva niste familii si a rezolva incurcatura cat mai repede. Actiunea este de-a dreptul trepidanta in ambele filme, Bullock se lupta cu natura, iar Chan cu verisorii lui dragi. Protagonistii sunt pusi in fata cate unei alternative moral-pragmatice, pe care o rezolva tot Hollywoodiceste, cu happy end, by having the cake and eating it too (ca-n romana maximele sunt mai pesimiste).

Dintre cele doua filme, mi-a placut cel in care disputele dintre rudele cele mai apropiate de sex masculin au fost saliente, dar s-au rezolvat la sfarsit, in care mai toate glumele erau rasuflate, in care momentele de real paroxism sunt foarte putin probabile in realitate, in care o persoana de sex feminin foarte apropiata de unul din protagonisti este la un pas de moarte (la inaltime) si in care latura sexuala este evidentiata mai degraba prin frustrarile celor implicati.

Surse foto: 1, 2 si 5 minute de photoshop.

Popularity: 10%

Desi sunt destul de multumit de nivelul meu de germana, mai tot timpul am intampinat (mici) probleme de comunicare cu reprezenantii tarii mele gazda. De aceea, astazi, la 5 dimineata, nu am fost foarte entuziasmat la gandul de a comanda un taxi si apoi de a produce jumatate de ora de conversatie de nivel de taximetrist de noapte, dar in a treia mea limba.

Am fost foarte surprins sa aflu ca, pe langa ca a sarit foarte repede sa ma ajute sa ii raspandesc hardabaia in portbagaj si pe bancheta din spate, tipul ar putea face de rusine jumatate din studentii de la o universitate cu predare in limba engleza (adica Jacobs) cu felul in care vorbea limba lui Shakespeare. Astfel, am vorbit despre diferentele gramaticale intre limbile anglo-saxone, am aflat despre considerentele lingvistice si pedagogice datorita carora tari precum Olanda, Norvegia sau Danemarca sunt atat de potente in exprimarea fluenta in engleza, dar si despre metodele corecte de a aduce binecuvantarile unei limbi straine pustilor germani de pana in 15 ani (pentru ca, am uitat sa mentionez, cand nu este taximetrist de noapte, domnul nostru da meditatii la engleza copiilor de varsta gimnaziala si liceala). In plus, am discutat de considerentele socio-economice pentru care limba engleza primeaza in mediul business, academic si universitar din Elvetia, in dauna germanei, francezei sau italienei locale. Cu alte cuvinte, am discutat cu un taximetrist, pe o limba care nu este a lui, material pe care l-am revizuit in cadrul unuia din cursurile universitare de anul doi, si am aflat lucruri noi.

Un alt subiect pe care a digresat domnul nostru a fost capacitatea televizorului sau Internetului de a constitui unelte de invatare pentru copii si adolescenti. Dintre concluziile care mi s-au parut interesante, as cita (aproximativ): “Televizorul si Internetul ii fac pe cei prosti si mai prosti, si pe cei destepti cei mai destepti” si “Din toata informatia care este pe Internet, cel mult 5% este cu adevarat de folos pentru vreun scop sau pentru rezolvarea unei probleme. Trebuie doar sa stii unde si cum sa cauti“. Desigur, dupa aceasta paranteza si inainte de a ajunge la destinatie, a revenit la discutia initiala, cu o concluzie desteapta (pe care, spre rusinea mea, am uitat-o – am fost entuziasmat de discutie chiar si in conditiile lipsei unei incheieri).

Din pacate, din momentul in care am pus piciorul jos in autogara internationala din Bremen, nu a durat mult sa revin si la figurat cu picioarele pe pamant. Am intrat in vorba cu cativa romani (cel mai probabil muncitori necalificati) care asteptau sa se intoarca acasa, si care au fost foarte surprinsi sa afle ca nu sunt aici la munca, ci la universitate, si care erau foarte creativi in a inventa injuraturi si acuze nemtilor care “nu stiu sa vorbeasca”. Romanii nostri pareau foarte mandri ca stiu sa se inteleaga cu un alt om doar in romana, si ar fi militat cu bucurie ca nemtii sa invete romana pentru noi.

La felul cum se prezinta sistemele educationale in cele doua tari, este mult mai probabil sa li se indeplineasca lor dorinta decat sa ajungem noi, romanii, cu adevarat cetateni europeni. Asta in conditiile in care nici scolile lor nu sunt perfecte.

P.S.: am avut placerea de a face o scurta vizita sudului peninsulei Yutlanda (Danemarca) in primavara, cu un grup mixt de romani si germani. Ne-am inteles cu localnicii (danezi) in germana. Daca acestia corespund tiparului prezentat de soferul meu de dimineata, dar si de ceea ce vad eu pe internet in comunitatile lor locale, atunci pot spune cu usurinta ca un danez obisnuit nu are probleme in a vorbi cu nemti sau englezi pe limba lor. Nu mai spun de vecinii scandinavi.

Popularity: 11%

De bine: peste 6 ore jumatate o sa scap de imensa masina de calcat care aproape si-a creat un propriu camp gravitational pe hol. E doar un pic mai mare decat frigiderul.

De rau: Probabil nu o sa reusesc sa adorm mai devreme de 8 dimineata, asa ca o sa ajung pe undeva prin New Mexico cu fusul orar al ceasului biologic. Treaba asta n-ar fi atat de rea daca nu m-ar face un adevarat animal anti-social, ca s-a saturat lumea sa ma injure cand le zic “neata” la 3 dupa-amiaza.

De bine: Oricum n-am mai vazut rasaritul de cam multicel…

Sursa foto.

Popularity: 10%

De bine: Mi-am dat seama ca romanii nu se prea pot mandri ca au o varianta neaosa a cuvantului procrastination, ceea ce inseamna ca, pur si simplu, nu ne sta in fire.

De rau: Cuvantul nu exista pentru ca noi nu amanam, noi pur si simplu lasam pe altcineva*sa faca ceea ce am putea amana, dar nu ne sta in fire, ca popor, sa amanam.

De bine: Am intrat in randul lumii bune, am deschis ferma proprie in FarmVille. Da, este in ton cu tema postului…

* Adica nimeni. Adica nu facem.

Sursa foto.

P.S.: Vroiam sa scriu despre altceva, dar am zis ca imi permit sa procrastinez.

Popularity: 7%

Ultimul film pe care l-am vazut este Cloverfield. Este povestea unui tip care reuseste sa si-o traga cu vesnica iubire chiar dupa ce a aflat ca trebuie sa se mute tocmai in Japonia. Pentru ca refuza sa o lase sa il urmeze, tipa isi gaseste pe altul, cu care apare la petrecerea de ramas-bun a astuia de pleaca.

Aici, doua clisee teribile se petrec simultan intr-o impleteala cum numai Hollywood-ul ar putea vedea. Ca pedeapsa pentru ca tipa a aparut cu acest Travis, si pentru ca se mai intampla ca si muntele sa vina la Mahomed (mai curand, verisorul japonezei de mare calibru pe numele sau Godzilla care vine la viitorul japonez, inca prins in New York), un monstru care precis are o respiratie foarte urat mirositoare le strica oamenilor petrecerea. Drept consecinta, jumatate din Manhattan (cealalta jumatate dormea sau era pe veceu, cred) adopta o tactica escapista, luand-o la picior spre ghetto-uri, acolo unde monstruletul n-ar fi avut nicio sansa in fata gangsta-rapperilor cu damf aproape la fel de pimped-up. In timpul asta, tipul isi aduna ceata de descreierati si se azvarle catre ghearele Furiei, ca sa isi salveze iubita, prinsa precum Ana lui Manole, cu betonul armat pana la silicoane. Nu prea le iese schema, si in cele din urma mor toti (in afara de negresa, damn politically corectedness!).

Filmul este, in fapt, o dovada fictionala a neputintei armatei americane, dar si un model de documentare video demn de urmat de cei de pestrada. O poveste de dragoste cu nabadai in urma careia jumatate din New York participa la un imens joc de domino, dar si o drama ecologica, fiind in mod sigur folosita drept arma de catre Greenpeace impotriva monstruletilor din parul lor.

A, si cica filmul se cheama Cloverfield pentru a-ti putea minti prietena ca e vorba de campuri inflorite si unicorni roz atunci cand o duci la film. Functioneaza mai ales daca esti pedofil.

Sursa foto.

Popularity: 8%