Te Vad, Frate. Eu sunt albastru, subtirel, puternic, mandru si neinfricat. Am maini precise, picioare agile si toate cele sase simturi imi functioneaza perfect. Insa cel care imi este cel mai drag este simtul pentru ce imi da, ocroteste si decide viata. Nu stiu ce intelegi tu prin acest “Internet”, eu ma refer la natura, la Eywa! La cea care stie ca exist, si a carei existenta eu nu o voi uita vreodata. Cea care are spirit, ca si mine. Cea care detine dreptatea suprema. Cea care imi hraneste dragostea – fata de ai mei si cei de dinaintea lor. Te Vad. Dar nu iti vad corpul, iti vad sufletul. Nu esti de-al nostru, esti om.

Probabil asa s-ar descrie un Na’vi la prima lui intalnire cu un pamantean. Na’vi este cultura care populeaza planeta Pandora descrisa de James Cameron in cel mai costisitor film al sau (de fapt cel mai costisitor film punct), care intra, fara vrerea lor, in conflict cu pamantenii. Actiunea se desfasoara in 2154 si prezinta o batalie in doua lumi pe care, daca ar fi disponibila drept joc pe PC/Internet, cred ca mi-ar face placere sa o traiesc virtual. Aproape intregul film este un efect special, trecerea dinspre scenele filmate in studio, cu oameni la cele cu dragoni zburatori si cu extraterestrii albastri inalti de trei metri este insesizabila, si numai ele insele fac opera demna de recomandat oricui. Cu ocazia acestei proiectii, am aflat si ca filmele 3D iti dau ocazia sa stai precum cocalarii cu ochelarii pe intuneric, ca astia care stau cu tine in sala sunt 3D by default si ca florile, fluturasii sau meduzele zburatoare pot deveni foarte inspaimantatoare atunci cand sunt puse intr-un plan neasteptat.

Filmul l-am vazut prin confluenta a trei forte, si anume LG care a monopolizat o sala in Multiplex-ul din Vitan, Bobby Voicu care a impartit cateva invitatii pe Twitter, si Mariei cea cu sase e-uri care a anuntat galant ca nu poate onora invitatia care a ajuns pana la urma la mine.

Eywa ngahu! (Eywa fie cu tine!)

Popularity: 48%

Am comandat saptamana asta, in mod profesional, doua cutii mari de hartie reciclata, spre a fi redistribuite in mod controlat (eu ma chinui de mai bine de un an sa imi termin primul top universitar). Zic profesional, pentru ca partenerul nu s-a lasat pana nu i-am zis si ce numar am la pantof, asa ca a trebuit sa ma scufund destul de adanc in legislatiile nemtesti ca sa aflu, intr-un final si cu stupoare, ca Recycling este o bransa profesionala recunoscuta juridic in Germania.

Partea buna e ca am fost incurajat de foarte multi colegi (indeobste nemti) sa le oblojesc constiinta inveninata de 20 de ani de consumerism trait pe fast forward si sa le aduc iluzia ca ajuta, si ei, un pic, la salvarea planetei. Partea proasta e ca inca nu si-a onorat nimeni comanda. Suntem optimisti.

Felul in care este prelucrata si transportata hartia reciclata nu o face cu nimic mai breaza decat hartia normala. Doar mai scumpa si mai toxica. Singurul fel prin care concep ca distributia de hartie reciclata face bine mamei natura este acela ca pretul aproape dublu ii face pe consumatori sa se gandeasca de doua ori inainte de a o folosi. Ceea ce – adica pretul – ma face pe mine, oficial, verde. Daca vindem tot stocul, ma aleg cu ceva verde ce in mod sigur imi va recicla fondurile.

Sursa foto 2.

P.S.: Se pare ca in Germania reciclatul e treaba de muieri, pentru ca desi pe site sunt inregistrat ca si Herr Rovin, comanda a venit, in premiera pentru mine, pe numele de Frau Rovin. Dar deh, stiu ei nemtii ce stiu sa incredinteze treburile importante doamnelor, ca doar barbatii sunt cei care le-au pornit pierdut purtat niscaiva razboaie mondiale.

Popularity: 8%