Povestea pe scurt: parlamentul studentesc de la Jacobs (universitatea unde pierd vremea 8 luni pe an) a decis, in marinimia sa, sa acorde un total de 10.000 Euro unor proiecte inauntrul campusului care ar imbunatati viata cat mai multor studenti. Printre propunerile respinse inca din prima faza a selectiei se numara cererea majoretelor de a primi finantare pentru a isi cumpara pompoane. Decizia parlamentului a fost luata printr-o metodologie care aminteste de Parlamentul Romaniei, dar asta e deja o alta mancare de peste. In orice caz, decizia a suparat ma multa lume decat de obicei, iar fetele noastre majorete, in tulburarea lor, au decis sa dea o palma parlamentului si sa isi faca singure rost de bani. Asa ca s-au strans, au contractat o colega fotografa, si au iesit cu un calendar pe anul 2010 de toata frumusetea. Read the rest of this entry

Popularity: 43%

Mai este exact o saptamana pana cand ma intorc in patria natala (apropo, ce se intampla cu votul meu? Se mai pune ca ar fi din diaspora, sau redevine valid si incontestabil, chiar si in ochii PSD-istilor?), desi pana atunci mai am putin de tras pe-aici. Prin urmare, dragii mei, goliti-va agendele, parjoliti recoltele, otraviti fantanile, ca probabil o sa vreau sa fug in munti cu voi. Sau macar la un vin fiert pe undeva prin Bucuresti.

Totusi, este o problema pe care nu stiu cum sa o rezolv, care are nevoie de o solutie democratica, mai ales ca am tot vazut zilele astea ca acest sistem de organizare functioneaza. Ajutati-ma, dara, sa raspund la intrebarea de mai jos.

Read the rest of this entry

Popularity: 17%

Nemtii o au scurta. Sesiunea. Bine, nu la universitatile lor bastinase, ci la asta la care pierd eu vremea. Semestrul de toamna a inceput pe 2 septembrie si, dupa 14 saptamani, s-a terminat fix ieri. Sesiunea incepe, in mod normal, pe 10 decembrie, si se termina pe 23. Eu nu am beneficiat de cele doua zile de respiro, intrucat unul din cele trei examene de care ma bucur zilele acestea (nu disperati, sunt trei pentru ca am avut tone de prezentari si destule eseuri, nu pentru ca nu se invata nimic si n-au din ce sa ne intrebe) s-a desfasurat chiar azi. Grila, cu notitele in fata. Deci am dormit pe saturate azi-noapte, si mi-am permis sa savurez pe indelete perlele strecurate intentionat de seful de catedra de la viitorul program de Master in Social Entrepreneurship. Ca sa nu ziceti ca sunt baiat rau, le impart cu voi. Prima este de la partial.

1. What does the term the “networked polity” describe?
a) A parliament equipped with wireless LAN.

2. In what of the following senses does a social entrepreneur differ from other types of entrepreneurs?
d) Social entrepreneurs are business people who are also card-carrying members of trade unions.

3. Apart from being more democratic, for what reason is a clumsy solution – in principle – preferable to an elegant solution in quality management?
b) Clumsy solutions provide jobs for university professors.

Desigur comentariile pline de miez ale Prof. Ney nu s-au rezumat la intrebarile mestesugite din examene, omul este efervescent si in viata reala. Drept dovada:

“The added utility of the 5th pint of beer is much smaller than that of the 1st – that’s the law of diminishing returns.”

“Something that is bad quality makes you use bad language.”

“This swine flu… I had it. One moment I was fine, and the next I was desperate to lay down on my back and roll in the mud.”

“Do not work harder, but smarter.”

P.S.: conform principiului Pareto, 80% din rezultate necesita 20% din eforturi. Asadar, “Do not work harder, but smarter.”

Sursa foto.

Popularity: 24%

Locuiesc in cadrul campusului universitatii la care sunt matriculat, undeva in nordul Germaniei, intr-o fosta baza militara americana, intinsa pe o suprafata nu foarte mare, dar destula pentru cateva sute de suflete sa poata supravietui fiziologic (psihologic, ma foarte indoiesc) fara contacte cu “lumea externa”. Studentii undergraduate sunt gazduiti de patru camine, fiecare cu numele, simbolurile si traditiile lor. In fiecare camin locuiesc intre 130 si 200 de studenti (pentru ca al patrulea camin este proaspat construit si inaugurat primavara aceasta, niciunul din camine nu este ocupat complet), totalizand undeva intre 600 si 700 de tineri. Eu locuiesc in caminul albastru, denumit Mercator College, caruia 171 de studenti din 30 de tari ii spun acasa (casa parinteasca se numeste, desigur, acasa-acasa). Numele a fost inchinat celor care se ocupa de Mercator Stiftung, fundatia care a suportat cea mai mare portiune a costurilor amenajarii spatiului in care locuim. Totusi, oamenii nu au considerat misiunea incheiata acum 7-8 ani, cand s-au terminat constructiile, ci ofera in fiecare an cate 5.000 de Euro pentru doi studenti merituosi care locuiesc aici, unul din anul doi si unul din anul trei. Festivitatea aferenta a avut loc aseara. Read the rest of this entry

Popularity: 100%

Jacobs gazduieste o comunitate relativ mare de romani, dintre care cativa bucuresteni, iar o mana sunt absolventi ai aceluiasi liceu ca mine. Iar cand patru astfel de absolventi din patru generatii diferite se reunesc total intamplator intr-o vineri noapte la cantina, nu doar ca munca celor doi mai batrani (adica a mea si a lui Mihai) este compromisa, dar iese si cu dureri de stomac de la atata ras.

Cum sa uitam de profa de fizica care se criza atunci cand era intrerupta, sau de cealalta profa de fizica care (nu ma luati cu “vai ce afanalbet e asta, a facut cacofonii, ca la cat imi place mie fizica…) avea mereu pregatita o problema draguta pentru mine, sau de proful de geogra care s-a dat in spectacol la balul de absolvire, sau de nebunii care au ars un scaun in ora de engleza, sau de inconstientii care au aruncat cu un adidas in consulatul Italiei de au venit toti parintii la liceu, sau de tipul ala ciudat care mesteca rezerve de cerneala pline, sau de excursiile pentru olimpici care erau contractate la fel ca bordurile bucurestene, sau de laboranta de chimie, draga de ea, cum ne motiva absentele, sau de educatia antreprenatala, sau de profa de istorie si proverbiala ei cafeluta, sau de sala de festivitati care sfideaza orice lege a fizicii, sau de lunga lista de profesori de info cu care a interactionat fiecare, sau de chimia pe care n-am invatat-o, sau de proful ala misogin de mate, sau de clasele cu dotari vs. clasele fara dotari? N-avem cum sa uitam de toate astea, dar avem cum sa radem. Mult!

Sursa foto.

Popularity: 14%

Am avut placerea sa particip la deschiderea seriei de prezentari a unuia din cluburile studentesti din care fac parte, pe numele sau Business Entrepreneurship and Management Society (BEaMS). Seria de prezentari care are ca subiect modelele de afaceri ale celor mai tari companii din diverse domenii a debutat cu o serata despre Google (scuze, n-am gasit link catre ei).

Prezentarea a inclus un scurt istoric al companiei, cateva din cele mai remarcabile produse si, partea pe care am prezentat-o eu, de ce sunt atat de smecheri. Pe scurt, prezentarea a subliniat urmatoarele idei:

• Brin si Page, capeteniile Google sunt tare incapatanati si au ajuns sa se contrazica non-stop in primii ani de cand s-au cunoscut;
• Google s-a numit initial “frectia de spinare” (BackRub);
• Google are o gramada de produse misto cu functionalitati destepte;
• Succesul Google poate fi explicat intr-o carte foarte groasa, sau in trei cuvinte simple: Tehnologie, Advertisement, Incredere;
• Ideea Page Rank pentru a valida relevanta paginilor indexate a fost decisiva pentru a castiga majoritatea pietei, impreuna cu simplitatea interfetei;
• Platforma de advertisements care functioneaza a fost decisiva pentru a castiga majoritatea banilor pe care ii face Google (cam 22 de miliarde de dolari pe an, practic un pic peste 3 dolari per locuitor uman al planetei, in fiecare an);
• Reclamele arata aproape exact la fel ca rezultatele cautarii, si sunt apelate in conformitate cu termenii cautati;
• Banii pe care puteau sa ii cheltuie pe promovarea produselor la inceput au fost investiti in imbunatatirea produselor. Calitatea Google a fost povestita, in schimb, pe cale orala, cum ar spune culegatorul de balade din popor;
• Inovatiile repetate au mentinut compania in varful varfului.

Totusi, principalele provocari la care cei de la Google trebuie sa fie atenti sunt pierderea concentrarii, pierderea oamenilor talentati (dar lipsiti de motivatie) si, mai nou, procesele antitrust. Totusi, motto-ul neoficial al companiei este “Don’t be evil”. Sa speram, dara, ca nu sunt malefici si vor pastra in loc sigur toate informatiile pe care le-au adunat despre fiecare din noi in acesti 11 ani in care ne-au facut, incet-incet, dependenti de serviciile lor.

Update: Vlad mi-a atras atentia ca o parte din intruziunile Google pot fi evitate usor. De exemplu, pentru anonimitate in cautarile Google se poate folosi Scroogle, iar pentru a evita botii care iti citesc corespondenta de pe gmail pentru a optimiza relevanta termenilor de cautare, poti folosi… un alt provider.

Popularity: 8%