Dimineata zilei de azi m-a prins in nordul Germaniei, intr-o cladire a unei foste baze militare americane, fix in fata unui zimbabwean, la cursul unui profesor olandez care si-a terminat studiile in Italia si care e casatorit cu o singaporeza. Dupa testul saptamanal, discutia aluneca foarte repede catre o fosta prietena indoneziana a profesorului, prietena a carui tata, un sus-pus guvernamental, este subiectul unei anecdote ilustrative pentru o societate corupta. De asemenea, profesorul, o persoana experimentata in ale societatilor nefunctionale, isi aminteste cu oarecare afectiune de vizita sa in Rwanda, care l-a facut sa isi dea seama ca sistemul corupt favorizeaza foarte tare politistii platiti precar (de ordinul a 25 de euro pe luna), dar care stau destul de bine in societate din cauza ca nu vor fi niciodata verificati. Una dintre concluziile cursului despre fatalism/anomie a fost ca este mai greu sa te imbogatesti prin a oferi bunuri si servicii contra cost decat prin a fura – teza ilustrata cu povestea vietii varului sau (ne-a asigurat ca nu impart numele de familie), care este bancher la CitiBank in Angola, pozitie din care a reusit sa faca o suta de milioane de dolari – cu profit, in zilele bune, de 7 cifre.

Explicatia care s-ar potrivi oricaruia dintre cele trei personaje, indonezianului, rwandezului si olandezului exportat in Angola ar fi ca “daca nu fac eu asta, ar fi altcineva”. Ar fi altcineva care sa se lase corupt de putere sau de cunostiinte financiare specifice. Si situatia este fara scapare pana cand controalele impotriva coruptiei sau evaziunii fiscale sunt imputernicite de amenintari cu substanta. Pentru rwandez, riscul de a pierde o slujba care iti pune in buzunar 300 de Euro dupa un an intreg este mic in comparatie cu spagile inerente. Pentru indonezian, a avea un presedinte (Suharto) care sa fure 14 miliarde de dolari dintr-o tara si-asa saraca este un semn ca totul este permis. Pentru olandez, itele incurcate ale firelor bancare ce se plimba intre Africa, Elvetia, Singapore si Caraibe formeaza o plasa de siguranta stabila care sa il apere de Garda Financiara.

Morala ar fi ca nu suntem chiar atat de rupti de realitate – Diana a remarcat ca toate povestile astea, precum si multe alte detalii ii amintesc atat de mult de Romania incat este trist. Dar ce facem cu atata morala gratis?

P.S.: In acelasi spirit, se poate spune aici ca manelele sunt o manifestare a micro- si macro-societatilor fataliste. Adica pentru cei care se identifica astfel este doar o iluzie ca piranda lor e cea mai tare si ca au sute de dusmani, si ca au doar nevoie de dovezi de incredre, motive de cooperare chiar si in conditii de castiguri relative disproportionate, si in general conditii financiare mai bune via contract social pentru a iesi din spirala coruptiei si subculturii.

Popularity: 12%

Povestea pe scurt: parlamentul studentesc de la Jacobs (universitatea unde pierd vremea 8 luni pe an) a decis, in marinimia sa, sa acorde un total de 10.000 Euro unor proiecte inauntrul campusului care ar imbunatati viata cat mai multor studenti. Printre propunerile respinse inca din prima faza a selectiei se numara cererea majoretelor de a primi finantare pentru a isi cumpara pompoane. Decizia parlamentului a fost luata printr-o metodologie care aminteste de Parlamentul Romaniei, dar asta e deja o alta mancare de peste. In orice caz, decizia a suparat ma multa lume decat de obicei, iar fetele noastre majorete, in tulburarea lor, au decis sa dea o palma parlamentului si sa isi faca singure rost de bani. Asa ca s-au strans, au contractat o colega fotografa, si au iesit cu un calendar pe anul 2010 de toata frumusetea. Read the rest of this entry

Popularity: 44%

Mai este exact o saptamana pana cand ma intorc in patria natala (apropo, ce se intampla cu votul meu? Se mai pune ca ar fi din diaspora, sau redevine valid si incontestabil, chiar si in ochii PSD-istilor?), desi pana atunci mai am putin de tras pe-aici. Prin urmare, dragii mei, goliti-va agendele, parjoliti recoltele, otraviti fantanile, ca probabil o sa vreau sa fug in munti cu voi. Sau macar la un vin fiert pe undeva prin Bucuresti.

Totusi, este o problema pe care nu stiu cum sa o rezolv, care are nevoie de o solutie democratica, mai ales ca am tot vazut zilele astea ca acest sistem de organizare functioneaza. Ajutati-ma, dara, sa raspund la intrebarea de mai jos.

Read the rest of this entry

Popularity: 18%

Nemtii o au scurta. Sesiunea. Bine, nu la universitatile lor bastinase, ci la asta la care pierd eu vremea. Semestrul de toamna a inceput pe 2 septembrie si, dupa 14 saptamani, s-a terminat fix ieri. Sesiunea incepe, in mod normal, pe 10 decembrie, si se termina pe 23. Eu nu am beneficiat de cele doua zile de respiro, intrucat unul din cele trei examene de care ma bucur zilele acestea (nu disperati, sunt trei pentru ca am avut tone de prezentari si destule eseuri, nu pentru ca nu se invata nimic si n-au din ce sa ne intrebe) s-a desfasurat chiar azi. Grila, cu notitele in fata. Deci am dormit pe saturate azi-noapte, si mi-am permis sa savurez pe indelete perlele strecurate intentionat de seful de catedra de la viitorul program de Master in Social Entrepreneurship. Ca sa nu ziceti ca sunt baiat rau, le impart cu voi. Prima este de la partial.

1. What does the term the “networked polity” describe?
a) A parliament equipped with wireless LAN.

2. In what of the following senses does a social entrepreneur differ from other types of entrepreneurs?
d) Social entrepreneurs are business people who are also card-carrying members of trade unions.

3. Apart from being more democratic, for what reason is a clumsy solution – in principle – preferable to an elegant solution in quality management?
b) Clumsy solutions provide jobs for university professors.

Desigur comentariile pline de miez ale Prof. Ney nu s-au rezumat la intrebarile mestesugite din examene, omul este efervescent si in viata reala. Drept dovada:

“The added utility of the 5th pint of beer is much smaller than that of the 1st – that’s the law of diminishing returns.”

“Something that is bad quality makes you use bad language.”

“This swine flu… I had it. One moment I was fine, and the next I was desperate to lay down on my back and roll in the mud.”

“Do not work harder, but smarter.”

P.S.: conform principiului Pareto, 80% din rezultate necesita 20% din eforturi. Asadar, “Do not work harder, but smarter.”

Sursa foto.

Popularity: 25%

Locuiesc in cadrul campusului universitatii la care sunt matriculat, undeva in nordul Germaniei, intr-o fosta baza militara americana, intinsa pe o suprafata nu foarte mare, dar destula pentru cateva sute de suflete sa poata supravietui fiziologic (psihologic, ma foarte indoiesc) fara contacte cu “lumea externa”. Studentii undergraduate sunt gazduiti de patru camine, fiecare cu numele, simbolurile si traditiile lor. In fiecare camin locuiesc intre 130 si 200 de studenti (pentru ca al patrulea camin este proaspat construit si inaugurat primavara aceasta, niciunul din camine nu este ocupat complet), totalizand undeva intre 600 si 700 de tineri. Eu locuiesc in caminul albastru, denumit Mercator College, caruia 171 de studenti din 30 de tari ii spun acasa (casa parinteasca se numeste, desigur, acasa-acasa). Numele a fost inchinat celor care se ocupa de Mercator Stiftung, fundatia care a suportat cea mai mare portiune a costurilor amenajarii spatiului in care locuim. Totusi, oamenii nu au considerat misiunea incheiata acum 7-8 ani, cand s-au terminat constructiile, ci ofera in fiecare an cate 5.000 de Euro pentru doi studenti merituosi care locuiesc aici, unul din anul doi si unul din anul trei. Festivitatea aferenta a avut loc aseara. Read the rest of this entry

Popularity: 100%

Jacobs gazduieste o comunitate relativ mare de romani, dintre care cativa bucuresteni, iar o mana sunt absolventi ai aceluiasi liceu ca mine. Iar cand patru astfel de absolventi din patru generatii diferite se reunesc total intamplator intr-o vineri noapte la cantina, nu doar ca munca celor doi mai batrani (adica a mea si a lui Mihai) este compromisa, dar iese si cu dureri de stomac de la atata ras.

Cum sa uitam de profa de fizica care se criza atunci cand era intrerupta, sau de cealalta profa de fizica care (nu ma luati cu “vai ce afanalbet e asta, a facut cacofonii, ca la cat imi place mie fizica…) avea mereu pregatita o problema draguta pentru mine, sau de proful de geogra care s-a dat in spectacol la balul de absolvire, sau de nebunii care au ars un scaun in ora de engleza, sau de inconstientii care au aruncat cu un adidas in consulatul Italiei de au venit toti parintii la liceu, sau de tipul ala ciudat care mesteca rezerve de cerneala pline, sau de excursiile pentru olimpici care erau contractate la fel ca bordurile bucurestene, sau de laboranta de chimie, draga de ea, cum ne motiva absentele, sau de educatia antreprenatala, sau de profa de istorie si proverbiala ei cafeluta, sau de sala de festivitati care sfideaza orice lege a fizicii, sau de lunga lista de profesori de info cu care a interactionat fiecare, sau de chimia pe care n-am invatat-o, sau de proful ala misogin de mate, sau de clasele cu dotari vs. clasele fara dotari? N-avem cum sa uitam de toate astea, dar avem cum sa radem. Mult!

Sursa foto.

Popularity: 15%