Am avut placerea sa particip la deschiderea seriei de prezentari a unuia din cluburile studentesti din care fac parte, pe numele sau Business Entrepreneurship and Management Society (BEaMS). Seria de prezentari care are ca subiect modelele de afaceri ale celor mai tari companii din diverse domenii a debutat cu o serata despre Google (scuze, n-am gasit link catre ei).

Prezentarea a inclus un scurt istoric al companiei, cateva din cele mai remarcabile produse si, partea pe care am prezentat-o eu, de ce sunt atat de smecheri. Pe scurt, prezentarea a subliniat urmatoarele idei:

• Brin si Page, capeteniile Google sunt tare incapatanati si au ajuns sa se contrazica non-stop in primii ani de cand s-au cunoscut;
• Google s-a numit initial “frectia de spinare” (BackRub);
• Google are o gramada de produse misto cu functionalitati destepte;
• Succesul Google poate fi explicat intr-o carte foarte groasa, sau in trei cuvinte simple: Tehnologie, Advertisement, Incredere;
• Ideea Page Rank pentru a valida relevanta paginilor indexate a fost decisiva pentru a castiga majoritatea pietei, impreuna cu simplitatea interfetei;
• Platforma de advertisements care functioneaza a fost decisiva pentru a castiga majoritatea banilor pe care ii face Google (cam 22 de miliarde de dolari pe an, practic un pic peste 3 dolari per locuitor uman al planetei, in fiecare an);
• Reclamele arata aproape exact la fel ca rezultatele cautarii, si sunt apelate in conformitate cu termenii cautati;
• Banii pe care puteau sa ii cheltuie pe promovarea produselor la inceput au fost investiti in imbunatatirea produselor. Calitatea Google a fost povestita, in schimb, pe cale orala, cum ar spune culegatorul de balade din popor;
• Inovatiile repetate au mentinut compania in varful varfului.

Totusi, principalele provocari la care cei de la Google trebuie sa fie atenti sunt pierderea concentrarii, pierderea oamenilor talentati (dar lipsiti de motivatie) si, mai nou, procesele antitrust. Totusi, motto-ul neoficial al companiei este “Don’t be evil”. Sa speram, dara, ca nu sunt malefici si vor pastra in loc sigur toate informatiile pe care le-au adunat despre fiecare din noi in acesti 11 ani in care ne-au facut, incet-incet, dependenti de serviciile lor.

Update: Vlad mi-a atras atentia ca o parte din intruziunile Google pot fi evitate usor. De exemplu, pentru anonimitate in cautarile Google se poate folosi Scroogle, iar pentru a evita botii care iti citesc corespondenta de pe gmail pentru a optimiza relevanta termenilor de cautare, poti folosi… un alt provider.

Popularity: 9%

Acest articol prezinta felul in care o institutie de invatamant poate fi condusa precum o companie de pe piata economica, si prezinta felul in care comunica cu clientii studentii sai. Jacobs University este o universitate privata, fondata in 1999 si data “in folosinta” in toamna lui 2001. Campusul Ceva nedefinit este modelat dupa ceva de la Rice University (Harvard-ul sudului) – campusul nostru duhneste de la o posta a Germania, ceea ce nu e chiar asa de rau. Sistemul academic este o combinatie intre traditiile educationale din SUA, UK si Germania, totul transpus intr-un mediu cu inclinatii spre cercetare.

Ieri a avut loc mult asteptata si mediatizata adunare studenteasca, in care era planuit ca studentii sa isi poata adresa intrebarile arzatoare legate de mediul in care traiesc si invata catre conducerea universitatii. Nu traim in paradis, si, ca o adunatura de indivizi evoluati din punct de vedere social ce suntem, este normal sa fim nemultumiti de problemele mici si mari cu care ne confruntam zilnic.

Adunarea a avut loc in ceea ce se cheama Conference Wing a Information Resource Center-ului nostru (mai pe romaneste, intr-o regiune a bibliotecii in care n-au mai avut ce carti sa puna, asa ca au lasat-o goala), iar organizatorii au supraestimat dorinta studentilor de a lua parte la discutie. Desi cursurile din timpul adunarii au fost anulate, au fost prezenti, din ochi, doar in jur de 170 de studenti (pe scaune ar fi avut loc cam 280). Evenimentul a durat exact o ora, si a debutat cu luarea de cuvant a presedintelui Joachim Treusch, introdus de unul din membrii parlamentului undergrad. In cele 15 minute in care a vorbit neintrerupt, profesorul Treusch ne-a amintit ca suntem o institutie unica in Germania, Europa si chiar in lume, ca cei doar 1200 de studenti pe care ii are Jacobs reprezinta 100 de natiuni in cap, si ca raportul studenti-profesori este de 11:1 (media universitatilor nemtesti este, spune el, undeva pe la 60:1). Alte statistici interesante mentionate sugerau ca un sfert dintre aplicantii initiali ajung la Jacobs, si ca studentii platesc anual, in total, 14 milioane de Euro pentru educatia si cazarea ce li se ofera. Asta inseamna ca media pentru fiecare student este undeva pe la 11.500 de Euro, si ca suntem cea mai slaba sursa de venit pentru universitate, comparativ cu sponsorizarile externe (17 milioane) si fondurile primite pentru proiecte de cercetare (15 milioane de Euro anual). Pe termen lung, universitatea vrea sa obtina 60 de milioane de Euro pe an, pe care sa ii investeasca in educatia a 1500 de tineri, deci costul mediu pentru un program de trei ani ar fi comparabil cu pretul unui Porsche mai de Doamne-ajuta. Totusi, universitatea isi propune sa nu cheltuie mai multi bani pe profesori, ceea ce va duce la cresterea raportului dintre studenti si profesori la 15:1.

Dupa ce a anuntat care sunt noile programe si cat de multi bani primesc ele de la sponsori, s-a trecut la intrebari de la public. Intrebarile au adresat probleme pertinente (nu neaparat cele mai relevante) precum transdisciplinaritatea mai redusa decat aceea cu care se mandreste universitatea, acceptiunea ecologica mai redusa decat aceea cu care se mandreste universitatea, si mancarea de la cantina. Toate intrebarile incomode au fost evitate cu succes de catre domnul presedinte, a carui onoare a fost salvata intrucatva de vice-presedintele prof. Ziegler-Jöns, care a avut cateva raspunsuri informate la intrebarile mai usoare. Totusi, am putut remarca unele citate mai putin potrivite, precum “multe universitati private din Germania au murit in doar cativa ani pentru ca nu erau pe drumul cel mai bun” (aceasta a fost si situatia Jacobs, pe atunci IUB, inaintea interventiei si donatiei mogulului local, regretatul Klaus Jacobs, ala cu cafeaua), sau “niciodata este pe termen scurt”.

Concluzia dupa-amiezei este ca sponsorii dicteaza tot. Canotajul este sportul preferat al administratiei doar pentru ca de acolo vin 80% din sponsorizarile sportive pe care le primeste universitatea. Se introduc programe noi pentru ca exista sponsorizari pentru ele, iar programele care se elimina sunt fie neatractive (pentru sponsori, nu pentru studenti), fie au profesori costisitori. Cel mai nou camin rezidential are panouri solare pe acoperis nu din grija pentru mediu, cunoscand cata risipa se face in multe alte parti, ci pentru ca “da bine”. La sponsori.

Totusi, nu mi-e rusine cu cei care ne pregatesc sa fim “liderii de maine”. O universitate de stat este mult mai putin dispusa la schimbari si mult mai putin preocupata de fiecare student in parte. Poate si din cauza ca nu trebuie sa recupereze atat de multe taxe.

Popularity: 13%

Sambata am avut placerea sa particip la spectacolul de dans pregatit de talentatii universitatii, asa ca am fost pe aceeasi scena cu reprezentatii de dans modern, contemporan, ballroom, latino, national indian, national nepalez, national portorican, freestyle si asa mai departe, prezentand in fata unui public la fel de divers ca si spectacolul inghesuit in cinematograful nostru. Am avut, pe rand, datorita dansatorilor, pielea de gaina, lacrimi in ochi si genunchi tremuranzi (imediat dupa ce am coborat de pe scena). Momentul meu preferat este un ‘threesome’ pe ritmuri magice de salsa si il recomand cu toata caldura.

Momentul meu nu a fost la fel de reusit si nici nu ni s-au vazut chilotii, dar merita vazut, fie macar pentru partenera cu care am avut placerea sa dansez in ultimele saptamani.

Multumesc lui Mihai pentru filmare.

Popularity: 16%

Ar fi superfluu sa incep sa fac comparatii intre politicile economice si financiare ale Romaniei si Germaniei, insa nu pot sa nu ma gandesc ce ii motiveaza pe germani sa fie, ei bine, nemti. Cum isi fac ei treaba cu precizie inumana, fara scrupule, fara remuscari si, mai ales, fara gres*.

As putea face comparatie intre portarii nostri si portarii lor. Imi aduc aminte de tipul ala mic, mereu cu fes pe cap, care bantuia in jurul intrarii profesorilor, in liceu. El avea putere decizionala asupra ta, mai ales daca nu aveai carnetul, legitimatia sau mai stiu eu ce substitut de matricola ne mai dadeau. El iti spunea pe unde sa mergi, si era de neclintit. Dar, pe langa asta, facea cumparaturi pentru persoanele “alese” sau spala cu abnegatie masina directoarei, ori de cate ori era cazul. Chestiuni in mod sigur neincluse in contractul de munca.

Portarii lor nu emana amatorism. Stiu exact ce au de facut, si nu fac altceva, oricat de mult ar friza logica. Patruleaza la fel tot timpul, sting la fel lumina in locurile comune pe timp de noapte, chiar daca esti sau nu acolo. Daca ai vreo problema, te pot ajuta. Nu trebuie sa fii profesor ca sa iti cheme un taxi sau ca sa vina sa vada ce fel de griji in ceea ce priveste securitatea ai avea. Portarii lor au asigurat paza la White Sensation-ul nostru la costum. Costum alb, cu pantaloni si cravata la fel de albe.

Cata glorie sa existe in aceasta ocupatie (ca nu mi-ar placea sa ii spun meserie) de portar incat sa te asortezi evenimentului pe care, in fapt, il pazesti? Cata demnitate sa infofolesti in jurul braului incat sa fii o umbra mai consistenta in spatele pericolelor inerente unei societati? Nu mai conteaza, cand esti platit asa cum trebuie. Va rog sa urmariti in imaginea alaturata ce am cumparat din banii pentru 6 ore de serviciu deloc pretentios din punct de vedere intelectual. Cu salariul pe care il primeam asta vara in acelasi interval de timp, ma indoiesc ca as fi putut achizitiona macar rotile de la skateboard. De ce exista diferenta asta?

*N.B.: fireste, sunt si aici persoane care ar putea sa fie mai eficiente, informative sau flexibile, dar probabil ca toti sunt imigranti care inca nu au apucat sa se acomodeze cu sistemul.

P.S.: Pe cand ma intorceam intr-o dimineata de sambata din oras, la ora 7, in cladirea administrativa lumea era deja la cafeluta. Sambata. La 7 dimineata.

Popularity: 10%

Desi sunt destul de multumit de nivelul meu de germana, mai tot timpul am intampinat (mici) probleme de comunicare cu reprezenantii tarii mele gazda. De aceea, astazi, la 5 dimineata, nu am fost foarte entuziasmat la gandul de a comanda un taxi si apoi de a produce jumatate de ora de conversatie de nivel de taximetrist de noapte, dar in a treia mea limba.

Am fost foarte surprins sa aflu ca, pe langa ca a sarit foarte repede sa ma ajute sa ii raspandesc hardabaia in portbagaj si pe bancheta din spate, tipul ar putea face de rusine jumatate din studentii de la o universitate cu predare in limba engleza (adica Jacobs) cu felul in care vorbea limba lui Shakespeare. Astfel, am vorbit despre diferentele gramaticale intre limbile anglo-saxone, am aflat despre considerentele lingvistice si pedagogice datorita carora tari precum Olanda, Norvegia sau Danemarca sunt atat de potente in exprimarea fluenta in engleza, dar si despre metodele corecte de a aduce binecuvantarile unei limbi straine pustilor germani de pana in 15 ani (pentru ca, am uitat sa mentionez, cand nu este taximetrist de noapte, domnul nostru da meditatii la engleza copiilor de varsta gimnaziala si liceala). In plus, am discutat de considerentele socio-economice pentru care limba engleza primeaza in mediul business, academic si universitar din Elvetia, in dauna germanei, francezei sau italienei locale. Cu alte cuvinte, am discutat cu un taximetrist, pe o limba care nu este a lui, material pe care l-am revizuit in cadrul unuia din cursurile universitare de anul doi, si am aflat lucruri noi.

Un alt subiect pe care a digresat domnul nostru a fost capacitatea televizorului sau Internetului de a constitui unelte de invatare pentru copii si adolescenti. Dintre concluziile care mi s-au parut interesante, as cita (aproximativ): “Televizorul si Internetul ii fac pe cei prosti si mai prosti, si pe cei destepti cei mai destepti” si “Din toata informatia care este pe Internet, cel mult 5% este cu adevarat de folos pentru vreun scop sau pentru rezolvarea unei probleme. Trebuie doar sa stii unde si cum sa cauti“. Desigur, dupa aceasta paranteza si inainte de a ajunge la destinatie, a revenit la discutia initiala, cu o concluzie desteapta (pe care, spre rusinea mea, am uitat-o – am fost entuziasmat de discutie chiar si in conditiile lipsei unei incheieri).

Din pacate, din momentul in care am pus piciorul jos in autogara internationala din Bremen, nu a durat mult sa revin si la figurat cu picioarele pe pamant. Am intrat in vorba cu cativa romani (cel mai probabil muncitori necalificati) care asteptau sa se intoarca acasa, si care au fost foarte surprinsi sa afle ca nu sunt aici la munca, ci la universitate, si care erau foarte creativi in a inventa injuraturi si acuze nemtilor care “nu stiu sa vorbeasca”. Romanii nostri pareau foarte mandri ca stiu sa se inteleaga cu un alt om doar in romana, si ar fi militat cu bucurie ca nemtii sa invete romana pentru noi.

La felul cum se prezinta sistemele educationale in cele doua tari, este mult mai probabil sa li se indeplineasca lor dorinta decat sa ajungem noi, romanii, cu adevarat cetateni europeni. Asta in conditiile in care nici scolile lor nu sunt perfecte.

P.S.: am avut placerea de a face o scurta vizita sudului peninsulei Yutlanda (Danemarca) in primavara, cu un grup mixt de romani si germani. Ne-am inteles cu localnicii (danezi) in germana. Daca acestia corespund tiparului prezentat de soferul meu de dimineata, dar si de ceea ce vad eu pe internet in comunitatile lor locale, atunci pot spune cu usurinta ca un danez obisnuit nu are probleme in a vorbi cu nemti sau englezi pe limba lor. Nu mai spun de vecinii scandinavi.

Popularity: 11%

Cel mai frumos pitch pe care l-am primit spre rezolvare luna trecuta implica promovarea teatrului din campus, spatiu inca neamenajat. O mana de oameni cu (sau fara) inclinatii artistice au decis ca pentru majoritatea reprezentatiilor de teatru, dans sau muzica, cinematograful nu este potrivit, si au reusit sa ia pe mana de la universitate o portiune nefolosita din cladirea cinematografului. Pentru aducerea acestui spatiu la modelul din imagine, au nevoie de 20.000 Euro, din care au strans deja 7.000, numai din surse externe.

Oamenii au nevoie de promovare externa, pentru sponsorizari, si interna, pentru awareness. Noi (pagina inca in dezvoltare), ne vom ocupa de comunicarea cu publicul din campus, iar primul brainstorming in acest sens va avea loc duminica seara, cu aproximativ o luna inainte de lansarea oficiala a TheaterSpace. Campania ce va rezulta va fi documentata aici, impreuna cu o incercare de a masura impactul eforturilor noastre.

Cum e cel mai bine sa promovezi un lacas de cultura unei comunitati eterogene de 1200 de studenti?

Sursa foto.

Popularity: 6%