In plus, si angajatii au asteptari mult mai mari acum. In Europa revolutiei industriale, un fost fermier reprofilat in sclav la fabrica nu s-ar fi asteptat la un plan de pensionare (nu s-ar fi asteptat sa traiasca pana la varsta pensionarii). In era noastra, avem pretentia sa ne si placa la “scarbiciu”. Pretentie care ar trebui, de fapt, sa fie obligatie incorporata, dar asta e deja alta discutie. In era noastra, o greseala in alegerea angajatorului nu ne mai distruge asa usor viata si sanatatea fizica, ci doar cariera si sanatatea psihica.

Ce bine ar fi daca ar exista un loc in care n-ai neaparat nevoie de studii universitare incheiate, in care CV-ul poate fi imbunatatit, care te pregateste de probe practice, care iti aduce experienta, care te invata sa faci ceva masurabil, fara sa iti fie teama de implicatiile permanente ale deciziei de angajare asupra parcursului carieristic, si eventual sa si poti privi totul ca o joaca! Ar fi tare bine, nu?

Ce este? Din fericire, viata de angajat are demo version, in stagiile de practica – internship-uri. In general cu o durata intre cateva saptamani si sase luni, de cele mai multe ori putand fi facut pe timpul vacantei de vara sau in locul unui semestru academic (august-decembrie), un stagiu de practica presupune integrarea internului in cat mai multe din mecanismele organizationale ale entitatii la care se desfasoara programul. Orice intern poate dispune de un supervisor, de un scurt program de training si, in functie de inclinarea companiei/institutiei/ONG-ului unde se desfasoara programul, de colegi cu acelasi statut. Cele mai multe programe sunt centrate pe cate unul sau doua proiecte de care participantul este responsabil.

De ce este bun? Ai ocazia sa incerci un domeniu de activitate, un tip de firma, un fel de activitate si sa vezi daca iti place. Ai ocazia sa traiesti intr-un mediu de lucru adevarat, sa afli ce inseamna “de la 9 la 5-6-7″, si ce se intampla dupa. Poti strange experienta practica in aria care te intereseaza, sa aplici ce ai invatat la facultate sau sa completezi cunostiintele existente. La sfarsitul proiectului, de cele mai multe ori ti-l poti trece in portofoliu. Unele stagii de practica sunt si platite, pe deasupra. Dar poate cel mai mare avantaj al stagiilor de practica consta in contactele pe care ti le poti crea. Mai ales daca te intereseaza sa reiei munca la acelasi angajator sau unul similar (atentie la clauzele de confidentialitate) dupa absolvire, simplul fapt ca ai ocupat un loc in firma si ai cunoscut un numar de persoane relevante domeniului iti da o cu totul alta plaja de posibilitati. Daca ai si reusit sa le uimesti nu le dezamagesti, sansele cresc exponential. Atata timp cat lasi loc de buna ziua, poti incepe sa iti planifici primul concediu platit.

Cum se obtine? Obtinerea unui astfel de post este destul de asemanatoare cu contractarea unei slujbe obisnuite, dar este bine de stiut ca Romania nu are inca foarte bine definit conceptul de practica din postura de student, de aceea de multe ori este mai greu sa gasesti oferte din domeniu. Catre vestul Europei situatia sta diferit iar pozitiile de genul sunt mai promovate si arata mai oficial, deci daca iti surade ideea si gasesti ceva pe plac, nu ezita sa pleci, mai ales ca nu trebuie viza!

Primul pas pentru obtinerea unui internship este formularea unei liste scurte de arii/domenii care te-ar interesa. A doua etapa este compilarea unei liste cu angajatori interesanti din domeniul respectiv. Desi exista si in Romania si in Europa agregatoare pentru programe de practica, nu am dobandit destula incredere in niciunul pentru a crea trimiteri acolo. Inainte de a cauta daca firma pe care ai ochit-o ofera stagii de practica, este bine sa incerci sa judeci cat de mare e probabilitatea sa faci munca adevarata la firma respectiva, si nu doar schimbare de filtre de cafea. De aici, ai doua variante. Fie cunosti pe cineva care lucreaza la sau cu angajatorul respectiv, si in cazul il rogi sa te recomande (mai demult, aceasta practica se numea “punerea de pile”) inainte de a trimite résumé-ul, fie incaleci tu insuti dragonul cautatorului de slujbe, si trimiti macar CV-ul si o scrisoare de intentie. Si aici ai doua variante – poti trimite fie responsabilului de resurse umane (sau ce adresa de contact iti sugereaza pe pagina ofertei), fie direct celui care iti va fi coordonator de proiect (necesita ceva mai multa munca de cercetare, dar de obicei da rezultate mai bune, prin crearea unui mediator/intermediar de incredere – coordonatorul – pentru persoana de la resurse umane). In functie de nevoile si politica firmei si de felul in care iti prezinti calitatile, ar trebui sa te pregatesti sa iti introduci un nou paragraf in CV.

Tu ai participat la vreun internship? Daca da, cum ai prins postul? Ti-a fost de folos experienta, ai recomanda aceasta practica si altora? Daca nu, de ce nu?

Sursa foto.