(Daca nu stii ce este Twitter-ul si la ce foloseste, nu te speria, mai nimeni nu stie.)

Destul de sus a ramas si sufixul ubicuu (pe care l-ai vazut inca de cand ai introdus URL-ul sau ai apasat pe link) 2.0, fiind al saselea cuvant al anului. Google si-a tras partea leului, punctand de doua ori, prin cloud computing, si respectiv prin numele brandului, pe locul sapte in clasamentul cuvintelor primului deceniu al secolului.

Daca in 2002 cuvantul anului a fost misunderestimate, dublat de numele anului Dubya (in onoarea lui Bush jr.), se pare ca multe s-au schimbat de atunci. Google, Facebook si Twitter sunt la putere, iar Oxford Dictionary a nominalizat unfriend drept cuvantul anului. Cele mai multe neologisme “de grup” au ca radacina Twitter si Obama, iar unul dintre cele mai importante cuvinte din domeniul tehnologiei este hashtag, #-ul care marcheaza subiectele de discutie pe Twitter.

Daca ar fi tanar astazi, probabil ca Shakespeare ar lucra impreuna cu @idevelop la o poveste de dragoste in patru acte retele sociale intre un kenyan si hawaianca. George Orwell ar scrie tratate despre cum are Google prea mult acces in vietile noastre, iar Edgar Allan Poe ar avea cosmaruri cu un corb albastru inghitit de balene. Iar daca limba engleza ar avea SEO, eu as fi in capul listei spunand tweetobama!

Sursa foto.

De bine

De rau: Asa cum credinta populara i-a asteptat pe americani tot secolul trecut, asa asteptam noi, astia existenti, de acum, o icoana pop (alta decat EBA) sa ne conduca spre Europa, cu tot ce inseamna asta din punctul de vedere al inteligentei sociale (si nu ma refer la a fi jmecher). Din pacate, n-avem, si nici nu imi dau seama cum va fi posibil sa avem, vazand cum generatiile politice tinere deprind aceleasi apucaturi de-a dreptul ridzicole.

De bine: Imi dau seama ca deja curg mult prea multe rauri de cerneala si mult prea multi copaci din WoW sunt taiati pentru a face hartia virtuala pe care sunt scrise toate articolele si posturile pe bloguri. De aceea, prefer sa nu introduc ‘politic’ in lista de taguri de aici, si sa incerc sa evit astfel de discutii. Pentru sanatatea mea, sa traiesc bine.

Sursa foto.

Efectele acestei decizii surprinzatoare a Comitetului Nobel din Norvegia (exceptand acela ca va exista o mare concurenta printre albii care viseaza frumos) sunt multiple si complexe. Premiul se adreseaza lui Obama nu doar ca persoana publica si pop-icon, ci si ca reprezentant al uneia din cele mai importante institutii din lume. Presedentia americana si Statele Unite sunt implicate, momentan, in razboaiele din Afghanistan si Irak, dar si in bombardamentele lunii. Desigur, toate aceste misiuni sunt de pacificare, de aducere a apei in Irak si a democratiei pe luna.

Obama insusi nu este mai bogat acum. Nu este nici mai puternic, nici mai influent, desi Comitetul (Independent, dupa cum se mandresc chiar ei) Nobel i-a acordat un ajutor piaristic neasteptat. Este doar mai presat sa isi impuna visele, sa isi duca la indeplinire promisiunile, sa inchida gura criticilor care spun ca acest premiu ii este acordat prea devreme. Nu are voie sa esueze, asa cum a avut voie Gorbaciov dupa ce a primit premiul Nobel, si nici sa taraganeze lucrurile, asa cum au avut voie cei trei care au speriat Estul, Arafat, Peres si Rabin. Nu are voie sa continue sa viseze, asa cum face Gore. Are obligatia, inca o data exprimata, de a fi acel Mesia american, negru, si mi se pare ca si putin evreu, de care are nevoie intreaga planeta.

Nu conteaza ca armele nucleare au incheiat, de bine, de rau, al doilea razboi mondial, si ca au prevenit conflicte armate directe si de mare anvergura de-a lungul razboiului rece, ele trebuie eradicate. Nu conteaza ca democratizarea fortata nu a functionat pe mai nicaieri, ea trebuie dusa la bun sfarsit. Nu conteaza ca Statele Unite ale Americii sunt doar o tara, motor al crizei economice si nu Guvernul Spatial. Conteaza doar ca Obama este cool. Obama e dinamita!

Sursa foto.