In seara asta am avut din nou masura micimii noastre ca si popor, nu doar in comparatie cu celelalte popoare, cu rasele de extraterestrii si cu universul in general, ci si in relatie cu cei care ne conduc viata, de pe diverse tronuri sau din spatele diverselor ecrane si camere de filmat. In cadrul galei poate mult prea incestuoase de la 10 pentru Romania, (printre altii) Basescu a primit titlul de politicianul anului, Tiriac pe cel de mogulul anului,  iar Badea pe cel de jurnalistul anului.

Acestuia din urma nu i-a luat prea mult sa trivializeze premiul, dovedind, inca o data, ca este mai cu pene pe spate decat ar trebui sa inghita publicul romanesc. Sau poate doar a dovedit cat de mult seamana jurnalismul cu prostitutia, dezbracandu-se si facand trotuarul la Piata Victoriei. Toate acestea in onoarea lui Read the rest of this entry

Popularity: 29%

Sute de milioane de parinti din lumea intreaga sunt absolut convinsi ca timpul petrecut de odraslele lor pe internet este timp pierdut din care acestea nu se aleg cu nimic, si probabil ca toti acestia sunt de acord ca raul cel mai mare dintre toate il reprezinta jocurile, indiferent daca sunt flash, bazate pe text sau pe muzica. Totusi, parintii insisi sunt o portiune importanta din populatia de utilizatori ai eRepublik, primul simulator socio-politico-economico-militar care se poate juca cu ajutorul unui browser.

Jocul a fost lansat in urma cu doi ani si reprezinta ideea romanului George Lemnaru, iar acum este in faza de “imbunatatiri sustinute”. Desi nu este nici pe de parte o aplicatie web perfecta, a reusit sa creeze comunitati puternice si pasiuni persistente. Fiind unul dintre putinele jocuri care face apel la nationalismul participantilor, este un mediu in care competitia si cooperarea sunt la fel de importante – este greu de spus ca un jucator anume este castigator, dar daca destui jucatori priceputi conlucreaza fructuos, echipa lor (adica tara, partidul, gruparea militara sau diplomatica) poate castiga respectul sau teama tuturor celorlalte echipe echivalente. Mai ales ca punctele culminante ale distractiei sunt Read the rest of this entry

Popularity: 44%

Cam astazi se incep seriile de aniversari a 20 de ani de la diferite evenimente ce, impreuna, au constituit fatada dura, insangerata si mandra a revolutiei din decembrie 1989. Amintiri ale unor momente catre care merita sa privim cu drag, si care ne fac sa ne intrebam cum ar fi fost daca. Cum ar fi fost daca revolta ar fi pornit intr-adevar din sanul plebei, daca nu s-ar mai fi tras in “noi”, daca ar fi venit americanii sa ne salveze si sa ne puna vreun necomunist in frunte. Desigur, mie nu mi se taiase inca motul pe atunci, n-am trait cu adevarat, nici prin ochii rudelor mai in varsta nu foarte tare, dar chiar si atunci prea putini din cei de pe baricade intelegeau ce se intampla cu adevarat.

Nu vreau sa ma mai intreb ce a fost, ce s-a intamplat apoi, de ce inca asteptam cei 20 de ani ai lui Brucan sa vedem omida asta politica evoluand in sfarsit intr-un fluture frumos. Vreau sa ma intreb doar cum vom vedea aceste momente peste 20 de ani, cum le vor vedea cei care vor auzi despre ele doar de la bunici, vreau sa ma intreb in ce lume vor trai acestia. Sigur, suntem in Uniunea Europeana, dar si Grecia, Portugalia sau mai stiu eu ce alte state falimentare sunt si parca tot nu au atins paradisul. Sigur, nu mai ne dam cu rosii, ci cu portocalii, dar portocaliul este tot prea aproape de rosu in spectru. Sigur, tinerii nostri (adica eu, si altii) se pot plimba pe unde vor si pot invata cum se traieste bine (!) de pe la altii. Dar oare este destul acest progres pe care l-am facut in ultimii 20 de ani sa ne asigure niste 20 de ani luminati in viitor?

Nu stiu ce sa zic, dar o sa ma gandesc cat ma plimb inapoi in tara, si cat vad pentru prima jumatate de ora meleagurile natale. Revin.

P.S.: acasa nu s-a schimbat mai nimic din ce stiam eu. Pasajul de la Baneasa este operativ, pasajul rutier de la Unirii a fost renovat dar nu s-a schimbat prea tare, iar pasajul de la metrou de la Unirii a fost renovat si acum pare extrem de kitchos.

Popularity: 42%

Imi doresc sa pun la naftalina tagul politic pe blog (cel putin) pentru anul asta, dar nu inainte de a face cateva remarci cu privire la rezultatele finalo-partialo-provizorii anuntate de catre Biroul Electoral Central pentru alegerile ce s-au incheiat acum 9 ore (incluzand Coasta de Vest a Statelor Unite). Asadar, dupa cum s-a anuntat pe majoritatea canalelor media, Traian Basescu i-a luat fata lui Mircea Geoana, atragand voturile a 50.33% din cei 10.481.568 romani care si-au exprimat opinia electorala in mod valid. Totusi, presedintele a fost ales de 70.048 oameni, adica 0.38% din romanii cu drept la vot. Restul nu s-au prezentat (7.683.108 romani), au anulat votul altcuiva (10.411.520 romani), sau pe al lor insisi (138.476 romani).

70.048 inseamna:

• populatia municipiilor Hunedoara (70.249) si Barlad (70.261) in 2005.
• dublul (multumesc Mona, mai uita omul matematica) jumatatea numarului de voturi anulate (138.476).
• numarul de femei care mor anual din cauza avorturilor ilegale.
• ca, din cele 21.706 sectii de votare, ar fi fost nevoie de manarii doar la aproximativ 145 pentru a intoarce 70.048 de voturi.
• 1274 de autocare cu 55 de locuri.
• voturi cumparate in valoare de 3.502.400 RON (adica un pic peste 800.000 Euro, sau 121 de Dacii), la bursa oferita de agentii lui Geoana – 50 de RON bucata.
• numarul de oameni care au murit instant in Hiroshima, pe 6 august 1945.
• pretul aproximativ, in Euro, al Loganurilor Politiei.
• de aproape 4 ori mai putin decat tinerii romani care au implinit 18 ani in 2009.
• populatia Osetiei de Sud.
• un pic mai mult decat numarul de voturi pe care le-a primit Remus Cernea in primul tur al prezidentialelor.
• cam 10% din numarul persoanelor care au votat la sectii sau urne speciale.
• cam 5% din numarul functionarilor publici.
• numarul de tineri iranieni care ar fi tentati sa se sinucida in numele razboiului impotriva Israelului.
• ceva mai putin decat numarul de voturi pe care i le-a acordat diaspora lui Basescu in plus fata de Geoana.

Ei au fost decisivi in alegerea presedintelui Romaniei, cei 70.000. Sau poate au fost mogulii care nu si-au facut treaba cum trebuie, sau cravata prost aleasa la dezbatere, sau rujul doamnei Geoana, sau fiasco-ul Timisoara, sau sustinerea superioara a lui Basescu in online. Nu se stie. Nu conteaza. Avem un set nou de sperante foarte nejustificate. Toti, nu doar cei 70.000.

Sursa foto. Sursa statistici electorale.

Popularity: 24%

S-a mai terminat un ciclu, s-a mai scris o foaie de istorie, s-a mai facut un pas lateral in evolutia Romaniei ca natiune. Cine a castigat conteaza prea putin pentru majoritatea indivizilor, chiar si pentru cei care au mers la vot. Nici cu unul, nici cu celalalt, Romania nu va ridica mai mult capul in Europa si in lume. Cu niciunul nu ne va creste economia ca in basme, ambii ar gasi metode sa ne fure si sa ne minta, si, in fond, ce mi-e cu Udrea ce mi-e cu Vanghelie in guvern?

Am ales democratic, in pofida marlaniilor facute in campania electorala (nu, domnule, un dos de palma dat unui obraznic nu este o marlanie mai mare decat o palma zdravana data atator revolutionari timisoreni si urmasilor lor, dar cine mai numara?), in ciuda campaniilor electorale pe fata facute de o televiziune sau alta, impotriva mogulilor, impotriva Elenelor atat de iubite si des invocate. Presedintele ales va fi investit in functie, si va incepe sa lucreze pentru binele colectiv al romanilor, asa cum au facut toti predecesorii lui. Binele meu individual nu conteaza, si nici ca va fi afectat in mod evident de presedintele in exercitiu. Cu atat mai putin de diferenta dintre perdant si invingatorul de astazi. Invingatorul de astazi.

Victoria de astazi a invingatorului de astazi transcede ceva mai multe planuri temporale. Isi are radacinile in comunism, si nu pentru ca ar fi vreun pui de comunist el insusi (in mod coincidental, este), ci pentru ca oranduirea sociala de atunci inca mai influenteaza intentiile de vot ale catorva milioane de romani. A crescut catinel cu reinstaurarea vasalitatii, ai carei tartori sunt denumiti generic baroni locali. Varfurile jnepenisului astfel crescut sunt cu adevarat mogulice, avand in vedere ca laboratorul multimedia si sauna unuia din prezidentiabili apartin unor persoane bine plasate in lantul socio-trofic. Victoria de astazi a invingatorului de astazi nu apartine clasei muncitoare, burgheziei, taranimii sau nobilimii, ci pur si simplu apropiatilor sai. Pentru ca noi, astialalti, astia micii, nu primim schimbare. Desigur, daca nu ne dau afara, cum previziona Patriciu la un moment dat.

Deci nu va panicati. Nu e totul pierdut. Nu emigram cu totii, asa cum se vorbea si dupa turul intai din 2000. Din nou, nu o sa se schimbe nimic esential. N-o sa fie mandarinele mai rosii de maine, si nici nu o sa reapara buticuri care dau abonamente la subventii agriculturale la fiecare colt de strada. N-o sa fie alimentarele goale si nici nu o sa cumparam alta flota. N-o sa se faca Udrea bruneta si nici Vanghelie intelectual. O sa gasim periodic porecle dragute pentru noul presedinte, o sa ne suparam tot cam asa de des, o sa bem si multi o sa spargem chiar ouale lui Nastase de Paste. Ca doar nu au alt gust, ci doar alt marcaj.

La fel si Romania – nu are alt gust, ci doar alta eticheta. Habemus presidente. Asta conteaza, ca el trebuie sa munceasca sa ne scoata tara la liman. Nu noi. Nu?

P.S.: eu nu am fost la vot. Asta nu inseamna ca nu voie sa comentez deciziile, strategiile si personajele. Banii cu care contribui prin taxe la buget sunt cei care imi dau voie.

P.S.2: am scris tot ce este mai sus fara sa stiu cine a castigat postul de presedinte, iar acum speculez ca este Hre Ili Geoana.

P.S.3: articolul trebuia sa intre un pic dupa momentul zero, dar fix la momentul zero, un cetatean bine-intentionat ne-a taiat tuturor netul. Sa traim bine, zic, cat mai traim, ca nici afara nu e doar lapte si miere. Multumesc lui Mihai pentru ca a facut acest mesaj posibil.

P.S.4: la un sfert de ora de la primul anunt oficial BEC, imi vine in minte doar “duios Base bricul Mircea conducea”. Sau, dupa cum spune @nwradu, ne-am trezit, literalmente, inca cinci ani cu Base presedinte.

Popularity: 56%

Ieri nu am spus La Multi Ani Romania (si nici macar La Multi Ani ProTV, sau ce au mai zis altii). Nu am cantat Desteapta-te Romane, nu am fluturat steagul (de altfel, mi-ar fi fost si greu, avand in vedere ca am doar un steag al fostei Germanii de Est), nu am fost mai patriot decat in orice alta zi. In schimb, am zis La Multi Ani prietenilor mei Omar si Brian. Care nu sunt romani, dar sunt prietenii mei. Cu Brian am impartit un apartament timp de 8 luni in trecut, cu Omar nu se poate zice pe post ce am impartit, ceva foarte hetero, in orice caz.

Cu Romania nu am impartit nimic, la nivel personal. Romania este o parcela de teren in forma de peste aschilambic, in care majoritatea oamenilor vorbesc o limba de mare circulatie locala, condusi fiind de un set de mentalitati balcanice, de cele mai multe ori in sensul rau al cuvantului. Desi sunt in strainatate, nu am plans in mod special dupa tara mea ieri. Nu mi-a fost mai dor de Romania. Mi-a fost dor de casa, de dulapul de haine murdare din baie, de ghivecele in care dadeam cu piciorul cand ieseam din lift noaptea, de vecina de deasupra o tipa misto pe care o stiam, dar nu am nevoie de aniversarea Marii Uniri de la Alba Iulia din 1918 (asa cum a fost decis in 1990 de o persoana deloc draga mie si altor milioane de romani) ca sa fiu mai nationalist, mai mandru, mai ancorat in meandrele concretului.

Pentru mine, Ziua Nationala a Romaniei n-a mai fost o zi libera, cum era acasa, nu mi-a mai aratat defilarea dintre Casa Scanteii si Arcul de Triumf sau dansuri populare. N-am mancat ciorba (acasa mancam oricum, nu ca era ocazie, ci pentru ca asta era in frigider toata saptamana). In schimb, am vazut oameni. Am vazut lume in strada, dar nu ca sa admire parada militara, ci ca sa injure pe unul sau pe altul – dintre candidati. Am vazut manipulare, am vazut incrancenare, amintiri, paralele si scandari. Am vazut politica in toata esenta ei. Balcanica. N-a mai fost bataie rupta din rai, n-a mai fost viol, a fost doar o ponegrire constienta a amintirilor. Just, nu sunt amintirile mele, dar sunt amintirile romanilor, ale Romaniei, ale simbolurile pe care le promovam, cica, in fiecare an, de Ziua Nationala. Exact opusul s-a intamplat ieri, si nu a facut decat sa imi justifice atitudinea. O zi nationala in care liderii societatii actioneaza impotriva simbolurilor nationale (parerea mea subiectiva, simte-te liber sa arunci cu tomate, ca sa nu zic rosii) este o zi care nu merita sarbatorita, asa cum o zi de nastere in care iti amintesti doar ca esti un pic mai aproape de moarte se petrece cel mai bine dormind.

Cu fiecare zi esti mai aproape de moarte, asa cum in fiecare zi esti roman, sau ce natie esti. Aniversarea zilei de nastere si ziua nationala ar trebui sa fie doar simboluri ale unor simboluri (existenta noastra, ca si fiinte cerebrale, este extrem de codata), si prilejuri de bucurie. Daca nu e, nu cerem.

Asa mi-am petrecut eu sfarsitul lumii Ziua Nationala.

Sursa foto.

Popularity: 55%