Buna ziua, si bine ati venit la prima lectie interactiva de electoreza. In urma acestei prime sedinte, veti sti ce inseamna electoreza, la ce este folosita, precum si primele notiuni de vocabular. Intregul curs va fi gratuit si disponibil pe toate caile media. Acesta e una din putinele lectii online disponibile in limba romana, iar majoritatea celorlalte sunt obligatorii si spontane.

Ce este?

Electoreza este un limbaj non-scriptic intrasocietal, cu folosinta ciclica. Unii teoreticieni* afirma ca electoreza este mai mult o stare sociala decat un instrument de comunicare. In general, electoreza este o limba bazata pe actiune si reactiune, impartind comunitatea lingvistica in doua: alergatori** si alegatori. Astfel, instantele de comunicare in electoreza au doua parti, definite dupa cum urmeaza:

1. actiune – situatia de comunicare in care alergatorii se adreseaza alegatorilor prin mesaje subliminale, amenintari, mititei, platforme program (invechit), dar si meta-limbaj, indeosebi aruncare de noroi.
2. reactiune – situatia de comunicare in care alegatorii preiau mesajul alergatorilor si il transforma in voturi entuziasmate (exemplu: “Il votez pe Vadim, este singurul in stare sa schimbe mafia, nemernicia si hotomanii!”) sau in voturi deznadajduite (exemplu: “Stampila-m-as pe voi!”) . O forma acceptata de reactiune este absenteismul electoral, de la care pensionarii se abtin cu o indarjire inexplicabila.

In mod normal, dupa faza de reactiune, ciclul se reia. Insa, in varianta romaneasca de electoreza, reactiunea este in mod normal urmata de inactiune.

De ce se foloseste?

Electoreza se pune in functiune acolo unde alte metode de comunicare dau gres, dand greutate unor momente irelevante decisive din viata unor societati, conform statisticilor si declaratiilor, democratice. Faptul ca electoreza este o limba incarcata de simboluri si interpretabila pana la cel mai inalt nivel o face mai potrivita pentru situatiile comunicative ivite spre sfarsitul ciclurilor electorale. In unele parti ale lumii, electoreza a fost inlocuita cu raporteza, o limba prin care se analizeaza date ale guvernarii si se fac planuri bazate pe fapte si obiective. Totusi, electoreza este mai populara din cauza ca este mai populara (!).

Nefolosirea electorezei este ilegala in Romania, iar luna urmatoare se implinesc 20 de ani de cand ultimul alergator de real succes a fost executat pentru ca a folosit alte metode in afara electorezei pentru a isi pastra puterea politica.

Notiuni de vocabular

Sondaj – s.n., barometru al unei opinii private facut public drept suma mai multor opinii private in schimbul unei sume mari de bani. Sondajul este un concept eterogen (adica generat in eter) care explica sperantele nerealiste ale alergatorilor.

Mariaj – s.n., intelegere politica prin care participantii jura, in principiu, sa intretina contacte sexuale doar cu membri extraconjugali ai societatii civile. Mariajul este o garantie (temporara) ca participantii nu o sa si-o traga unii altora pe la spate.

Trucaj – s.n., actiune politica legitima prin care categorii societale nefavorizate (exemplu: copiii) primesc ajutoare si cadouri (exemplu: pumni). Un sinonim pentru trucaj este “arma mogulica”.

Pasaj – s.n., metoda de capitalizare a proiectelor infrastructurale prin care termenele limita sunt mutate, din intamplare, la o saptamana inainte de alegeri. Nu toate proiectele trebuie sa fie neaparat pasaje pentru a putea fi definite de acest termen, chiar si tronsoane din autostrada Transilvania sunt acceptabile.

Note de subsol

*unii teoreticieni – adica io.

**alergator – termen barbarizat din englezescul “running for office”, sub auspiciile proverbului romanesc “lenesul mai mult alearga”.

P.S.: prin “lectie interactiva” inteleg ca trebuie sa contribui si matale, cititorule. Prin comentaj si raspandaj.

Popularity: 25%

Asa cum arata situatia acum, vom privi foarte curand la un Luceafar intors. O revolutie portocalie, autohtona, dar inrosita. Asa cum vad eu treburile, PSD-ul pleaca din pole-position in cursa catre fotoliul poleit cu aur, mai ales cu inaugurarea struto-camilei social-liberale. Ei si-au vandut premierul (apropo, stie cineva cine ar fi fost prim-ministribil din PSD?), iar Crin si-a vandut sufletul liberal, spunand ca PD-L nu este de dreapta, deci nu ii tradeaza impingandu-l pe Klaus spre poala lui Gepetto.

Avem un nou duel intre Nastase si Basescu, doar ca intre timp Base a renuntat la suvita si Nastase a mai slabit (edit: mi se sufla in casca cum ca de fapt nu Nastase, ci Geoana candideaza. Imi cer scuze pentru concluzia pripita, nu i-am putut deosebi dupa discurs si atitudine). Base a reusit sa ne deziluzioneze, pe deasupra, in timp ce PSD-ul a primit doar bucatele micute de ciolan.

Oricat de aproape m-as uita in trecut, viitorul tot sumbru mi se pare. Il vad pe Iliescu cu par, sau pe Iliescu cu par acoperit de casca de miner. Il vad pe Vacaroiu, dar nu foarte clar, ca eram cam mic pe vremea lui de glorie (dar nu-i nimic, ca nici el nu m-ar vedea prea clar). Ii vad pe Constantinescu si pe Ciorbea, pe pesedisti suflandu-l in sus, de la spate, pe la spate, pe Vadim, il vad pe Nastase. Imi aduc aminte de guvernarea PD-PNL. Imi aduc aminte de guvernarea PD-PSD. Imi aduc aminte de guvernarea PSD-PNL. Care n-a fost, dar pe care pot sa o vad aievea mult prea usor. Nu stiu daca are de a face cu videoclip-ul lui jeg, pe care l-am descoperit pe Twitter (imi pare rau, chiar nu mai stiu de la cine), dar chiar nu vad nicio schimbare la orizontul Romaniei. Romania inca e, si o sa mai fie, ca in visele lui Becali, ca soarele de pe cer. Dar noaptea.

Schimbare in Romania nu ar fi fost nici daca ar fi fost ales Remus Cernea sau Ninel sau Manole. Poate nici macar daca ar fi fost ales Vadim, nu stiu cat de mare este puterea de anihilare a Parlamentului vis-a-vis de un presedinte extremist. Dar cand fix aceleasi fete vor face fete-fete pe toate canalele puterii, ne vom aminti ca este un capitol la care batem, interminabil, pasul pe loc. Si totusi, noua generatie (nu partidul, oamenii adevarati), cei care in alte tari propulseaza partide verzi pe pereti parlamentari, unde sunt? Au votat toti cu Crin, care acum voteaza cu Geoana, care ar vota, precum in bancul cu #obabaiese, pe Iliescu, cancerul democratiei romanesti? Asteptati-va, deci, la un presedinte cel putin bilingv (da, asta chiar ne lipsea) – si, ocazional, pe la dezbateri, bigot, – intr-un sistem ideologic bisexual (ca altfel nu pot califica alianta electorala dintre PSD si PNL), cu parlament bicameral (normal, cade Basescu) si multe almanahe in biblioteca, care o sa traiasca bine. Desigur, la almanahe ma refer.

O tara avem, si p-aia o dam dracului. Oribil.

Popularity: 22%

M-am uitat la dezbaterea de vineri seara cu un zambet larg pe fata. Dar amar. In Romania, ti se spune sa votezi pentru ca asta e sansa ta, ca o data la 4 sau 5 ani sa zici ce ai pe suflet, sa ii pedepsesti pe cei care nu isi fac treaba cum trebuie, care fura, mint si se ascund in spatele unor imunitati neavenite. In tarile catre care ne uitam de jos, este un pic altfel. Asa zisele tari vestice, in care se traieste incontestabil mai bine, unde exista un nivel de trai documentat de cifre economice mai ridicat, gazduiesc un numar mult mai mare de cetateni nemultumiti. Si asta nu din cauza ca e natura lor sa fie mai mofturosi, ci pentru ca, spre deosebire de noi, nu e de natura lor sa zica “las-o, ba, ca merge-asa”. Pentru ei, votatul nu vine ca o obligatie, ci ca un drept – ei nu trebuie convinsi sa mearga sa voteze, ei o fac pentru ca vor ei. Totusi, absenteismul electoral este o problema la fel de mare.

Bun, avem urmatoarele date: vesticii sunt mai nemultumiti, desi o duc mai bine; vesticii isi exprima mai bine drepturile democratice, dar nu se duc in procentaje mai mari la vot; noi vrem sa fim precum vesticii (sau si mai si). Ce fac ei de nu ne iese noua? In primul rand, la ei nu exista cicluri electorale. La ei nu se pun Metrorecsii lor in cap fix in ultima saptamana de campanie. La ei nu se scot decizii targetate pe ultima suta de metri. La ei, ai lor stau cu frica in san tot timpul, ai lor chiar trebuie sa tina cont de respectarea promisiunilor, pentru ca pe ai lor nu ii toaca doar “tonomatele”, ci intreaga Adunare Populara. Pentru ei, participarea politica este mai mare decat o stampiluta rotunda aplicata din cand in cand, si nici atunci cu prea mare tragere de inima.

Ce ciudat! Ei pot si noi nu! Poate ar trebui sa iesim in strada imediat dupa exit-pollurile de pe 6 decembrie (nu cred ca exista cineva care sa isi inchipuie o majoritate absoluta in primul tur, nu?), dar nu ca sa ne bucuram, ci ca sa incepem sa cerem. Sau poate ca ar trebui sa incepem sa eliminam lehamitea ce ne cuprinde cand ne gandim la alegeri. Sau la clasa politica. Clasa politica a fost si este un mare “totuna”. Toti sunt la fel, domnule, toti isi fac treaba aiurea, toti fura, mint si sunt mai presus de lege. Normal ca sunt asa. Pentru ca nu le-am dat in cap. Pentru ca am vrut schimbare, in 1996, dar am asteptat pana in 2000 sa vedem daca ne e mai bine. Pentru ca partidele sunt niste entitati, ba nu, niste masinarii golite de ideologie, ideologie de care ne-ar fi durut undeva, oricum, daca ar fi existat. Pentru ca noi cerem doar sa traim bine. Atat. De fapt, cand vine vorba de trait, nici nu mai exista noi – exista doar eu. Eu, cetateanul roman, sunt votant din an in paispe, si cand sunt, pun stampila unde mi-e cald. Apoi imi continuu viata. Indiferent de ideologii, platforme si reforme.

Clasa politica din Romania seamana cu bucataria romaneasca. Politicienii sunt ca niste sarmalute, plini de pasta de carne grasa, aceeasi la fiecare, si infasurati cu grija in varza bine-mirositoare. Dar noua ne plac sarmalutele, de ce sa vrem sa le schimbam? Chiar daca de fiecare “sarbatoare” au acelasi gust, cu mai mult sau mai putin piper (da, mama, imi plac sarmalele facute de tine). Nu le schimbam, de aceea avem sarmalute iarna (lasa ca vedeti voi la Alba-Iulia, pe intai decembrie) si mititei vara, la locale si europene.

Deci, de ce ma voi trezi la 8 dimineata intr-o zi de duminica, de ce voi pierde 5 ore din timpul meu mai mult sau mai putin liber pentru aceasta pasta imbracata in varza? Ca sa nu o mai am in fata si data viitoare, ca sa dau peste nas bucatarilor. De aceea il voi vota pe Remus Cernea. Nu pentru ca este un candidat bun. Nu este, si stiu ca oricum nu are sanse. Nu pentru ca are plete si e roacar, putea sa fie si chel si cu un ochi mai mic, fix la fel de simpatic imi era. Nu pentru ca e verde, nu pentru ca sta cu parintii, nu pentru ca nu si-a ridicat diploma de la Facultatea de Filosofie. Doar pentru ca nu e pasta de mici pe gratarul stim-noi-cui (da, Bunicuta gateste bine). Pentru ca un vot pentru el are o utilitate marginala mai mare decat pentru unul din favoriti – votul sau absenta mea de la vot n-ar face vreo diferenta. Pentru ca un vot pentru el are un mesaj. Un mesaj electoral. De la noi la ai nostri. Vrem sa va schimbati!

De asta votez.

Popularity: 66%

Da, un titlu in latina ma face mai potent, asa cum retorica muta ii face pe altii mai votabili. Asta seara am vazut mare parte din dezbaterea electorala despre care s-a tot discutat si la care au participat cei trei feti frumosi, fiecare cu cate trei capete. De asemenea, am vazut un spectacol si mai hranitor pentru sufletul meu, si anume Inglourious Basterds al lui Tarantino, si amandoua au fost la fel de criminale (m-am ofticat, Tarantino asta nu reuseste sa omoare pe toata lumea chiar niciodata?). Din punctul de vedere al mesajelor politice transmise, dar si al violentei aratate, nu au diferit prea tare, doar ca primul eveniment a fost un pic mai scarbos.

Asadar, nu conteaza prea tare pe care il povestesc, tot acolo ajungem. Este vorba despre o poveste pe trei planuri, cu trei forte deflagrante, fiecare mai violenta si mai vicleana decat cealalta. Pe de-o parte, avem o entitate – sa le zicem G, de la Jews (!) – care a controlat lumea in care traim practic din timpurile memorabile (adica alea de care ne mai aducem si acum aminte, cu cozi, apa rece si libertate putina). In urma cu cativa ani, totusi, un proces de epurare a inceput, asa ca acestia au fost indepartati de la conducere, atotputerea, omniprezenta si omniscienta fiind preluata de o noua figura, un conducator adevarat, un carmaci, un Fuhrer – un Beligerant adevarat, deci ii spunem B. Sigur, puterea si asuprirea nu poate cadea in mainile unei singure persoane care sa manevreze toate sforile, ceea ce a dus la o rezistenta destul de rebela (mai pe gustul tinerilor, s-ar zice). Un fel de echipa de soc. Cand eram mai tanar, imi placeau foarte mult serialele cu justitiari precum acestia, sau precum A-Team. Eforturile reprezentantilor lui G de a recastiga statutul de conducatori de facto ai societatii sunt palide (date cu prea mult fond de ten?) si dezorganizate. Desigur, spre deosebire de A si B, care sunt mai pragmatici, mai insetati de sange, G are in spate o religie care ii uneste pe ai sai sustinatori si membri. Pe de alta parte, lupta lui A impotriva lui B este foarte precisa, cu un scop clar si continut arar diplomatic. B are datoria morala* de a se opune acestor forte, si isi foloseste intreaga capacitate propagandistica si referendunuptiala** pentru a isi mentine suprematia. Dupa tirul sau asupra celor cam 300 de dusmani de moarte, A si G ii refuza placerea premierului premierei.

Am concluzionat, dupa urmarire, ca nici unii dintre A, B si G nu sunt baietii buni, dar fara ei n-am fi avut acest spectacol. Este destul de probabil ca al treilea Reich*** sa continue, dar vazand alternativele (mai ales pe G), n-ar fi chiar asa de rau. Asta nu inseamna ca e bine. Gruparea lui A o fi formata, teoretic, din elita, dar nu sunt la fel de raspanditi pretutindeni, chiar si prin cele mai rurale zone, precum oamenii lui G, si nici la fel de disciplinati, aproape nemteste, ca loialistii lui B.

Eu cred ca il prefer pe pletos. In filmul asta am vazut oameni scalpati, dar pletosul n-a jucat, din fericire pentru el – a scapat cu pleata intacta, deci s-a transformat in preferatul meu – cel putin pana la partea a doua a filmului de succes international Inglourious Basterds (in care pletosul tot nu va juca), pentru al carui titlu propun sintagma de Dishounest Dickhaeds. Care vine (de) luna viitoare, chiar in ghetutele tale.

* morala, da intr-adevar un punct interesant de discurs narativ in cadrul desfasurarii actiunii. Chiar mi-ar placea sa vad un Tarantino in care Tudor Chirila este singurul care supravietuieste, sa fie asa, model.

** referendunuptiala. Un cuvant pe care l-am inventat eu. Inca ma mai gandesc ce inseamna.

*** al treilea Reich. Am putea spune ca primele doua ar fi cele ale FSN si respectiv CDR.

P.S.: Tu cu cine votezi? Va fi un vot pozitiv sau un vot negativ?

Sursa foto 1, 2.

Popularity: 24%

Mai este doar o saptamana pana la 1 aprilie 22 noiembrie, data la care majoritatea intrebarilor noastre isi vor afla raspuns, o zi care va face istorie isterica si care va fi fie inceputul confirmarii unei dinastii, fie o revendicare socialista, fie o raza de noroc liberal – in orice caz, o reafirmare oligarhica.

Ma astept ca turul doi de scrutin sa ii gaseasca in lupta cap la cap pe Basescu si Geoana. Antonescu este sustinut mai ales de cei care nu merg la vot (plus blogatu), zice-se intelectuali. Adica nu destui. Oprescu a risipit din increderea pe care o aveau bucurestenii (si prostituatele, prezervativul ala spart nu prezinta prea multa incredere) si nu a castigat prea mult din simpatia celorlalti. Kelemen Hunor se va inscrie in tendinta rezultatelor istorice ale candidatilor unguri cand se lupta pentru un post unic (succesul lui Frunda este privit cu alti ochi de cand cu scaunul obtinut de EBA). Vadim, Becali. Cernea si ceilalti. (E nevoie de propozitii intregi pentru a justifica parerea mea in ceea ce priveste sansele lor? Desi ar fi o chestie sa mai prindem un Vadim in turul doi.)

Saptamana patimilor este ultima saptamana de post si campanie. O perioada decisiva, probabil cu dezvaluiri incendiare. O saptamana in care vom afla, din nou, cat de nemernici sunt ceilalti, dar nimic despre strategii realiste de implementari ale programelor. Celor din agricultura le va fi mai bine, profesorii o sa aiba din nou bani de paine iar tinerii vor primi, in sfarsit, bani de Pepsi. Nu vom mai fi furati, nu vom mai fi mintiti. Pentru ca asta e ultima saptamana in sistemul ticalosit din ultimii ani, este saptamana patimilor.

A treia decada post-comunista este dupa colt, si iar o sa il injuram pe Brucan, ca ne-a pacalit cu profetia lui.

P.S.: O analiza care mi se pare foarte pertinenta asupra felului in care te poti exprima la urne este La Coltul Strazii.

Sursa foto.

Popularity: 11%

Ieri s-au implinit 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului. Multa lume stie asta, pana si Google a afisat un link catre poze de atunci pe pagina principala. Doar ca nemtii nu s-au bucurat asa tare. Acum 20 de ani, un politician neinformat si un jurnalist viclean au scos destui oameni in strada incat fortele care asigurau linistea in jurul zidului Berlinului au cedat si la fel au facut multe din placile de beton care separau doua ideologii. O adevarata victorie, demna de sarbatorit, daca n-ar coincide cu data de 9 noiembrie 1918, atunci cand Wihelm al II-lea a abdicat, consfintind infrangerea Germaniei in “Marele Razboi”, dar si deschizand drumul Republicii (si mai apoi, celui de-al treilea Reich). Este ironic cum bucuriile si victoriile istoriei pot fi umbrite de istoria insasi.

Apropo de al treilea Reich si de razboaiele mondiale, este interesant de observat cum ideologia nazista in urma careia, printre altii, Franta a suferit umilinte usturatoare, a fost preluata chiar de la Gobineau, un francez (care, la randul lui, a devenit faimos rastalmacindu-l pe vecinul de la est de Ruhr, Humboldt). Franta a fost atacata si invinsa din pricina unuia din intelectualii sai. Gobineau a fost un rasist de frunte care a insistat asupra superioritatii ariene, mai ales referitor la situatia din Franta natala. Este ironic cum propriile arme si propria propaganda se poate intoarce impotriva ta.

Dar cel mai ironic mi se pare ca opera de capatai a rasismului lui Gobineau, atat de adulat de Hitler si ai sai, a beneficiat de o introducere din partea unui oarecare Oscar Levy. Zic si eu…

P.S.: via @cristibadea, banc pe tema data: Cum poti folosi o banana pe post de busola? O pui pe zidul Berlinului, si in partea in care este muscatura, acela e estul.

Sursa foto.

Popularity: 10%