Poate ca aceste aspecte scapa definitiei traditionale a marketingului. Poate ca unele din ele lipsesc unor cariere intregi de marketeri. Dar de multe ori sunt in viata unor persoane care nu au auzit de Kotler si care isi ghideaza succesul dupa instinct. Pentru ca, extrapoland, marketing-ul este intru toate.

Explicatiile pentru aceasta groaznica greseala de logica sunt atat de numeroase pe cat sunt limbile si culturile de multe. Romanii cred ca Mos Craciun este cel care a taiat mainile moasei Fecioarei Maria, pentru ca mai apoi sa isi rascumpere greseala daruind noului nascut niste amarate de branzeturi, fara a lua in consideratie posibila lui intoleranta la lactoza. Scandinavii il aseamana ades cu zeul lor pagan, Odin, austriecii ii zic Kris Kringle (alo, aia care fac marketing-ul la Kindle, trezirea!), Santa-san aduce cadouri micutilor japonezi, iar multe alte popoare habar n-au daca Mos Craciun este in acelasi timp si Mos Nicolae sau nu. Mos Craciunul pe care il stim astazi vine mai degraba din vest, si este produsul unui secol de creatii ale unui sclavagist convins*, ale unui caricaturist neamt si ale unui concern international concentrat pe bauturi racoritoare. Romanii au incercat un re-branding non-capitalist al personajului, care se adaptase realitatilor comuniste prin aceea ca, in lipsa semineelor din apartamentele de bloc, putea intra in casele oamenilor prin calorifere (de unde si numele de Mos Gerila).

Totusi, pun pariu ca fanul numarul unu al lui Mos Craciun este Iisus. Vreau sa spun, tu nu te-ai bucura daca de ziua ta de nastere toti cunoscutii tai (si nu numai) ar venera un babalac care pretinde ca viziteaza miliarde de familii si, probabil sute de milioane de femei singure intr-o singura noapte? Apropo de asta, Alina Constantinescu a incercat la randul ei sa descrie sublimul sarm al Mosului.

*Clement Clark Moore, caci despre el e vorba, este si unul dintre primii care au promovat schimbul de cadouri de Craciun. Deci cei suparati pe capitalism ar face bine sa inceapa sa dea vina pe Moore, nu pe saracul si neprihanitul Craciun.

Sursa foto.

P.S.: Pentru cei care cred ca Mos Craciun a fost inventat de Coca Cola (e ceva sambure de adevar, doar ca nenii aceia doar au preluat ceva deja existent si l-au hipermediatizat pana cand ne-a ramas in amintire astfel), iata o bucata din CV-ul Mosului inainte de era de mare succes de la Cola. De la @bluegod via @creatza_s.

Povestea este, in fapt, una de succes. A unui departament de relatii cu clientii surprinzator de atent cu cei pe care ii serveste. Mihai, actualul meu coleg de camera, a primit de ziua lui un set de boxe (2.1, 200 W, foarte misto, de altfel) Logitech. Cum s-a intamplat, cum nu s-a intamplat – as tinde sa cred ca din vina noastra – unul dintre sateliti a cedat destul de repede. Nu-i nimic, ne-am zis, inca erau in garantie. Problema si disperarea au venit cand am vazut ca nu mai gasim bonul (da, garantia data prin unele lanturi de magazine de electronice este insusi bonul), dar Mihai a decis sa isi incerce norocul chiar si asa. Le-a scris celor de la Logitech descriind problema,  data si locul cumpararii si faptul ca bonul nu mai exista.

Nu mica ne-a fost mirarea cand ni s-a spus ca tot ce trebuie sa facem pentru a fi rezolvata problema, este nevoie doar de o poza care sa cuprinda sistemul si numele proprietarului, astfel incat defectul sa fie evident. Pentru ca problema era de natura electronica, bineinteles ca nu a aparut in poza. Raspunsul celor de la Logitech a venit rapid, insa nu au trimis o boxa de schimb, asa cum era de asteptat, ci intreg sistemul, nou-nout! Nici macar nu au cerut returnarea sistemului defect sau plata curierului. Asa ca acum Mihai poate incropi oricand un sistem 3.2, cu un bass de toata frumusetea.

Prin urmare, serviciul relatii clienti de la Logitech raspunde repede, merge pe incredere (cel putin fata de clientii cu adresa de livrare in Germania), si chiar rezolva problemele. Insa poate cea mai importanta caracteristica a acestui departament minunat – serios, chiar merita aprecieri – este grija pe care o arata fata de cei care au nevoie de ajutor. Mailul in care dadeau instructiuni despre cum se face reclamatia cu privire la defect includea o nota speciala. Se aseaza boxele, cu numele proprietarului la vedere, si se face poza, apoi celebra fraza: “Note: Please do not hurt yourself in the process!” Adica, in netarmuita lor grija, angajatii Logitech te fac atent sa nu te ranesti cat asezi trei bucati electrocasnice, o hartie imprimata si un aparat foto. Daca nu asta e cea mai mare dovada a dragostei fata de clienti (sau, macar, a lipsei de consideratie in ceea ce priveste inteligenta lor), atunci nu stiu care este.

Daca fraza a putut fi introdusa in contextul amintit, nu vad ce alt context ar fi nepotrivit folosirii ei. Asadar am adoptat-o irevocabil, acum si pe blog.

Radu 2.0. Please do not hurt yourself in the process!

In plus, si angajatii au asteptari mult mai mari acum. In Europa revolutiei industriale, un fost fermier reprofilat in sclav la fabrica nu s-ar fi asteptat la un plan de pensionare (nu s-ar fi asteptat sa traiasca pana la varsta pensionarii). In era noastra, avem pretentia sa ne si placa la “scarbiciu”. Pretentie care ar trebui, de fapt, sa fie obligatie incorporata, dar asta e deja alta discutie. In era noastra, o greseala in alegerea angajatorului nu ne mai distruge asa usor viata si sanatatea fizica, ci doar cariera si sanatatea psihica.

Ce bine ar fi daca ar exista un loc in care n-ai neaparat nevoie de studii universitare incheiate, in care CV-ul poate fi imbunatatit, care te pregateste de probe practice, care iti aduce experienta, care te invata sa faci ceva masurabil, fara sa iti fie teama de implicatiile permanente ale deciziei de angajare asupra parcursului carieristic, si eventual sa si poti privi totul ca o joaca! Ar fi tare bine, nu?

Ce este? Din fericire, viata de angajat are demo version, in stagiile de practica – internship-uri. In general cu o durata intre cateva saptamani si sase luni, de cele mai multe ori putand fi facut pe timpul vacantei de vara sau in locul unui semestru academic (august-decembrie), un stagiu de practica presupune integrarea internului in cat mai multe din mecanismele organizationale ale entitatii la care se desfasoara programul. Orice intern poate dispune de un supervisor, de un scurt program de training si, in functie de inclinarea companiei/institutiei/ONG-ului unde se desfasoara programul, de colegi cu acelasi statut. Cele mai multe programe sunt centrate pe cate unul sau doua proiecte de care participantul este responsabil.

De ce este bun? Ai ocazia sa incerci un domeniu de activitate, un tip de firma, un fel de activitate si sa vezi daca iti place. Ai ocazia sa traiesti intr-un mediu de lucru adevarat, sa afli ce inseamna “de la 9 la 5-6-7″, si ce se intampla dupa. Poti strange experienta practica in aria care te intereseaza, sa aplici ce ai invatat la facultate sau sa completezi cunostiintele existente. La sfarsitul proiectului, de cele mai multe ori ti-l poti trece in portofoliu. Unele stagii de practica sunt si platite, pe deasupra. Dar poate cel mai mare avantaj al stagiilor de practica consta in contactele pe care ti le poti crea. Mai ales daca te intereseaza sa reiei munca la acelasi angajator sau unul similar (atentie la clauzele de confidentialitate) dupa absolvire, simplul fapt ca ai ocupat un loc in firma si ai cunoscut un numar de persoane relevante domeniului iti da o cu totul alta plaja de posibilitati. Daca ai si reusit sa le uimesti nu le dezamagesti, sansele cresc exponential. Atata timp cat lasi loc de buna ziua, poti incepe sa iti planifici primul concediu platit.

Cum se obtine? Obtinerea unui astfel de post este destul de asemanatoare cu contractarea unei slujbe obisnuite, dar este bine de stiut ca Romania nu are inca foarte bine definit conceptul de practica din postura de student, de aceea de multe ori este mai greu sa gasesti oferte din domeniu. Catre vestul Europei situatia sta diferit iar pozitiile de genul sunt mai promovate si arata mai oficial, deci daca iti surade ideea si gasesti ceva pe plac, nu ezita sa pleci, mai ales ca nu trebuie viza!

Primul pas pentru obtinerea unui internship este formularea unei liste scurte de arii/domenii care te-ar interesa. A doua etapa este compilarea unei liste cu angajatori interesanti din domeniul respectiv. Desi exista si in Romania si in Europa agregatoare pentru programe de practica, nu am dobandit destula incredere in niciunul pentru a crea trimiteri acolo. Inainte de a cauta daca firma pe care ai ochit-o ofera stagii de practica, este bine sa incerci sa judeci cat de mare e probabilitatea sa faci munca adevarata la firma respectiva, si nu doar schimbare de filtre de cafea. De aici, ai doua variante. Fie cunosti pe cineva care lucreaza la sau cu angajatorul respectiv, si in cazul il rogi sa te recomande (mai demult, aceasta practica se numea “punerea de pile”) inainte de a trimite résumé-ul, fie incaleci tu insuti dragonul cautatorului de slujbe, si trimiti macar CV-ul si o scrisoare de intentie. Si aici ai doua variante – poti trimite fie responsabilului de resurse umane (sau ce adresa de contact iti sugereaza pe pagina ofertei), fie direct celui care iti va fi coordonator de proiect (necesita ceva mai multa munca de cercetare, dar de obicei da rezultate mai bune, prin crearea unui mediator/intermediar de incredere – coordonatorul – pentru persoana de la resurse umane). In functie de nevoile si politica firmei si de felul in care iti prezinti calitatile, ar trebui sa te pregatesti sa iti introduci un nou paragraf in CV.

Tu ai participat la vreun internship? Daca da, cum ai prins postul? Ti-a fost de folos experienta, ai recomanda aceasta practica si altora? Daca nu, de ce nu?

Sursa foto.

Un set de reguli universal valabile pentru orice fel de proces creativ contine fazele prin care ar trebui sa treaca fiecare componenta a produsului de creatie, dar si conditiile ideale pentru cea mai mare eficienta. Cele patru faze sunt:

1. Analiza problemei si definirea sarcinii;
2. Generarea ideilor;
3. Structurarea, evaluarea si filtrarea ideilor;
4. Implementarea ideilor.

Intre preconditiile optime pentru mai multe solutii mai eficiente si mai creative se numara:

• lipsa stresului si anxietatii;
• mediu inclinat spre inovatie (mai degraba decat spre sanctionarea greselilor);
• lipsa presiunii timpului;
• spatiu fizic;
• organizarea in grupuri eterogene;
• ignorarea regulilor si principiilor;
• evitarea gandirii doar in alb si negru etc.

Intentionez sa detaliez si sa completez acest tip de generalitati ale procesului de creatie intr-un articol ulterior. Acest articol este concentrat pe o tehnica mai putin cunoscuta, numita stimulating word analysis. Metoda poate fi urmata individual sau chiar si in grupuri mai mari, de pana la 10-12 persoane, si este folositoare in special pentru procesele in care generarea de idei ocupa rolul central. Titlul unei reviste, numele unui aparat revolutionar de masurare a timpului, cadoul ideal pentru o aniversare sunt doar cateva exemple pentru probleme in care aceasta metoda ar putea fi de folos.

Materiale necesare: dictionar, enciclopedie sau ceva asemanator. Daca stimulating word analysis se face printr-o sedinta “fizica”, o tabla sau un flipchart sunt de ajutor pentru organizarea ideilor. In loc de dictionar, eu am folosit cu rezultate multumitoare un generator de cuvinte si fraze precum acesta.

Faza 1 (prima runda): Nu se poate incepe cu altceva decat cu definirea problemei, chiar si atunci cand lucrezi de unul singur. Clarificarea anumitor aspecte pe hartie poate fi de mare ajutor, mai ales in faza a treia. Desemneaza o persoana care sa se ocupe cu centralizarea ideilor. Culege in jur de cinci cuvinte aleatorii din dictionar/enciclopedie. Analizeaza primul cuvant si incearca sa gasesti cat mai multe lanturi de asocieri, de orice fel. Toate asocierile sunt trecute pe tabla/flipchart. Dupa clarificarea problemei, nu se mai tine cont de sarcina initiala in procesul de generare de asocieri.

Faza 2 (analiza semantica diferentiata): Se reia analiza fiecarui cuvant gasit considerand diferite aspecte, cum ar fi functia la care serveste, cum este structurat, ce il face deosebit, cu ce seamana ca si forma etc. Apoi se procedeaza la a traduce intreaga masa de asocieri, bucata cu bucata, la problema initiala. Cu cat varietatea este mai mare cu atat mai creativ poate fi resultatul.

Faza 3 (transfer la problema si evaluare): Se selecteaza cele mai potrivite analogii si se remodeleaza, dupa caz. Daca este nevoie, se pot pastra doua sau trei idei, care sa poata fi reanalizate cu o alta ocazie.

Sfatul meu este sa nu te opresti la prima asociere care suna bine. O sesiune tipica de stimulating word analysis ar trebui sa dureze intre o ora jumate si doua ore (ceva mai putin daca este facuta individual).

Un exemplu de lant de asocieri care a dus la rezolvarea unei probleme reale (cumpararea unui cadou pentru aniversarea unei relatii romantice, de la un el la o ea), cu respectarea tuturor pasilor descrisi in acest articol: hipodrom (cuvantul din dictionar) -> cursa -> alergare -> pas -> pedometru. Tipul a cumparat pedometrul si l-a folosit pret de 10.000 de pasi, dupa care l-a daruit prietenei, cu mesajul ca are dovada ca fiecare pas pe care l-a facut a fost cu gandul la ea. Este de prisos sa spun cat de bine a fost primit acest cadou.

Multumiri pentru materialul care sta la baza articolului doamnei Dr. Katrin Lo Baido. Voi reveni cu completari daca gasesc de cuviinta.

Sursa foto.

De bine

De rau: Asa cum credinta populara i-a asteptat pe americani tot secolul trecut, asa asteptam noi, astia existenti, de acum, o icoana pop (alta decat EBA) sa ne conduca spre Europa, cu tot ce inseamna asta din punctul de vedere al inteligentei sociale (si nu ma refer la a fi jmecher). Din pacate, n-avem, si nici nu imi dau seama cum va fi posibil sa avem, vazand cum generatiile politice tinere deprind aceleasi apucaturi de-a dreptul ridzicole.

De bine: Imi dau seama ca deja curg mult prea multe rauri de cerneala si mult prea multi copaci din WoW sunt taiati pentru a face hartia virtuala pe care sunt scrise toate articolele si posturile pe bloguri. De aceea, prefer sa nu introduc ‘politic’ in lista de taguri de aici, si sa incerc sa evit astfel de discutii. Pentru sanatatea mea, sa traiesc bine.

Sursa foto.

Efectele acestei decizii surprinzatoare a Comitetului Nobel din Norvegia (exceptand acela ca va exista o mare concurenta printre albii care viseaza frumos) sunt multiple si complexe. Premiul se adreseaza lui Obama nu doar ca persoana publica si pop-icon, ci si ca reprezentant al uneia din cele mai importante institutii din lume. Presedentia americana si Statele Unite sunt implicate, momentan, in razboaiele din Afghanistan si Irak, dar si in bombardamentele lunii. Desigur, toate aceste misiuni sunt de pacificare, de aducere a apei in Irak si a democratiei pe luna.

Obama insusi nu este mai bogat acum. Nu este nici mai puternic, nici mai influent, desi Comitetul (Independent, dupa cum se mandresc chiar ei) Nobel i-a acordat un ajutor piaristic neasteptat. Este doar mai presat sa isi impuna visele, sa isi duca la indeplinire promisiunile, sa inchida gura criticilor care spun ca acest premiu ii este acordat prea devreme. Nu are voie sa esueze, asa cum a avut voie Gorbaciov dupa ce a primit premiul Nobel, si nici sa taraganeze lucrurile, asa cum au avut voie cei trei care au speriat Estul, Arafat, Peres si Rabin. Nu are voie sa continue sa viseze, asa cum face Gore. Are obligatia, inca o data exprimata, de a fi acel Mesia american, negru, si mi se pare ca si putin evreu, de care are nevoie intreaga planeta.

Nu conteaza ca armele nucleare au incheiat, de bine, de rau, al doilea razboi mondial, si ca au prevenit conflicte armate directe si de mare anvergura de-a lungul razboiului rece, ele trebuie eradicate. Nu conteaza ca democratizarea fortata nu a functionat pe mai nicaieri, ea trebuie dusa la bun sfarsit. Nu conteaza ca Statele Unite ale Americii sunt doar o tara, motor al crizei economice si nu Guvernul Spatial. Conteaza doar ca Obama este cool. Obama e dinamita!

Sursa foto.

Oamenii au nevoie de promovare externa, pentru sponsorizari, si interna, pentru awareness. Noi (pagina inca in dezvoltare), ne vom ocupa de comunicarea cu publicul din campus, iar primul brainstorming in acest sens va avea loc duminica seara, cu aproximativ o luna inainte de lansarea oficiala a TheaterSpace. Campania ce va rezulta va fi documentata aici, impreuna cu o incercare de a masura impactul eforturilor noastre.

Cum e cel mai bine sa promovezi un lacas de cultura unei comunitati eterogene de 1200 de studenti?

Sursa foto.