P.S.: tot de la metrou, tot frumos: FlorinAlexandra pe albmurdar.

P.S.: asta a fost deja, te rog eu nu te duce la astia maine sa le ceri shaworma gratis ca ai vazut la mine pe blog, ca eu trebuie sa trec pe acolo de fiecare data cand merg in oras, si chiar nu m-as pune cu uniformisti cu shaworma la ghiozdan.

Am participat (mai mult asistat) la o discutie in care, pe scurt, pentru ca generatia actuala nu mai citeste, nu mai stie ce inseamna un muzeu, nu are ca model vreo scoala locala prezenta sau trecuta si altele asemenea, romanul e mult mai varza decat multe alte popoare, inclusiv cele de care facem noi misto in mod sistematic si fata de care ne credem de obicei superiori, iar viitorul ne este cel putin la fel de sumbru ca si trecutul. Sunt sigur ca recunoasteti un prieten, un vecin, un parinte care ar putea spune exact aceleasi lucruri. Este in natura umana sa ne comparam cu cei din jur, sunt anormali cei care cauta sa se integreze in vreun tel absolut. Problemele care se ivesc aici sunt de alta natura – eu reusesc sa numar doua, dar sunt sigur ca ar fi mai multe, mai micute.

1. comparatiile au rareori vreo tangenta cu realitatea. Sigur, nu ma astept la vreo abordare academica, cu conceptualizare, operationalizare, metodologie si date clare sau alte balarii, dar nu compari aderenta la burka si hijab (ca e mai usor de observat) a musulmancelor din Europa cu numarul de biserici ortodoxe strict romanesti din State (pe care, desigur, le stim cu totii ca si cum am fi acolo, in toate comunitatile romanesti!). Nu poti egaliza contextele in care culturile nationale supravietuiesc migratiilor cand presiunile asupra culturilor respective sunt diferite. Nu poti scoate din discutie Coloana lui Brancusi sau operele lui Ionesco pentru simplul fapt ca baza conceptelor s-a nascut in afara tarii.
2. comparatiile negative nu sunt urmate de actiune logica. Sigur, nu ma astept sa vad pe cineva ca plange ca tinerii de la sate isi rateaza educatia din cauza muncilor campului si apoi imediat sa inceapa vreun lecturi rurale. Dar sunt atatea cai pentru a fi mai aproape de viata pe care ne-o dorim si pe care o vedem mereu la altii. De exemplu, in loc sa facem greva intr-o tara sugrumata deja de subeficienta si productivitate sub standarde, sa ne rugam ca tarile unde e profitabil sa exportam sa cada ele in aceasta capcana si sa ne ofere o piata mai primitoare pentru produsele/serviciile noastre de criza.

Da, stiu ca sunt ipocrit si ca si eu compar mere cu pere si dau publish acestui articol si ma duc sa dorm neintors. Chiar daca viziunea mea asupra lumii nu readuce sanatate (inca), macar este corecta. Si asta e un inceput, totusi. Sau?

Acestuia din urma nu i-a luat prea mult sa trivializeze premiul, dovedind, inca o data, ca este mai cu pene pe spate decat ar trebui sa inghita publicul romanesc. Sau poate doar a dovedit cat de mult seamana jurnalismul cu prostitutia, dezbracandu-se si facand trotuarul la Piata Victoriei. Toate acestea in onoarea lui Radu Berceanu, fost, actual si viitor ministru.

Este oare o dovada de onoare? Daca da, a cui? A lui Berceanu si Boc ca si-au luat in serios atributiile de administratori si au facut autostrada cea de la mama naibii, mai ales in conditiile acestea vitrege, cu jurnalisti de top amenintandu-i? A lui Badea, ca si-a tinut promisiunea, neincalcand juramantul Hipocritic (!) ce ii defineste meseria? A penelor, acest simbol peren al potentei natiunii romanesti? Sau tot a lui Basescu, cel care e la al doilea premiu consecutiv de politicianul anului (dar si la al doilea mandat consecutiv), care a enervat pe cine trebuie ca sa fie facut cu ou si otet de-i merg fulgii, chiar prin al lui Boc cel drag?

Sau pur si simplu o dovada ca traim in Romania, si asta nu doar ca ne-a ocupat tot timpul, ci inseamna si ca nu avem nici cea mai mica influenta asupra a ceea ce se intampla cu vietile noastre? Serios, cine se dezbraca urmatorul ca sa plece Udrea din vietile noastre? Mitoserule, stai jos ca tu te dezbraci si pentru o Chupa Chups.

Sursa foto. Sursa video.

P.S.: Pentru a face distinctia dintre perioadele cu boc la carma, Base a propus ca noul guvern sa aiba extensia bocx.

Acum doua secole, putinii aceia care stiau sa scrie puteau comunica in zari indepartate prin scrisori, care ajungeau dupa doua saptamani, in cazurile bune. Acum, ziarul pe care il citim langa cafea la ora 8 dimineata, a fost tiparit la 1 noaptea si deja prezinta unele situatii in mod invechit. Poate ca va exista o vreme cand vom fi conectati noi insine la informatie (daca nu ca in filmul Avatar, poate printr-o metoda similara), ca sa nu ratam niciun strop. Si poate ca tot intravenos o sa savuram si cafeaua ca sa ramana la fel combinatia. Pana atunci totusi, trebuie sa ne descurcam de capul nostru. Acum, poti alege de unde iti vine informatia. De la profesionistii nostri (am nevoie de sugestie pentru ce as putea trimite ca link aici), de la profesionistii lor, de la prieteni sau de la internauti necunoscuti.

Tu de unde iti iei portia de stiri?

Sursa foto 1, 2, 3, 4.

Jocul a fost lansat in urma cu doi ani si reprezinta ideea romanului George Lemnaru, iar acum este in faza de “imbunatatiri sustinute”. Desi nu este nici pe de parte o aplicatie web perfecta, a reusit sa creeze comunitati puternice si pasiuni persistente. Fiind unul dintre putinele jocuri care face apel la nationalismul participantilor, este un mediu in care competitia si cooperarea sunt la fel de importante – este greu de spus ca un jucator anume este castigator, dar daca destui jucatori priceputi conlucreaza fructuos, echipa lor (adica tara, partidul, gruparea militara sau diplomatica) poate castiga respectul sau teama tuturor celorlalte echipe echivalente. Mai ales ca punctele culminante ale distractiei sunt cele din cursul razboaielor – si nu ducem lipsa de astfel de momente palpitante. Astfel, Indonezia, de exemplu, a detinut regiuni pe toate continentele in afara de Europa, si chiar romanii nostri au furat teritorii de la unguri, ucraineni, bulgari, turci, rusi, slovaci, indieni, chinezi, pakistanezi… si in mod sigur am uitat o tara sau doua din acest lung pomelnic.

Partea interesanta, cel putin pentru mine, va ramane intotdeauna componenta comunitatii. In urma cu cateva ore am participat la una din sutele de intalniri ale jucatorilor romani, cand 40 de bucuresteni au pastrat barul Cinnamon doar pentru ei. Pentru multi, jocul in care s-au cunoscut a devenit deja subiect secundar de discutie, fiind mai incantati de cunoasterea persoanelor din spatele personajelor decat de a se lauda cu excursia recenta prin eBulgaria si eTurcia. La fel de interesante sunt si intalnirile internationale, precum cele dintre romani si unguri (vrajmasi de moarte in cadrul site-ului). Chiar saptamana asta, inainte sa ma intorc acasa, m-am intalnit in bucataria etajului din camin cu trei bulgari, cu care am discutat, pe un ton foarte prietenos, despre felul in care Romania a lasat Bulgariei, pentru o zi, doar capitala.

Mi-ar ramane doar sa imi doresc ca razboaiele adevarate sa se dispute tot in exclusivitate pe hartie sau pe internet. Ca doar oameni stim sa fim cu semenii nostri de alte nationalitati, macar la fel de mult cat stim sa fim cu ai nostri.

Sursa foto.

P.S.: exista cel putin doi profesori de sociologie care au fost incantati de existenta acestei noi lumi si au aprobat cercetari stiintifice bazate pe interactiunile jucatorilor de eRepublik. So it certainly is serious business!

P.S.2: un alt start-up romanesc care isi propune sa prezinte lumii un joculet revolutionar pe Internet a demarat de curand. Revvnation este in private beta, si sunt sigur ca impreuna cu introducerea de noi posibilitati de dezvoltare pentru soferii profesionisti (virtuali) si eliminarea bug-urilor, site-ul va deveni din ce in ce mai popular. Momentan, intrarea se face doar pe baza de invitatie.

P.S.3: pozele de la cateva intalniri, inclusiv cea de vineri seara, sunt aici.

Nu vreau sa ma mai intreb ce a fost, ce s-a intamplat apoi, de ce inca asteptam cei 20 de ani ai lui Brucan sa vedem omida asta politica evoluand in sfarsit intr-un fluture frumos. Vreau sa ma intreb doar cum vom vedea aceste momente peste 20 de ani, cum le vor vedea cei care vor auzi despre ele doar de la bunici, vreau sa ma intreb in ce lume vor trai acestia. Sigur, suntem in Uniunea Europeana, dar si Grecia, Portugalia sau mai stiu eu ce alte state falimentare sunt si parca tot nu au atins paradisul. Sigur, nu mai ne dam cu rosii, ci cu portocalii, dar portocaliul este tot prea aproape de rosu in spectru. Sigur, tinerii nostri (adica eu, si altii) se pot plimba pe unde vor si pot invata cum se traieste bine (!) de pe la altii. Dar oare este destul acest progres pe care l-am facut in ultimii 20 de ani sa ne asigure niste 20 de ani luminati in viitor?

Nu stiu ce sa zic, dar o sa ma gandesc cat ma plimb inapoi in tara, si cat vad pentru prima jumatate de ora meleagurile natale. Revin.

P.S.: acasa nu s-a schimbat mai nimic din ce stiam eu. Pasajul de la Baneasa este operativ, pasajul rutier de la Unirii a fost renovat dar nu s-a schimbat prea tare, iar pasajul de la metrou de la Unirii a fost renovat si acum pare extrem de kitchos.

Asadar, m-am gandit la o metoda, dar nu sunt inca pe deplin convins ca este perfecta, asa ca o sa va rog sa ma asistati in a o imbunatati. Povestea este in felul urmator. De fiecare data cand sunt intr-o tara noua, din care n-am mai colectat date, voi merge pana in centrul celui mai apropiat oras si voi sedea pentru cate cinci-zece minute in trei locuri strategice (si, de dragul validitatii experimentului, cat mai reproductibile in diverse tari), cum ar fi un fast-food international reprezentativ (McDonald’s, Burger King, KFC sau asemanatoare), mijlocul celei mai importante strazi pietonale, o biserica/moschee/templu, un magazin Zara, o statie de autobuz/tramvai. In cele zece minute, voi aprecia toate femeile care mi se perinda prin fata ochilor (sau, ma rog, o portiune cat mai mare si reprezentativa din multimea respectiva) despre care cred ca sunt intre 17 si 32 de ani (capete de interval alese arbitrar), pe baza dimensiunilor urmatoare:

• trasaturile fetei;
• silueta;
• stil vestimentar;
• atitudinea/starea sufleteasca;
• …

Pentru fiecare dimensiune, fiecare participanta va primi o nota de la unu la cinci, unde cinci este scorul maxim si unu este scorul minim. Desigur, notele vor fi subiective, dar inca nu s-a inventat o masura exacta si obiectiva pentru cantarirea frumusetii. Planuiesc sa fac o proba acestei idei sambata sau duminica in centrul Bremenului. Pana atunci (sau chiar si dupa atunci), va rog sa imi spuneti ce credeti despre aceasta idee si cum poate fi imbunatatit demersul.

Sa ne auzim invingatori, macar la frumusete!

Sursa foto.

Totusi, este o problema pe care nu stiu cum sa o rezolv, care are nevoie de o solutie democratica, mai ales ca am tot vazut zilele astea ca acest sistem de organizare functioneaza. Ajutati-ma, dara, sa raspund la intrebarea de mai jos.

P.S.: daca aveti vreo comanda speciala din Germania, speak now (adica pana sambata dimineata) or forever hold your peace. Spatiu limitat.

70.048 inseamna:

• populatia municipiilor Hunedoara (70.249) si Barlad (70.261) in 2005.
• dublul (multumesc Mona, mai uita omul matematica) jumatatea numarului de voturi anulate (138.476).
• numarul de femei care mor anual din cauza avorturilor ilegale.
• ca, din cele 21.706 sectii de votare, ar fi fost nevoie de manarii doar la aproximativ 145 pentru a intoarce 70.048 de voturi.
• 1274 de autocare cu 55 de locuri.
• voturi cumparate in valoare de 3.502.400 RON (adica un pic peste 800.000 Euro, sau 121 de Dacii), la bursa oferita de agentii lui Geoana – 50 de RON bucata.
• numarul de oameni care au murit instant in Hiroshima, pe 6 august 1945.
• pretul aproximativ, in Euro, al Loganurilor Politiei.
• de aproape 4 ori mai putin decat tinerii romani care au implinit 18 ani in 2009.
• populatia Osetiei de Sud.
• un pic mai mult decat numarul de voturi pe care le-a primit Remus Cernea in primul tur al prezidentialelor.
• cam 10% din numarul persoanelor care au votat la sectii sau urne speciale.
• cam 5% din numarul functionarilor publici.
• numarul de tineri iranieni care ar fi tentati sa se sinucida in numele razboiului impotriva Israelului.
• ceva mai putin decat numarul de voturi pe care i le-a acordat diaspora lui Basescu in plus fata de Geoana.

Ei au fost decisivi in alegerea presedintelui Romaniei, cei 70.000. Sau poate au fost mogulii care nu si-au facut treaba cum trebuie, sau cravata prost aleasa la dezbatere, sau rujul doamnei Geoana, sau fiasco-ul Timisoara, sau sustinerea superioara a lui Basescu in online. Nu se stie. Nu conteaza. Avem un set nou de sperante foarte nejustificate. Toti, nu doar cei 70.000.

Sursa foto. Sursa statistici electorale.

Am ales democratic, in pofida marlaniilor facute in campania electorala (nu, domnule, un dos de palma dat unui obraznic nu este o marlanie mai mare decat o palma zdravana data atator revolutionari timisoreni si urmasilor lor, dar cine mai numara?), in ciuda campaniilor electorale pe fata facute de o televiziune sau alta, impotriva mogulilor, impotriva Elenelor atat de iubite si des invocate. Presedintele ales va fi investit in functie, si va incepe sa lucreze pentru binele colectiv al romanilor, asa cum au facut toti predecesorii lui. Binele meu individual nu conteaza, si nici ca va fi afectat in mod evident de presedintele in exercitiu. Cu atat mai putin de diferenta dintre perdant si invingatorul de astazi. Invingatorul de astazi.

Victoria de astazi a invingatorului de astazi transcede ceva mai multe planuri temporale. Isi are radacinile in comunism, si nu pentru ca ar fi vreun pui de comunist el insusi (in mod coincidental, este), ci pentru ca oranduirea sociala de atunci inca mai influenteaza intentiile de vot ale catorva milioane de romani. A crescut catinel cu reinstaurarea vasalitatii, ai carei tartori sunt denumiti generic baroni locali. Varfurile jnepenisului astfel crescut sunt cu adevarat mogulice, avand in vedere ca laboratorul multimedia si sauna unuia din prezidentiabili apartin unor persoane bine plasate in lantul socio-trofic. Victoria de astazi a invingatorului de astazi nu apartine clasei muncitoare, burgheziei, taranimii sau nobilimii, ci pur si simplu apropiatilor sai. Pentru ca noi, astialalti, astia micii, nu primim schimbare. Desigur, daca nu ne dau afara, cum previziona Patriciu la un moment dat.

Deci nu va panicati. Nu e totul pierdut. Nu emigram cu totii, asa cum se vorbea si dupa turul intai din 2000. Din nou, nu o sa se schimbe nimic esential. N-o sa fie mandarinele mai rosii de maine, si nici nu o sa reapara buticuri care dau abonamente la subventii agriculturale la fiecare colt de strada. N-o sa fie alimentarele goale si nici nu o sa cumparam alta flota. N-o sa se faca Udrea bruneta si nici Vanghelie intelectual. O sa gasim periodic porecle dragute pentru noul presedinte, o sa ne suparam tot cam asa de des, o sa bem si multi o sa spargem chiar ouale lui Nastase de Paste. Ca doar nu au alt gust, ci doar alt marcaj.

La fel si Romania – nu are alt gust, ci doar alta eticheta. Habemus presidente. Asta conteaza, ca el trebuie sa munceasca sa ne scoata tara la liman. Nu noi. Nu?

P.S.: eu nu am fost la vot. Asta nu inseamna ca nu voie sa comentez deciziile, strategiile si personajele. Banii cu care contribui prin taxe la buget sunt cei care imi dau voie.

P.S.2: am scris tot ce este mai sus fara sa stiu cine a castigat postul de presedinte, iar acum speculez ca este Hre Ili Geoana.

P.S.3: articolul trebuia sa intre un pic dupa momentul zero, dar fix la momentul zero, un cetatean bine-intentionat ne-a taiat tuturor netul. Sa traim bine, zic, cat mai traim, ca nici afara nu e doar lapte si miere. Multumesc lui Mihai pentru ca a facut acest mesaj posibil.

P.S.4: la un sfert de ora de la primul anunt oficial BEC, imi vine in minte doar “duios Base bricul Mircea conducea”. Sau, dupa cum spune @nwradu, ne-am trezit, literalmente, inca cinci ani cu Base presedinte.

Cu Romania nu am impartit nimic, la nivel personal. Romania este o parcela de teren in forma de peste aschilambic, in care majoritatea oamenilor vorbesc o limba de mare circulatie locala, condusi fiind de un set de mentalitati balcanice, de cele mai multe ori in sensul rau al cuvantului. Desi sunt in strainatate, nu am plans in mod special dupa tara mea ieri. Nu mi-a fost mai dor de Romania. Mi-a fost dor de casa, de dulapul de haine murdare din baie, de ghivecele in care dadeam cu piciorul cand ieseam din lift noaptea, de vecina de deasupra o tipa misto pe care o stiam, dar nu am nevoie de aniversarea Marii Uniri de la Alba Iulia din 1918 (asa cum a fost decis in 1990 de o persoana deloc draga mie si altor milioane de romani) ca sa fiu mai nationalist, mai mandru, mai ancorat in meandrele concretului.

Pentru mine, Ziua Nationala a Romaniei n-a mai fost o zi libera, cum era acasa, nu mi-a mai aratat defilarea dintre Casa Scanteii si Arcul de Triumf sau dansuri populare. N-am mancat ciorba (acasa mancam oricum, nu ca era ocazie, ci pentru ca asta era in frigider toata saptamana). In schimb, am vazut oameni. Am vazut lume in strada, dar nu ca sa admire parada militara, ci ca sa injure pe unul sau pe altul – dintre candidati. Am vazut manipulare, am vazut incrancenare, amintiri, paralele si scandari. Am vazut politica in toata esenta ei. Balcanica. N-a mai fost bataie rupta din rai, n-a mai fost viol, a fost doar o ponegrire constienta a amintirilor. Just, nu sunt amintirile mele, dar sunt amintirile romanilor, ale Romaniei, ale simbolurile pe care le promovam, cica, in fiecare an, de Ziua Nationala. Exact opusul s-a intamplat ieri, si nu a facut decat sa imi justifice atitudinea. O zi nationala in care liderii societatii actioneaza impotriva simbolurilor nationale (parerea mea subiectiva, simte-te liber sa arunci cu tomate, ca sa nu zic rosii) este o zi care nu merita sarbatorita, asa cum o zi de nastere in care iti amintesti doar ca esti un pic mai aproape de moarte se petrece cel mai bine dormind.

Cu fiecare zi esti mai aproape de moarte, asa cum in fiecare zi esti roman, sau ce natie esti. Aniversarea zilei de nastere si ziua nationala ar trebui sa fie doar simboluri ale unor simboluri (existenta noastra, ca si fiinte cerebrale, este extrem de codata), si prilejuri de bucurie. Daca nu e, nu cerem.

Asa mi-am petrecut eu sfarsitul lumii Ziua Nationala.

Sursa foto.

]]> http://radu20.com/societate/cum-mi-am-petrecut-ziua-nationala/feed/ 5