Conform @magdulici (citata de @adrianciubotaru) o bloggerita trebuie sa fie frustrata ca sa scrie in mod constant. Conform starii mele din ultima vreme, se poate extinde lejer sfera de influenta a lipsei oricaror griji si suparari catre bloggerii de ambele sexe. Prea mult somn, prea multe persoane placute si prea mare lipsa de presiune adevarata pot duce la o totala si completa lipsa de inspiratie. De aceea, in ultimele zile am scris o gramada de titluri de articole care mi se proiectau noaptea (si ziua, pentru ca somnul nu are bariere in vacanta) in spatele pleoapelelor inchise, dar atat.
Prin urmare, cum eu nu sunt in stare sa ma produc, mi se pare de buna cuviinta sa ii las pe altii sa se produca in fata ta. Asadar, coloana sonora a lui 2010 pana acum:
Am citit undeva, la un moment dat, ca toata informatia cu care se confrunta un om obisnuit intr-o viata intreaga in urma cu doua secole este echivalentul informatiei cuprinse in versiunea tiparita a New York Times intr-o saptamana. Si daca ma gandesc cate mi-au ajuns la urechi in ultimele zile, cu fiasco-ul Copenhaga, fiasco-ul Boc, fiasco-ul iernii inzapezite, moartea lui Brittany Murphy si asa mai departe, imi dau seama din ce in ce mai mult ca nu mai este vorba despre cine detine cea mai multa informatie, ci despre cine reuseste sa si-o organizeze cel mai bine.
Acum doua secole, putinii aceia care stiau sa scrie puteau comunica in zari indepartate prin scrisori, care ajungeau dupa doua saptamani, in cazurile bune. Acum, ziarul pe care il citim langa cafea la ora 8 dimineata, a fost tiparit la 1 noaptea si deja prezinta unele situatii in mod invechit. Poate ca va exista o vreme cand vom fi conectati noi insine la informatie (daca nu ca in filmul Avatar, poate printr-o metoda similara), ca sa nu ratam niciun strop. Si poate ca tot intravenos o sa savuram si cafeaua ca sa ramana la fel combinatia. Pana atunci totusi, trebuie sa ne descurcam de capul nostru. Acum, poti alege de unde iti vine informatia. De la profesionistii nostri (am nevoie de sugestie pentru ce as putea trimite ca link aici), de la profesionistii lor, de la prieteni sau de la internauti necunoscuti.
Sute de milioane de parinti din lumea intreaga sunt absolut convinsi ca timpul petrecut de odraslele lor pe internet este timp pierdut din care acestea nu se aleg cu nimic, si probabil ca toti acestia sunt de acord ca raul cel mai mare dintre toate il reprezinta jocurile, indiferent daca sunt flash, bazate pe text sau pe muzica. Totusi, parintii insisi sunt o portiune importanta din populatia de utilizatori ai eRepublik, primul simulator socio-politico-economico-militar care se poate juca cu ajutorul unui browser.
Jocul a fost lansat in urma cu doi ani si reprezinta ideea romanului George Lemnaru, iar acum este in faza de “imbunatatiri sustinute”. Desi nu este nici pe de parte o aplicatie web perfecta, a reusit sa creeze comunitati puternice si pasiuni persistente. Fiind unul dintre putinele jocuri care face apel la nationalismul participantilor, este un mediu in care competitia si cooperarea sunt la fel de importante – este greu de spus ca un jucator anume este castigator, dar daca destui jucatori priceputi conlucreaza fructuos, echipa lor (adica tara, partidul, gruparea militara sau diplomatica) poate castiga respectul sau teama tuturor celorlalte echipe echivalente. Mai ales ca punctele culminante ale distractiei sunt Read the rest of this entry
Vine un timp in cadrul fiecarui ciclu temporal in care te poti uita inapoi la ce a fost si sa spui: “da, uite asta m-a facut sa rad cel mai tare anul acesta!” Si pentru ca perioada asta coincide cu sesiunea mea, nu exista moment mai bun sa va las sa va desfatati cu creatiile altora. Asa ca va prezint filmuletele care mi-au placut/m-au socat cel mai tare in 2009. Intr-o ordine aleatoare, iata-le: Read the rest of this entry
Daca ieri am constatat ca lumea a fost cucerita de social media in mod irevocabil, mai ales in urma incoronarii Twitter si unfriend drept cuvintele anului, astazi voi incerca sa explic, in primul rand mie, ce inseamna Twitter. Pentru a face asta, voi raspunde la intrebarile ce?, de ce? si cum? Read the rest of this entry
Chaucer (134?-1400). Shakespeare (1564-1616). Austen (1775-1817). Mari influentatori ai dezvoltarii limbii engleze, ar ramane muti (ar fi greu sa comenteze, totusi, morti fiind de sute de ani) sa afle ca pentru anul 2009, cuvantul cel mai proeminent al limbii in care au trait a fost Twitter. Cel putin asa au decis cei de la The Global Language Monitor, cei care anul trecut au constatat ca cel mai important cuvand din limba engleza ar fi change, sintagma propusa de Obama americanilor. Obama a ramas in top si anul acesta, la categoria nume, devansandu-l la mustata pe Michael Jackson, demonstrand ca negrul ramane noul negru.
(Daca nu stii ce este Twitter-ul si la ce foloseste, nu te speria, mai nimeni nu stie.)
Destul de sus a ramas si sufixul ubicuu (pe care l-ai vazut inca de cand ai introdus URL-ul sau ai apasat pe link) 2.0, fiind al saselea cuvant al anului. Google si-a tras partea leului, punctand de doua ori, prin cloud computing, si respectiv prin numele brandului, pe locul sapte in clasamentul cuvintelor primului deceniu al secolului.
Daca in 2002 cuvantul anului a fost misunderestimate, dublat de numele anului Dubya (in onoarea lui Bush jr.), se pare ca multe s-au schimbat de atunci. Google, Facebook si Twitter sunt la putere, iar Oxford Dictionary a nominalizat unfriend drept cuvantul anului. Cele mai multe neologisme “de grup” au ca radacina Twitter si Obama, iar unul dintre cele mai importante cuvinte din domeniul tehnologiei este hashtag, #-ul care marcheaza subiectele de discutie pe Twitter.
Daca ar fi tanar astazi, probabil ca Shakespeare ar lucra impreuna cu @idevelop la o poveste de dragoste in patru acte retele sociale intre un kenyan si hawaianca. George Orwell ar scrie tratate despre cum are Google prea mult acces in vietile noastre, iar Edgar Allan Poe ar avea cosmaruri cu un corb albastru inghitit de balene. Iar daca limba engleza ar avea SEO, eu as fi in capul listei spunand tweetobama!
Am citit undeva, la un moment dat, ca toata informatia cu care se confrunta un om obisnuit intr-o viata intreaga in urma cu doua secole este echivalentul informatiei cuprinse in versiunea tiparita a New York Times intr-o saptamana. Si daca ma gandesc cate mi-au ajuns la urechi in ultimele zile, cu fiasco-ul Copenhaga, fiasco-ul Boc, fiasco-ul iernii inzapezite, moartea lui Brittany Murphy si asa mai departe, imi dau seama din ce in ce mai mult ca nu mai este vorba despre cine detine cea mai multa informatie, ci despre cine reuseste sa si-o organizeze cel mai bine.
Jocul a fost lansat in urma cu doi ani si reprezinta ideea romanului 
Chaucer (134?-1400). Shakespeare (1564-1616). Austen (1775-1817). Mari influentatori ai dezvoltarii limbii engleze, ar ramane muti (ar fi greu sa comenteze, totusi, morti fiind de sute de ani) sa afle ca pentru anul 2009, cuvantul cel mai proeminent al limbii in care au trait a fost Twitter. Cel putin asa au decis cei de la 
