Prin urmare, cum eu nu sunt in stare sa ma produc, mi se pare de buna cuviinta sa ii las pe altii sa se produca in fata ta. Asadar, coloana sonora a lui 2010 pana acum:

1. Falling Slowly
2. Lonely Day
3. ¿Qué Pasa?
4. The Denial Twist
5. Bonus: Office 2010

Acum doua secole, putinii aceia care stiau sa scrie puteau comunica in zari indepartate prin scrisori, care ajungeau dupa doua saptamani, in cazurile bune. Acum, ziarul pe care il citim langa cafea la ora 8 dimineata, a fost tiparit la 1 noaptea si deja prezinta unele situatii in mod invechit. Poate ca va exista o vreme cand vom fi conectati noi insine la informatie (daca nu ca in filmul Avatar, poate printr-o metoda similara), ca sa nu ratam niciun strop. Si poate ca tot intravenos o sa savuram si cafeaua ca sa ramana la fel combinatia. Pana atunci totusi, trebuie sa ne descurcam de capul nostru. Acum, poti alege de unde iti vine informatia. De la profesionistii nostri (am nevoie de sugestie pentru ce as putea trimite ca link aici), de la profesionistii lor, de la prieteni sau de la internauti necunoscuti.

Tu de unde iti iei portia de stiri?

Sursa foto 1, 2, 3, 4.

Jocul a fost lansat in urma cu doi ani si reprezinta ideea romanului George Lemnaru, iar acum este in faza de “imbunatatiri sustinute”. Desi nu este nici pe de parte o aplicatie web perfecta, a reusit sa creeze comunitati puternice si pasiuni persistente. Fiind unul dintre putinele jocuri care face apel la nationalismul participantilor, este un mediu in care competitia si cooperarea sunt la fel de importante – este greu de spus ca un jucator anume este castigator, dar daca destui jucatori priceputi conlucreaza fructuos, echipa lor (adica tara, partidul, gruparea militara sau diplomatica) poate castiga respectul sau teama tuturor celorlalte echipe echivalente. Mai ales ca punctele culminante ale distractiei sunt cele din cursul razboaielor – si nu ducem lipsa de astfel de momente palpitante. Astfel, Indonezia, de exemplu, a detinut regiuni pe toate continentele in afara de Europa, si chiar romanii nostri au furat teritorii de la unguri, ucraineni, bulgari, turci, rusi, slovaci, indieni, chinezi, pakistanezi… si in mod sigur am uitat o tara sau doua din acest lung pomelnic.

Partea interesanta, cel putin pentru mine, va ramane intotdeauna componenta comunitatii. In urma cu cateva ore am participat la una din sutele de intalniri ale jucatorilor romani, cand 40 de bucuresteni au pastrat barul Cinnamon doar pentru ei. Pentru multi, jocul in care s-au cunoscut a devenit deja subiect secundar de discutie, fiind mai incantati de cunoasterea persoanelor din spatele personajelor decat de a se lauda cu excursia recenta prin eBulgaria si eTurcia. La fel de interesante sunt si intalnirile internationale, precum cele dintre romani si unguri (vrajmasi de moarte in cadrul site-ului). Chiar saptamana asta, inainte sa ma intorc acasa, m-am intalnit in bucataria etajului din camin cu trei bulgari, cu care am discutat, pe un ton foarte prietenos, despre felul in care Romania a lasat Bulgariei, pentru o zi, doar capitala.

Mi-ar ramane doar sa imi doresc ca razboaiele adevarate sa se dispute tot in exclusivitate pe hartie sau pe internet. Ca doar oameni stim sa fim cu semenii nostri de alte nationalitati, macar la fel de mult cat stim sa fim cu ai nostri.

Sursa foto.

P.S.: exista cel putin doi profesori de sociologie care au fost incantati de existenta acestei noi lumi si au aprobat cercetari stiintifice bazate pe interactiunile jucatorilor de eRepublik. So it certainly is serious business!

P.S.2: un alt start-up romanesc care isi propune sa prezinte lumii un joculet revolutionar pe Internet a demarat de curand. Revvnation este in private beta, si sunt sigur ca impreuna cu introducerea de noi posibilitati de dezvoltare pentru soferii profesionisti (virtuali) si eliminarea bug-urilor, site-ul va deveni din ce in ce mai popular. Momentan, intrarea se face doar pe baza de invitatie.

P.S.3: pozele de la cateva intalniri, inclusiv cea de vineri seara, sunt aici.

• Costica Brehar. Pentru ca merita.
• Ce inseamna creativitatea la francezi.
• In traducere libera. Bucata de tort.
• Inspired Bicycles.
• Sprai. Macar daca l-ar folosi cum spune cantecelul.
• Niste fete deosebit de talentate. La bara de striptease.
• Giuliano Stroe. Un viral in adevaratul sens al cuvantului.
• Signs. Poate cel mai frumos scurt-metraj pe care l-am vazut in ultima vreme.
• Top Gear pe Transfagarasan. Cel mai frumos drum din lume.
• First. In niciun caz ultimul, nu.

Ce opere mi-au scapat? Care ti-a placut tie cel mai mult? Care nu merita sa se afle in aceasta lista (altminteri, cat se poate de subiectiva)?

P.S.: nu sunt un mare fan al embeddingului pentru cat de tare incarca paginile. Dar fiecare dintre filmulete merita vazut cel putin o data.

P.S.2: La Multi Ani tata!

Ce este Twitter?

Twitter este un serviciu de microblogging care permite publicarea de update-uri (tweets) de maxim 140 de caractere. Tweeturile nu raman doar in pagina celui care le publica, ci sunt trimise automat si instantaneu utilizatorilor care sunt abonati la el (followers), cat si motorului intern de cautare care organizeaza tweeturile dupa cuvinte cheie.

Tweeturile pot include linkuri catre poze, videoclipuri, documente, sau orice alt tip de pagina de pe Internet, pacalind, astfel, oarecum, limita de 140 de caractere. Astfel, Twitter este si un canal de promovare, pentru sine sau pentru anumite produse/servicii. Platforma poate fi folosita si pentru comunicarea directa, punand @ in fata numelui utilizatorului cu care vrei sa comunici, din nou in limita celor 140 de caractere. O mare portiune din updateuri adreseaza direct intrebarea prin care Twitter stimuleaza activitatea – What’s happening? (pana de curand, What are you doing?) – si multi oameni spun exact ce le trece prin cap. Nu-i nimic, nu te obliga nimeni sa ii urmaresti pe cei care tweetuiesc de pe veceu.

Serviciul poate fi accesat cu ajutorul unui browser, direct la twitter.com, prin intermediul unei aplicatii pe desktop, asa cum este TweetDeck, sau de pe telefonul mobil, prin internetul mobil sau (invechit) SMS.

De ce Twitter?

Twitter este o pierdere de timp la fel de mare ca orice alta activitate internautica. Este o unealta care imbina rapiditatea comunicarii pe messenger, aura glossy a Facebook-ului si expeditivitatea SMS-urilor. Este un forum pentru discutii globale, prin folosirea #hashtagurilor, un mediu de discutii cu followerii, prin update-urile obisnuite, sau un loc pentru dialog cu o singura persoana, prin @replies. Asadar, din punct de vedere comunicational, se poate spune ca Twitter are doua parti, una prin care trimiti mesaje, si una prin care primesti mesaje.

Mesaje ce se pot primi pe Twitter:

• mesaje de la prieteni
• feedback personal/corporate
• oferte de slujbe/colaborari/stagii de practica
• oferte comerciale exclusive
• cele mai noi stiri, deseori chiar de la sursa, mai repede decat oriunde in alta parte
• compilatii de pareri despre cele mai noi stiri, mai repede decat oriunde in alta parte
• informatii si invitatii despre/la evenimente
• imagini/clipuri amuzante (time-passers)
• mesaje scurte de la celebritatile preferate

Mesaje ce se pot trimite pe Twitter:

• propriile pareri si teme de discutii
• mesaje de promovare persoanala (linkuri catre blogul, picturile, fotografiile, online-shopul, CV-ul etc. proprii)
• mesaje catre prieteni
• mesaje catre persoane cu care doresti sa socializezi
• anunturi de angajare
• cereri de ajutor (nu numai umanitar)
• intrebari practice, cereri de review etc.
• felicitari, urari de bine
• to-do list (cand faci promisiuni in public, iti este mai usor sa te tii de ele)
• difuzare de informatii despre un eveniment in timp real (live-tweeting)

Tipuri de persoane pe care le poti intalni pe Twitter:

• bloggeri
• jurnalisti
• persoane (de la pasionati pana la experti de talie mondiala) din domeniul personal de interes
• actori, cantareti, sportivi sau alte tipuri de celebritati
• viitori parteneri de relatie amoroasa (cunoastem cazuri)
• persoane inteligente pe care vei concluziona ca vrei sa le intalnesti fata in fata
• reprezentanti ai unor companii al caror clienti esti/poti deveni
• reprezentanti politici
• persoane care vor actiona drept filtre pentru informatiile pe care le primesti
• persoane pe care vei vrea sa le ignori

Daca nu erai pana acum convins, si raspunsul tau la intrebarea “De ce Twitter?” ar fi ca vrei sa intalnesti macar un reprezentant al unuia din tipurilor de personalitati de pe Twitter sau daca esti interesat de vreunul din tipurile de mesaje pe care le poti primi pe Twitter, poti sa te alaturi celor cateva mii de romani activi zilnic. Twitter a introdus in urma cu putin timp posibilitatea de a face liste de utilizatori, asa ca, daca vrei, nu iti va fi greu sa gasesti un set de fete fotografe, de moguli online sau de cantareti de hip-hop pe care sa ii poti urmari chiar de la inceput.

Cum se foloseste Twitter?

Una din regulile de aur ale Twitter-ului este aceea care spune ca nu e se cade sa spui cuiva cum se foloseste Twitter, pentru ca fiecare il foloseste dupa bunul plac (n-ai voie sa te iei de cineva care foloseste Twitter ca sa stinga lumina in casa, de exemplu), asa ca nu o sa intru in detalii la capitolul asta. Totusi, exista o asa-zisa tweeticheta, si e bine de stiut ca, in afara cazului in care esti o celebritate de notorietate uriasa, lumea nu prea apreciaza tweeturi de la masa, din pat sau din baie. In plus, incearca sa eviti sa spui cand pleci in concediu, mai ales daca e in combinatie cu ascunzatoarea cheii de rezerva si a cutiei cu valori.

Twitter nu este un loc in care iti scrii gandurile, este un loc in care comunici. Cu cine vrei tu.

Sursa foto 1, 2.

P.S.: daca definitia nu ti se pare satisfacatoare, am mai incercat ceva de genul (dar diferit) aici.
P.S.2: daca definitia ti se pare satisfacatoare, si vrei sa afli mai mult despre cum sa te promovezi pe Twitter, poti arunca un ochi la prietenul Florin Anghel.

P.S.3: daca te-am convins sa incerci Twitter, lasa un comentariu cu @username-ul tau, pentru ca eu, adica @Radu20, sa te pot urmari.

]]> http://radu20.com/media/ce-este-twitter/feed/ 10 http://radu20.com/media/engleza-2-0/ http://radu20.com/media/engleza-2-0/#comments Mon, 30 Nov 2009 21:39:25 +0000 Radu http://radu20.com/?p=342 Chaucer (134?-1400). Shakespeare (1564-1616). Austen (1775-1817). Mari influentatori ai dezvoltarii limbii engleze, ar ramane muti (ar fi greu sa comenteze, totusi, morti fiind de sute de ani) sa afle ca pentru anul 2009, cuvantul cel mai proeminent al limbii in care au trait a fost Twitter. Cel putin asa au decis cei de la The Global Language Monitor, cei care anul trecut au constatat ca cel mai important cuvand din limba engleza ar fi change, sintagma propusa de Obama americanilor. Obama a ramas in top si anul acesta, la categoria nume, devansandu-l la mustata pe Michael Jackson, demonstrand ca negrul ramane noul negru.

(Daca nu stii ce este Twitter-ul si la ce foloseste, nu te speria, mai nimeni nu stie.)

Destul de sus a ramas si sufixul ubicuu (pe care l-ai vazut inca de cand ai introdus URL-ul sau ai apasat pe link) 2.0, fiind al saselea cuvant al anului. Google si-a tras partea leului, punctand de doua ori, prin cloud computing, si respectiv prin numele brandului, pe locul sapte in clasamentul cuvintelor primului deceniu al secolului.

Daca in 2002 cuvantul anului a fost misunderestimate, dublat de numele anului Dubya (in onoarea lui Bush jr.), se pare ca multe s-au schimbat de atunci. Google, Facebook si Twitter sunt la putere, iar Oxford Dictionary a nominalizat unfriend drept cuvantul anului. Cele mai multe neologisme “de grup” au ca radacina Twitter si Obama, iar unul dintre cele mai importante cuvinte din domeniul tehnologiei este hashtag, #-ul care marcheaza subiectele de discutie pe Twitter.

Daca ar fi tanar astazi, probabil ca Shakespeare ar lucra impreuna cu @idevelop la o poveste de dragoste in patru acte retele sociale intre un kenyan si hawaianca. George Orwell ar scrie tratate despre cum are Google prea mult acces in vietile noastre, iar Edgar Allan Poe ar avea cosmaruri cu un corb albastru inghitit de balene. Iar daca limba engleza ar avea SEO, eu as fi in capul listei spunand tweetobama!

Sursa foto.

Facebook este cel mai loc de fite de pe tot Internetul. Un loc in care cei care te invidiaza in mod sigur nu au ajuns inca, pentru ca este cu adevarat mondial (MONDIÁL, -Ă, mondiali, -e, adj. Care apartine lumii intregi, privitor la lumea intreaga, via dexonline), iar ei nu sunt. Toate personalitatile care se respecta sunt aici si poti sa le adaugi drept prieteni. Totusi, in pofida tuturor acestor calitati, nici Facebook nu este perfect, pentru ca are jocuri de tarani, adica naspa.

LinkedIn este un site de dating. Aici ai voie sa adaugi doar persoanele cu care ai fost in vreo relatie, si poti sa scrii recomandari pe care ceilalti useri sa le vada si sa stie daca merita sa fie cu persoana respectiva. Poti vedea, in felul asta, cu cine a fost fiecare inaintea ta, si cu cate persoane ai facut, pe larg, schimb de fluide. In plus, una din functionalitatile interesante este ca iti poti lista bolile pe care le ai (ca sa nu aiba probleme cu politia, oamenii destepti de la LinkedIn au denumit chestia asta ca “locuri de munca”), si asa poti vedea cine din reteaua ta are acelasi “loc de munca” – deci ai un istoric clar al persoanelor care ti-au dat de munca. Pagina ta de profil are o sectiune dedicata pentru abilitati si pozitii, deci un alt punct de pornire in cautarea pentru compatibilitati. Desi este bazat pe o idee foarte buna, LinkedIn pierde la capitolul implementare, pentru ca ai voie sa pui decat o poza cu tine.

Twitter este o versiune minimal a site-ului nostru favorit, Hi5. Sistemul dupa care functioneaza este acelasi, iar modalitatea de interactiune cu prietenii, tovarasii si internetul cel mare este aceea de postare de poze, precum si comentariile aferente, doar ca nu pui poza. Utilizatorii Twitter au o imaginatie foarte bogata, pentru ca sunt in stare sa dea comentarii dragute fara sa vada poza, si deci sunt oameni care o sa te aprecieze la adevarata ta valoare. In plus, cand scrii un mesaj pe Twitter e ca si cum ai da mass pe messenger, doar ca nu mai raspunde nimeni sa te injure ca “de ce ai dat mass, ba, ca dau ignor!”. Pe Twitter toata lumea da mass si nu se supara nimeni ca la Yahoo!

In urma acestei prezentari, haifaivistul din voi va intelege in sfarsit care sunt bunele maniere pe site-urile pe trend. Traim pe Internet si asta ne ocupa tot creierul.

Sursa foto.

P.S.: Daca ti se pare ca articolul prezent ti-a consumat trei minute aiurea, gandeste-te la suferinta mea cand stiu ca de azi sunt indexat de goagal cu tag-ul hi5.

Scapat de zombie, am fost inconjurat de @idah0, @alinacst si @nicoletaristeiu, iar apoi nu imi mai amintesc prea multe. Probabil erau vampiroaice si m-au lasat, si pe mine, fara @siropel.

Sursa foto.

P.S.: @zombie nu era luat la scrierea acestui draft niciodata destinat ochilor publici!

P.S. 2: @swaMpblog a devenit foarte de curand @AndreiPintica.

Raspunsul sta, se pare, in mainile participantilor de seama de la Web 2.0 Summit.

Update: Este evident ca zvonurile despre Twitter si Microsoft nu se refereau la discutiile dintre cele doua companii, ci la un targ deja incheiat: Bing.com/Twitter este deja in varianta Beta si stie mai mult decat cautarea in timp real printre tweeturi. Cel putin pe hartie, pentru ca in rest arata dupa cum se vede.

Update 2: Google anunta ca si ei vor avea o parte importanta din placinta Twitter. Probabil twitter.google.com se va lansa in aceeasi perioada in care Microsoft aduc pe scena bing.com/facebook, dar probabil ca lor le va merge din prima. Pana atunci, noi ne vom bucura de o balenuta twitter iesita din matca, dand peste cap si pasaricile de la bing si google.

Update 3: casigatorul zilei pare a fi, in cele din urma, tot Google, care anunta un parteneriat cu Apple si Amazon, printre altii. Cu aceasta miscare, Google isi defineste pozitia pe piata muzicii online, ca intermediar, dar fara profituri directe. Acum, miscarile lui Microsoft nu mai sunt asa stralucitoare. Cautarea prin Twitter nu este inca functionala peste tot, iar parteneriatul cu Facebook nu este deloc o surpriza, avand in vedere contributiile baietilor din Seattle la buzunarele lui Zuckerberg.

Nu am reusit sa gasesc o statistica mai clara a numarului de video-uri hostate de Youtube, dar cel mai probabil numarul are cel putin 9 cifre.

*cifra cu care se lauda Youtube mi se pare un pic trasa de par, avand in vedere ca, pentru luna august 2009, comScore raporta ca Youtube nu atinsese inca numarul de 10 miliarde de afisari pe luna. Asta ar insemna ca, probabil, numarul de vizionari din cea mai prolifica zi a lui august s-a dublat pentru a ajunge la un miliard intr-o singura zi, doua luni mai tarziu.

Sursa foto. Via mashable.

P.S.: se vede ca Twitter s-a facut mare, azi mi-au aratat de doua ori balenuta.

De rau: Canalele romanesti de media au preluat aceasta stire ca pe o victorie a culturii romanesti. Nu ii pot contrazice, insa este mult mai pregnanta (si dureroasa) palma pe care o da povestea vietii autoarei societatii romanesti, atat celei comuniste, dar si celei post-decembriste. Müller nu ne-a vrut niciodata, asa ca nu vad de ce am avea voie sa ne falim cu ea.

De bine: Brucan a avut dreptate, am avut nevoie de fix 20 de ani ca sa trecem de la a incerca sa uitam de ceea ce a fost regimul comunist la a ne mandri cu ce a creat.

Sursa foto.

P.S.: In imagine este ceea ce se cheama sandvis suedez, aka Smörgåstårta, probabil de la inventatorul bufetului suedez.

Un nene si trei tanti foarte inteligente au facut un studiu prin care au demonstrat, empiric, ca pentru a forma un nou obicei este nevoie, in medie, de 66 de zile de repetitie. Dupa astea 66 de zile, este destul de probabil (din punct de vedere teoretic, desigur) ca automatismul sa “prinda” si gata, te-ai ales cu un nou tabiet enervant.

Cum eu n-as putea sa ii supar prea tare pe acesti academicieni straluciti, si cum prezenta de fata este a enspea mea incercare de a incepe un blog, o sa astept saizeci si sase de zile (am calculat, pana pe 11 decembrie) pana cand o sa imi vand sufletul entitatii care este Radu 2.0, si anume pana cand o sa lucrez la o tema mai aratoasa, o pagina despre, un feed si tot ce mai trebuie unui blog sa fie blog. Daca razbat pana acolo, o sa scot si eticheta [alpha] de pe frontispiciu si o sa ma dau cu capul de tastatura de doua ori mai des ca sa iasa niste litere aranjate frumos, asa, ca aici.

Am zis.

Sursa foto.