Conform @magdulici (citata de @adrianciubotaru) o bloggerita trebuie sa fie frustrata ca sa scrie in mod constant. Conform starii mele din ultima vreme, se poate extinde lejer sfera de influenta a lipsei oricaror griji si suparari catre bloggerii de ambele sexe. Prea mult somn, prea multe persoane placute si prea mare lipsa de presiune adevarata pot duce la o totala si completa lipsa de inspiratie. De aceea, in ultimele zile am scris o gramada de titluri de articole care mi se proiectau noaptea (si ziua, pentru ca somnul nu are bariere in vacanta) in spatele pleoapelelor inchise, dar atat.

Prin urmare, cum eu nu sunt in stare sa ma produc, mi se pare de buna cuviinta sa ii las pe altii sa se produca in fata ta. Asadar, coloana sonora a lui 2010 pana acum:

1. Falling Slowly
2. Lonely Day
3. ¿Qué Pasa?
4. The Denial Twist
5. Bonus: Office 2010

Popularity: 21%

Am citit undeva, la un moment dat, ca toata informatia cu care se confrunta un om obisnuit intr-o viata intreaga in urma cu doua secole este echivalentul informatiei cuprinse in versiunea tiparita a New York Times intr-o saptamana. Si daca ma gandesc cate mi-au ajuns la urechi in ultimele zile, cu fiasco-ul Copenhaga, fiasco-ul Boc, fiasco-ul iernii inzapezite, moartea lui Brittany Murphy si asa mai departe, imi dau seama din ce in ce mai mult ca nu mai este vorba despre cine detine cea mai multa informatie, ci despre cine reuseste sa si-o organizeze cel mai bine.

Acum doua secole, putinii aceia care stiau sa scrie puteau comunica in zari indepartate prin scrisori, care ajungeau dupa doua saptamani, in cazurile bune. Acum, ziarul pe care il citim langa cafea la ora 8 dimineata, a fost tiparit la 1 noaptea si deja prezinta unele situatii in mod invechit. Poate ca va exista o vreme cand vom fi conectati noi insine la informatie (daca nu ca in filmul Avatar, poate printr-o metoda similara), ca sa nu ratam niciun strop. Si poate ca tot intravenos o sa savuram si cafeaua ca sa ramana la fel combinatia. Pana atunci totusi, trebuie sa ne descurcam de capul nostru. Acum, poti alege de unde iti vine informatia. De la profesionistii nostri (am nevoie de sugestie pentru ce as putea trimite ca link aici), de la profesionistii lor, de la prieteni sau de la internauti necunoscuti.

Tu de unde iti iei portia de stiri?

Sursa foto 1, 2, 3, 4.

Popularity: 30%

Te Vad, Frate. Eu sunt albastru, subtirel, puternic, mandru si neinfricat. Am maini precise, picioare agile si toate cele sase simturi imi functioneaza perfect. Insa cel care imi este cel mai drag este simtul pentru ce imi da, ocroteste si decide viata. Nu stiu ce intelegi tu prin acest “Internet”, eu ma refer la natura, la Eywa! La cea care stie ca exist, si a carei existenta eu nu o voi uita vreodata. Cea care are spirit, ca si mine. Cea care detine dreptatea suprema. Cea care imi hraneste dragostea – fata de ai mei si cei de dinaintea lor. Te Vad. Dar nu iti vad corpul, iti vad sufletul. Nu esti de-al nostru, esti om.

Probabil asa s-ar descrie un Na’vi la prima lui intalnire cu un pamantean. Na’vi este cultura care populeaza planeta Pandora descrisa de James Cameron in cel mai costisitor film al sau (de fapt cel mai costisitor film punct), care intra, fara vrerea lor, in conflict cu pamantenii. Actiunea se desfasoara in 2154 si prezinta o batalie in doua lumi pe care, daca ar fi disponibila drept joc pe PC/Internet, cred ca mi-ar face placere sa o traiesc virtual. Aproape intregul film este un efect special, trecerea dinspre scenele filmate in studio, cu oameni la cele cu dragoni zburatori si cu extraterestrii albastri inalti de trei metri este insesizabila, si numai ele insele fac opera demna de recomandat oricui. Cu ocazia acestei proiectii, am aflat si ca filmele 3D iti dau ocazia sa stai precum cocalarii cu ochelarii pe intuneric, ca astia care stau cu tine in sala sunt 3D by default si ca florile, fluturasii sau meduzele zburatoare pot deveni foarte inspaimantatoare atunci cand sunt puse intr-un plan neasteptat.

Filmul l-am vazut prin confluenta a trei forte, si anume LG care a monopolizat o sala in Multiplex-ul din Vitan, Bobby Voicu care a impartit cateva invitatii pe Twitter, si Mariei cea cu sase e-uri care a anuntat galant ca nu poate onora invitatia care a ajuns pana la urma la mine.

Eywa ngahu! (Eywa fie cu tine!)

Popularity: 48%

Daca ieri am constatat ca lumea a fost cucerita de social media in mod irevocabil, mai ales in urma incoronarii Twitter si unfriend drept cuvintele anului, astazi voi incerca sa explic, in primul rand mie, ce inseamna Twitter. Pentru a face asta, voi raspunde la intrebarile ce?, de ce? si cum? Read the rest of this entry

Popularity: 40%

Chaucer (134?-1400). Shakespeare (1564-1616). Austen (1775-1817). Mari influentatori ai dezvoltarii limbii engleze, ar ramane muti (ar fi greu sa comenteze, totusi, morti fiind de sute de ani) sa afle ca pentru anul 2009, cuvantul cel mai proeminent al limbii in care au trait a fost Twitter. Cel putin asa au decis cei de la The Global Language Monitor, cei care anul trecut au constatat ca cel mai important cuvand din limba engleza ar fi change, sintagma propusa de Obama americanilor. Obama a ramas in top si anul acesta, la categoria nume, devansandu-l la mustata pe Michael Jackson, demonstrand ca negrul ramane noul negru.

(Daca nu stii ce este Twitter-ul si la ce foloseste, nu te speria, mai nimeni nu stie.)

Destul de sus a ramas si sufixul ubicuu (pe care l-ai vazut inca de cand ai introdus URL-ul sau ai apasat pe link) 2.0, fiind al saselea cuvant al anului. Google si-a tras partea leului, punctand de doua ori, prin cloud computing, si respectiv prin numele brandului, pe locul sapte in clasamentul cuvintelor primului deceniu al secolului.

Daca in 2002 cuvantul anului a fost misunderestimate, dublat de numele anului Dubya (in onoarea lui Bush jr.), se pare ca multe s-au schimbat de atunci. Google, Facebook si Twitter sunt la putere, iar Oxford Dictionary a nominalizat unfriend drept cuvantul anului. Cele mai multe neologisme “de grup” au ca radacina Twitter si Obama, iar unul dintre cele mai importante cuvinte din domeniul tehnologiei este hashtag, #-ul care marcheaza subiectele de discutie pe Twitter.

Daca ar fi tanar astazi, probabil ca Shakespeare ar lucra impreuna cu @idevelop la o poveste de dragoste in patru acte retele sociale intre un kenyan si hawaianca. George Orwell ar scrie tratate despre cum are Google prea mult acces in vietile noastre, iar Edgar Allan Poe ar avea cosmaruri cu un corb albastru inghitit de balene. Iar daca limba engleza ar avea SEO, eu as fi in capul listei spunand tweetobama!

Sursa foto.

Popularity: 26%

Majoritatea utilizatorilor de internet din Romania pot identifica cu destula usurinta pe membrii hardcore ai retelei sociale Hi5. Din pacate, eu nu am aceasta capacitate, insa inteleg ca este un fenomen din ce in ce mai raspandit ca aceste persoane, denumite in continuare generic haifaivisti, au inceput sa foloseasca alte retele sociale decat cea care le-a creat intaia portiune de notorietate online. De aceea, inteleg ca este necesar pentru acestia sa stie in ce se baga, si am hotarat sa le vin in ajutor, intocmind un scurt ghid pe intelesul lor. Acest articol contine descrieri vitale pentru Facebook, LinkedIn si Twitter.

Facebook este cel mai loc de fite de pe tot Internetul. Un loc in care cei care te invidiaza in mod sigur nu au ajuns inca, pentru ca este cu adevarat mondial (MONDIÁL, -Ă, mondiali, -e, adj. Care apartine lumii intregi, privitor la lumea intreaga, via dexonline), iar ei nu sunt. Toate personalitatile care se respecta sunt aici si poti sa le adaugi drept prieteni. Totusi, in pofida tuturor acestor calitati, nici Facebook nu este perfect, pentru ca are jocuri de tarani, adica naspa.

LinkedIn este un site de dating. Aici ai voie sa adaugi doar persoanele cu care ai fost in vreo relatie, si poti sa scrii recomandari pe care ceilalti useri sa le vada si sa stie daca merita sa fie cu persoana respectiva. Poti vedea, in felul asta, cu cine a fost fiecare inaintea ta, si cu cate persoane ai facut, pe larg, schimb de fluide. In plus, una din functionalitatile interesante este ca iti poti lista bolile pe care le ai (ca sa nu aiba probleme cu politia, oamenii destepti de la LinkedIn au denumit chestia asta ca “locuri de munca”), si asa poti vedea cine din reteaua ta are acelasi “loc de munca” – deci ai un istoric clar al persoanelor care ti-au dat de munca. Pagina ta de profil are o sectiune dedicata pentru abilitati si pozitii, deci un alt punct de pornire in cautarea pentru compatibilitati. Desi este bazat pe o idee foarte buna, LinkedIn pierde la capitolul implementare, pentru ca ai voie sa pui decat o poza cu tine.

Twitter este o versiune minimal a site-ului nostru favorit, Hi5. Sistemul dupa care functioneaza este acelasi, iar modalitatea de interactiune cu prietenii, tovarasii si internetul cel mare este aceea de postare de poze, precum si comentariile aferente, doar ca nu pui poza. Utilizatorii Twitter au o imaginatie foarte bogata, pentru ca sunt in stare sa dea comentarii dragute fara sa vada poza, si deci sunt oameni care o sa te aprecieze la adevarata ta valoare. In plus, cand scrii un mesaj pe Twitter e ca si cum ai da mass pe messenger, doar ca nu mai raspunde nimeni sa te injure ca “de ce ai dat mass, ba, ca dau ignor!”. Pe Twitter toata lumea da mass si nu se supara nimeni ca la Yahoo!

In urma acestei prezentari, haifaivistul din voi va intelege in sfarsit care sunt bunele maniere pe site-urile pe trend. Traim pe Internet si asta ne ocupa tot creierul.

Sursa foto.

P.S.: Daca ti se pare ca articolul prezent ti-a consumat trei minute aiurea, gandeste-te la suferinta mea cand stiu ca de azi sunt indexat de goagal cu tag-ul hi5.

Popularity: 17%